Candidatul Trump ar putea dispărea definitiv. Care sunt mizele suspendării şi şansele de reuşită ANALIZĂ

În timp ce procesul de suspendare pe ultima sută de metri a lui Donald Trump după evenimentele din Capitoliu prinde viteză, democraţii caută modalităţi de a-i presa pe senatorii republicani să voteze împotriva lui Trump.

Iniţial, democraţii au pus presiune pe vicepreşedintele Mike Pence să declanşeze procesul de înlăturare a lui Trump prin invocarea celui de-al 25-lea Amendament al Constituţiei americane, prin care un preşedinte în funcţie poate fi declarat „inapt” să conducă. Pence, însă, n-a dat semne că ar vrea să facă acest lucru, iar membrii cabinetului au început să fugă că şobolanii de pe corabia care se scufundă pentru a nu-şi asuma responsabilitatea unei astfel de decizii.

Cum stau lucrurile momentan

Democraţii, deci, îi dau înainte cu declanşarea procedurii de impeachement, introducerea articolelor care motivează suspendarea fiind aşteptată luni. Principalul cap de acuzare: incitare la insurecţie în Capitoliul Statelor Unite, eveniment în urma căruia au murit cinci persoane. O dată introduse articolele în Camera Reprezentanţilor, am asista la o premieră istorică: niciun preşedinte american n-a trecut de două ori printr-o procedură de suspendare.

Joe Biden se păstrează la oarecare distanţă de eforturile democraţilor. Cu toate că a denunţat acţiunile lui Trump şi i-a numit pe susţinătorii preşedintelui în exerciţiu care au asaltat Congresul „terorişti interni”, Biden spune că suspendarea este treaba Congresului. „Sunt, însă, de mult timp de părere că preşedintele Trump nu este apt pentru slujba pe care o îndeplineşte”, a adăugat acesta. Desigur, Casa Albă a transmis un comunicat prin care denunţă suspendarea ca fiind „motivată politic” şi condamnă mişcarea ca una „care doar va dezbina şi mai mult măreaţa noastră ţară”.

Chiar dacă administraţia prezidenţială nu poate face prea multe lucruri în privinţa declanşării procedurii de suspendare, republicanii din Senat sunt într-o poziţie bună s-o blocheze, la fel cum au fost şi la prima suspendarea a lui Trump, când doar senatorul Mitt Romney a sărit de partea contestatarilor. În timp ce Camera Reprezentanţilor, dominată de democraţi, poate admite suspendarea preşedintelui cu o majoritatea simplă de 50%+1 din membri, decizia finală o are Senatul, iar aici regula de decizie cere o majoritate de două treimi din aleşi pentru a fi adoptată suspendarea preşedintelui.

În consecinţă, un număr important de senatori republicani ar trebui să voteze de partea democraţilor: nu mai puţin de 17, iar asta în condiţiile în care cei doi senatori democraţi aleşi recent în Georgia îşi vor prelua mandatul, lucru care nu e obligatoriu până la 21 ianuarie, o zi după ce Trump va pleca oricum de la Casa Albă. Întoarcerea unor republicani împotriva lui Trump inclusiv la votul din Senat nu e complet imposibilă, dar este, totuşi, improbabilă. Spre deosebire de prima suspendarea a preşedintelui, când republicanii au stat alături de acesta atât când a venit vorba de vot, cât şi în discurs, asaltul asupra Congresului i-a făcut pe câţiva senatori republicani să-l condamne direct şi fără echivoc pe Trump ca responsabilul moral al evenimentului fără precedent.

De altfel, principalul argument al unor senatori republicani, inclusiv al lui Mitt Romney, nu este unul de principiu, ci de oportunitate. Pe scurt: Trump o merita să fie suspendat, dar de ce s-o facem când mai are doar o săptămână şi-un pic de mandat rămasă? Democraţii au cel puţin trei motive bune, însă, să se zbată pentru suspendarea lui Trump, iar unul dintre ele ar putea fi convingător chiar şi pentru unii republicani care se uită la cariera lor politică pe termen lung într-un partid a cărui bază este în continuare vrăjită de Trump.

Jocul democraţilor

În primul rând, democraţii sunt obligaţi de propriile argumente să-l suspende pe Trump, iar faptele tind să le dea dreptate. În lunile scurse de la aflarea rezultatului alegerilor din noiembrie, Trump şi echipa s-au contestat rezultatul. Conform tuturor curţilor de judecată prin care au trecut acuzele de fraudă ale preşedintelui încă în exerciţiu, fie ele cu majorităţi de judecători liberali ori conservatori, acestea sunt simple invenţii fără nicio bază în realitate.

Miercuri, 6 noiembrie, într-un discurs înflăcărat, Trump şi-a îndemnat susţinătorii să protesteze în faţa Capitoliului în timp ce reprezentanţii americani certificau voturile marilor electori şi, în consecinţă, victoria lui Biden. Susţinătorii lui Trump nu au protestat paşnic, ci au luat cu asalt Capitoliul, au pătruns în sălile de şedinţă şi au oprit temporar procesul de certificare. Preşedintele a întârziat să condamne acţiunile susţinătorilor săi, iar atunci când a hotărât să le spună să se ducă acasă, nu a condamnat ceea ce s-a conturat a fi prima penetrare a siguranţei clădirii Congresului după mai bine de două secole. A fost nevoie de aproape o zi şi o ultragiere la nivel mondial pentru ca Trump să condamne acţiunile pe care chiar el le-a incitat.

Dacă acestea sunt faptele - iar acestea chiar sunt faptele -, atunci e vorba de o insurecţie incitată de preşedintele în funcţie, în cel mai bun caz, ori de un puci eşuat, în cel mai rău caz. Cu alte cuvinte, democraţii n-au de ales: trebuie să dea curs procesului de suspendare, chiar dacă Trump mai are 11 zile de mandat şi chiar dacă impeachement-ul n-are nicio şansă. Miza este cel puţin una simbolică.

În al doilea rând, punerea senatorilor republicani în faţa articolelor prin care se justifică suspendarea preşedintelui le poate oferi democraţilor un punct de atac pentru mulţi ani de acum înainte. Dacă republicani nu le vor vota, atunci la orice acuză viitoare de trădare, lipsă de responsabilitate şi incompetenţă care va veni din partea republicanilor, democraţii vor putea arăta poza şamanului QAnon flexându-şi muşchii la prezidiul Senatului şi să amintească faptul că preşedintele pe care republicanii n-au vrut să-l suspende a făcut acea imagine posibilă. Miza este şi una partizană.

Desigur, republicanii care poate chiar îl detestă pe Trump s-ar putea să aibă griji mai importante pe termen lung decât atacurile democraţilor. În decembrie, un sondaj Gallup arăta că Trump se bucură de încrederea a 87% dintre simpatizanţii republicani, chiar dacă era încă de atunci destul de nepopular când vine vorba de întreg electoratul american. Cu toate că imaginea lui Trump a fost pătată de asaltul asupra Congresului (şi ulterioara dezavuare a propriilor susţinători) chiar şi în rândurile alegătorilor republicani, e improbabil ca asta să-i facă pe susţinătorii săi (cel puţin vreo 75 de milioane, conform rezultatului alegerilor) să-l renege într-un număr semnificativ.

Chiar dacă patru ani sunt o perioadă lungă de timp când vine vorba de politica americană, dacă ar candida din nou, Trump are prima şansă să obţină nominalizarea partidului în 2024, iar orice candidat republican pro-Trump în alegerile legislative de la nivel federal or statal din următorii ani să aibă o şansă bună să-şi învingă contracandidaţii anti-Trump din partid în alegerile primare. Vraja lui Trump asupra bazei electorale republicane ar putea fi, însă, şi singura şansă ca unii senatori republicani să sară în barca suspendării. Asta pentru că pe lângă suspendare, Senatul îi şi poate interzice lui Trump să mai candideze în alegerile viitoare.

Cum ar putea dispărea candidatul Trump

Această prerogativă a Senatului, rar folosită în istoria Statelor Unite, ar elimina riscul ca cel mai proeminent adversar al procedurilor democratice americane să ajungă vreodată la Casa Albă, dar ar deschide şi drumul unor republicani cu ambiţii prezidenţiale în alegerile primare din 2024. De altfel, au existat relatări pe surse de către jurnaliştii americani în noaptea asaltului asupra Capitoliului că republicanii ar fi discutat despre această posibilitate. Dacă Senatul ar decide suspendarea lui Trump, ar trebui apoi să decidă şi ce sancţiuni vor impune.

Conform Constituţiei, „hotărârea în cazul punerii sub acuzare nu va putea excede demiterea din funcţie şi interdicţia de a ocupa şi de a se bucura de orice fel de funcţie onorifică, de încredere sau remunerată oficial în Statele Unite”. Cu alte cuvinte, Senatul ar avea de decis între simpla înlăturare din funcţie ori descalificarea permanentă de la ocuparea vreunei funcţii publice.

În toată istoria Statelor Unite, notează Vox, doar trei indivizi au primit o hotărâre prin care le-a fost interzisă ocuparea vreunei poziţii guvernamentale după ce au fost suspendaţi. Toţi trei au fost judecători federali: West Humphreys, Robert Archibald şi Thomas Porteous. Constituţia nu specifică şi regula de decizie în cazul votului asupra sancţiunilor ulterioare suspendării, dar practica Senatului în cel puţin unul dintre cazurile menţionate a permis şi o majoritate simplă. Nu există jurisprudenţă a Curţii Supreme în această privinţă.

Democraţii ar trebui, totuşi, să reuşească un miracol politic pentru a ajunge aici. Chiar dacă Trump rămâne popular printre mulţi aleşi ai republicanilor, prin iniţierea procesului de suspendarea, democraţii îi întreabă, în subsidiar, pe senatorii republicani dacă chiar vor să rişte ca Trump să fie faţa partidului lor şi-n 2024. Desigur, dacă e o idee bună pentru stabilitatea societăţii americane să interzici candidatura unui fost preşedinte votat, doar cu două luni în urmă, de aproape 75 de milioane de cetăţeni e o altă discuţie.