Cerşetorii de la Tiffany

Îmi amintesc când eram copil era o bucurie să vezi cate o veveriţă. Veveriţele pe vremea aceea erau roşii şi aveau coada stufoasă. Să vezi o veveriţă era ceva destul de rar, strigam cât puteam plin de bucurie şi o arătam cu degetul. Acum văd veverite peste tot, în toate parcurile. Sunt numeroase şi destul de insistente la cerşit. Cerşesc în felul lor sălbatic câte o sămânţă, alună sau firimituri.

Am aflat cu tristeţe că veveriţa cu coada roşie a fost înlocuită de o specie mult mai feroce şi mai prolifică, o specie agresivă şi teritorială, veveriţa cenusie.

Acum peste tot vezi veveriţe cenuşii. Nici nu îmi mai amintesc ultima dată când am vazut o coadă stufoasă de veveriţă roşie.

Cumva cerşitul veveriţelor prin pieţe şi parcuri nu ne deranjează. În schimb, cerşitul oamenilor ne este foarte nesuferit. Dar şi speciile de cerşetori umani s-au modificat.

Îmi amintesc de cerşetorii „cinstiţi” de pe vremuri, de pe vremea bunicilor. Pe atunci fiecare sat avea persoanele de referinţă- învăţătoarea satului, preotul satului, nebuna satului şi cerşetorul satului. Cerşetorii erau cerşetori cinstiţi, din asta trăiau. Stăteau cuminţi la poarta bisericii şi mizau pe generozitatea izvorâtă din simţământul de vină al nostru, al păcătoşilor de rând. 

Dar această specie blajină de cerşetori a fost înlocuită de o specie mult mai feroce şi mai prolifică, o specie agresivă şi teritorială, cerşetorul criminal. Acum peste tot în Europa vezi cerşetori criminali. Am citit cu uimire despre nivelul de organizare al acestei noi specii- organizare de tip mafiot, în clanuri cu ierarhii de tip militar. 

Cerşetorii „cinstiţi” din Europa nu au avut nicio şansă de supravieţuire în faţa noii specii de cerşetori criminali. Cerşetorii cinstiţi au dispărut discret, ca şi veveriţă roşie, iar noi nici nu am băgat de seamă.   

Acest fenomen, din fericire, nu a ajuns până în America. Aici cerşetorii încă sunt cerşetori cinstiţi. Unii au probleme psihiatrice, alţii pur  şi simplu din asta trăiesc. Sunt specia blajină a cerşetorului din trecutul Europei. 

În New York, ca în orice metropolă de dimensiuni impresionante, există foarte mulţi cerşetori. Unii sunt persoane fără adăpost  care îşi duc cu ei, în pungi de plastic sau în cărucioare, tot ceea ce posedă ca bunuri materiale. Nu poţi să nu îi observi. Sunt o prezenţă stridentă şi instinctiv neplăcută. Dar dacă stai şi te gândeşti, sunt de fapt oameni care nu îşi pot rezolva singuri problemele. Iar problemele lor sunt multe şi variate, de la probleme psihiatrice, de sănătate, de dependenţa de droguri sau alcool, până la pura sărăcie lucie. Sărăcia lucie în sine nu este suficientă. Trebuie ceva în plus. Oamenii săraci care sunt capabili şi doritori de muncă nu ajung cerşetori în societatea americană. 

Întotdeauna m-am întrebat de ce nu sunt mai mulţi cerşetori în faţa magazinelor de lux, cum ar fi magazinul Tiffany de pe 5th Avenue. Am crezut că oamenii de ordine de la Tiffany îi alungă pentru că ar crea o imagine neplăcută brandului. Dar de fapt nu îi alungă nimeni atâta vreme cât nu blochează intrarea. În schimb cerşetorii şi-au dat seama că Tiffany nu este vad bun- oamenii care cumpără de la Tiffany şi ies cu cutiile albastru-turcuaz în mână nu îşi scotocesc în buzunare la ieşire să le dea acolo nişte firfirei. De cele mai multe ori se uită în partea cealaltă. Nu vor să le fie amintit, mai ales într-un moment de bucurie cum ar fi o cumpărătura de la Tiffany, că mulţi oameni nu au din ce trăi. Nu vor niciun gust amar în acea zi fericită, mai ales dacă au cumpărat un inel de logodnă sau un dar de nuntă. Mulţi oameni bogaţi, care deşi poate fac donaţii de caritate, sunt zgarciti la mărunţiş. Iar cerşetorii şi-au dat seama de acest lucru.

Dar din când în când se postează câte unul în faţă chiar dacă nu aşteaptă niciun câştig. Doar aşa, ca să amintească bogătaşilor că totul este trecător. Îmi place acest lucru.

Vadul de la Tiffany nu este vad bun pentru cerşetorii cinstiţi. Dar din contră, ar fi vadul perfect pentru specia de cerşetori criminali. Dacă SUA şi-ar deschide graniţele, alta ar fi situaţia cerşetorilor în New York City. Alta ar fi distribuţia. Veveriţele gri ar decima veveriţele roşii. 

Sincer, realist vorbind, cred că este doar o problemă de timp. Cerşetorii criminali îşi vor găsi mai devreme sau mai târziu calea spre Tiffany de pe 5th Avenue. Până atunci, stimate Ocean Atlantic, îţi multumesc.