Ce ar spune Obama dacă ar fi Preşedintele României pentru o zi?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Vă prezint o scurtă introspecţie a temelor principale ale discursului Preşedintelui american şi posibilul impact al acestora asupra politicilor guvernamentale din România.

Marti seară preşedintele Obama a susţinut o pledoarie pasională în apărarea realizărilor mandatului său, în 2014, privind rezolvarea problemelor economiei americane, progresele în domeniul energiei, educaţia şi problemele globale. 

Preşedintele american a accentuat pe deciziile pe care le consideră „vizionare” în politica externă a SUA, cum au fost progresele în relaţiile americano-cubaneze, retragerea trupelor din Afganistan, şansele în negocierile nucleare cu Iranul, precum şi perspectivele adoptării unei legislaţii moderne privind „€œcyber security”. 

  

A subliniat că modificările climatice au avut un impact semnificativ asupra politicilor în domeniul energiei devenind, tot mai mult, o problemă de Securitate naţională. A cerut sprijinul Congresului pentru finalizarea Acordurilor în domeniul comerţului cu Europa şi Asia unde, în mod paradoxal, Preşedintele se bucură mai mult de cooperarea republicanilor decât a democraţiilor. 

  

Privind lupta împotriva terorismului, Preşedintele Obama a făcut o solicitare care ar trebui urmărită foarte atent la Bucureşti, şi anume că în ceea ce priveşte Coaliţia împotriva Statului Islamic, condusă de SUA, este necesară intervenţia Congresului, care printr-o nouă rezoluţie să autorizeze folosirea forţei în Iraq şi Siria. 

  

Am citit multe comentarii şi reacţii la discursul Preşedintelui SUA, majoritatea critice, dar şi partizane ceea ce este cât se poate de normal având în vedere tematică majoră abordată. 

  

Şi pentru că tot vorbim atât de mult în România despre raportul Stabilitate/Cooperare transpartinica, am urmărit reacţiile republicanilor la Discursul despre Starea Naţiunii. 

În majoritate, cum era de aşteptat, negative. Dar sunt o serie de  teme, identificate de preşedinte,  faţă de care republicanii s-au declarat de acord să lucreze cu Preşedintele. 

  

Am să detaliez aceste subiecte pentru că este interesant de înţeles cum arată acele teme de interes naţional major, care prevalează faţă de luptă politică, chiar într-un stat în care establishment-ul politic este, istoric, definit prin confruntarea dintre două mari partide. 

 1.     Autorizarea folosirii forţei militare în Iraq şi Siria.

Republicanii şi Democraţii au cerut Preşedintelui să elaboreze textul unei propuneri de rezoluţie pentru autorizarea unei intervenţii militare în Iraq şi Siria, după ce SUA au iniţiat, în vara anului 2014, loviturile aeriene împotriva ISIS. Solidaritatea între Congres şi Preşedinte va fi curând testată, legislaţia urmând să rezolve şi probleme foarte delicate, cum ar fi: autorizarea de către Cogres a loviturilor militare numai împotriva ISIS sau, mai extins, şi asupra  altor organizaţii teroriste? Care vor fi limitele acţiunilor militare? Se va aproba intervenţia militară ”în teren”? Cât va dura o astfel de campanie? 

  

Să fim atenţi la aceste întrebări. Curând vor fi parte la deciziile pe care va trebui să le ia şi Bucureştiul. 

2.     Legislaţia privind securitatea cibernetică

Acceptăm sau nu aceasta este o problemă enormă la nivelul comunităţii internaţionale, parte esenţială a prevenirii râului major produs de terorism sau corupţie. 

  

Obama a spus ”Nici o naţiune străină, nici un hacker, nu trebuie să fie capabil să ne închidă reţelele, să ne fure secretele comerciale, să invadeze zona privată a familiilor americane în special a copiilor”. 

  

Se potriveşte şi la noi. Oricum, surpriză, nici SUA nu a reuşit adoptarea unei legislaţii privind a€œcyber defence” . 

  

Dar în ţara noastră este stupefiant să-i vezi pe toţi vorbitorii publici fiind de acord, în principiu, că ne dorim şi securitate şi protecţia vieţii private şi prevenţie şi apărarea libertăţilor şi a drepturilor fundamentale. Perfect corect. 

  

Şi atunci chiar nu putem scrie o legislaţie adecvată? Guvern, Parlament, Societate Civilă, Partide, Comunitate de Informaţii, etc.? 

  

Guvernul are posibilitatea să se consulte cu Comisia de la Veneţia pentru Democraţie prin Drept a Consiliului Europei . 

  

Din experienţă propie, când am fost confruntat cu subiecte delicate care divizau societatea (pachetul de legi pentru organizarea justiţiei din 2004, certificatul de maghiar) am cerut sprijinul şi cooperarea experţilor Consiliului Europei. Şi a fost bine. 

  

Este adevărat că în vară anului 2012 Comisia a devoalat, profesionist şi independent, încălcările grave ale regulilor de funcţionare a statului de drept dar, pentru binele ţării, Guvernul poate strânge un pic din dinţi. 

3.     Promovarea Comerţului

Majoritatea republicanilor favorizează deschiderea pieţelor mondiale, iar preşedintele Obama a cerut, marţi, a€œ ambelor parti” să-i dea mandate pentru a negocia acorduri comerciale cu Asia şi Europa, care să fie atât libere, cât şi echitabile. 

  

Şi România este foarte interesată de acest subiect, chiar dacă este vorba de o înţelegere între parteneri. Un exemplu că politica externă nu poate fi mimetică. 

4.     Reforma in domeniul impozitarii

Preşedintele se aşteaptă ca, în anul 2015, Codul fiscal federal să fie îmbunătăţit prin înlăturarea facilităţilor fiscale pentru cei super bogaţi de care clasa mijlocie nu beneficiază. 

  

Deşi în 2014 republicanii au respins ideea majorării oricăror taxe, chiar pentru cei foarte bogaţi, astăzi ei sunt gata ca, alături de Preşedinte, să iniţieze legislaţia privind reforma sistemului american de impozitare. 

Încă o dată. Se poate.

 

   

 

 

    

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite