Concluzia raportului Comitetului pentru informaţii a Senatului SUA: „Putin şi guvernul rus au arătat o preferinţă pentru candidatul Trump“

FOTO Guliver / Getty Images

Pe 18 august, Comisia pentru informaţii a Senatului american a aprobat cu 14 voturi pentru şi 1 împotrivă, apoi a dat publicităţii un foarte amplu şi precis documentat raport de aproape 1000 de pagini privind modalităţile prin care s-a exercitat influenţa rusească în perioada campaniei prezidenţiale din 2016.

 Cu toate că în versiunea pe care o puteţi citi aici există destul de multe pasaje cenzurate, datele prezentate nu lasă decât extrem de puţine dubii pentru interpretări, mai ales că vechea reacţie propagandistică de tipul „raport scris de duşmanii Preşedintelui“ nu mai poate fi luat în serios deoarece, după cum ştiţi, Senatul are o majoritate republicană, iar preşedintele Comitetului respectiv este din acelaşi partid, unul dintre cei mai apropiaţi aliaţi politici ai lui Trump. După părerea mea, acest text este mai elaborat şi mai precis decât cel rezultat în urma investigaţiei procurorului special Mueller, prezentând cu acurateţe imaginea nivelului de infiltrare fără precedent reuşit de spionajul rus în etapa de pregătire şi desfăşurarea etapei finale a alegerilor din SUA.  

Ar fi bine să citiţi acest text, rezultat al unei anchete care a durat peste trei ani şi jumătate, confirmare aproape integrală a concluziilor agenţiilor de informaţii americane publicate în ianuarie 2017. Acest al cincilea volum este şi ultimul dintr-o serie senzaţional de interesantă şi care, în sine, este o lecţie valabilă pentru viitor. Aveţi aici acces la textele realizate de această Comisie bipartizană a Senatului SUA

• „Volume I: Russian Efforts Against Election Infrastructure“
• „Volume II: Russia’s Use of Social Media“
• „Volume III: U.S. Government Response to Russian Activities“
• „Volume IV: Review of the Intelligence Community Assessment“

Revenind la acest ultim raport, ele produc fiori reci dacă sunt puse nu neapărat în contextul de atunci în care nimeni nu mai ştia ce este adevărat şi ce nu, ci în acesta de acum când, fără să dea vreo explicaţie (nici nu e obligat, gestul ţine de prerogativele prezidenţiale), fără niciun avertisment prealabil, Donald Trump, în urmă cu câteva zile, anunţa că va lua în considerare posibilitatea să se uite cu atenţie la cerea de graţiere formulată de Assange, fondatorul Wikileaks. Interesant moment, poate, cine ştie, legat de afirmaţia din raportul senatorilor americani care susţine că Wikileaks a jucat un rol cheie în tentativele Rusiei de a influenţa alegerile americane şi este probabil că ştia că dădea o mână de ajutor serviciilor de informaţii ruseşti.

Spionajul rus se găseşte în centrul acestei arhitecturi savant şi foarte meticulos montate, cooptând, parazitând şi influenţând în profunzime structura şi acţiunile organizaţiei de campanie care a lucrat sub conducerea consultantului politic Paul Manafort pentru alegerea lui Trump. Este omul-cheie al campaniei şi este acuzat de a fi colaborat intens cu oameni din sau foarte apropiaţi serviciilor de spionaj ruseşti, faimosul agent Konstantin Kilimnik şi oligarhul Pleg Deripaska: „Luat per ansamblu, nivelul înalt de acces deţinut de Manafort şi dorinţa sa de a împărtăţi informaţii unor indivizi ca Kilimnik sau asociaţi ai lui Deripaska, consideraţi a fi apropiaţi ai seriviciilor ruseşti de spionaj, reprezentau o ameninţare gravă de contraspionaj“. Despre ce tip de informaţii era vorba? Sondaje electorale confidenţiale, detalii privind strategia şi acţiunile electorale prevăzute pentru Trump, asta petrecându-se în paralel cu vasta campanie de dezinformare lansată de o antenă a GRU (serviciul de informaţii al armatei ruse) pe reţele sociale, evident în favora lui Trump.

Preşedintele Comisiei, senatorul republican Richard Burr, a declarat că nu are niciun motiv să pună sub semnul întrebării concluziile Comunităţii de Informaţii din 2017: „una dintre cele mai importante concluzii că eforturile agresive ale spionajului rusesc trebuie să fie considerate drept «modul normal de acţiune» al acestora... Rusia şi imitatorii săi folosesc din ce în ce mai mult războiul informaţional pentru a crea haos social şi discordie. Deoarece se apropie alegerile prezidenţiale din noiembrie, este mai important ca niciodată să rămânem vigilenţi împotriva ameninţării reprezentată de interferenţa unor actori străini ostili“.

Comitetul susţine întru totul analiza făcută de Comunităţii de informaţii care a semnalat faptul că „Rusia a montat o campanie fără precedent şi multi-nivel pentru a interfera în campania din 2016“. În plus, Raportul Senatului „a găsit că Preşedintele rus Vladimir Putin a ordonat efortul rus de  piratare a reţelelor de computere şi conturile legate de Partidul Democrat şi de transmitere de informaţii care să dăuneze lui Hillary Clinton şi campaniei sale prezidenţale“.

Veţi regăsi şi, reconfirmate, cunoscutele sau mai puţin cunoscutele poveşti despre conexiunile realizate de sau prin intermediul lui Roger Stone şi Michael Cohen, legături ciudate cu servere din Ucraina sau prieteni din Georgia... totul în ţesătura a ceea ce este deja un foarte reuşit roman de spionaj care poate fi adus până în zilele noastră, asta dacă dăm crezare acestei alte afirmaţii cu totul surprinzătoare: Comitetul „a observat numeroase acţiuni ale unor actori guvernamentali ruşi începând cu finele anului 2016 până cel puţin în 2020 care în mod serios au împrăştiat poveşti false menite să discrediteze investigaţiile privind interferenţa rusă în alegerile din 2016 şi să împrăştie informaţii false despre evenimentele din 2016“.

Într-un comunicat semnat de purtătoarea de cuvânt a Ministerului rus de Externe se spune că Rusia regretă problemele provocate în relaţia sa cu SUA şi îi pune în gardă pe cei de la Washington împotriva difuzării unor astfel de „mituri anti-ruseşti“: „Acuzaţiile nefondate cu care suntem obişnuiţi de la publicarea Raportului Mueller şi a altor documente americane, mai ales privind pretinsa piratare a serverelor Partidului Democrat, contactele personale ale lui Donald Trump cu cetăţeni ruşi, dorinţa Rusiei de a submina democraţia americană... Precum secţiunile precedente ale Raportului, nici aceasta nu conţine fapte sau dovezi reale“.

Două argumentaţii din care fiecare îşi va alege ceea ce vrea deoarece este clar că, aşa cum vedeţi şi acum în cazul pandemiei, problema cea mai gravă este că, după supra -injectare de informaţii şi supra-saturare a populaţiei cu mesaje totalmente contradictorii, cea mai simplă reacţie de apărare a fiecărui om - poate deja aţi simţit-o - este de a nu mai crede în absolut nimic. Ce s-a obţinut în mod cert este discreditarea profundă, de durată, a oricărei surse de autoritate, fie că e vorba de politică, servicii de informaţii sau medicină. Astfel a fost facilitată sosirea şi victoria tuturor impostorilor şi demagogilor precum şi totala relativizare a argumentelor care invocă referinţe la oarece surse de autoritate.

În acest caz, cum nu suntem atenţi, se poate întâmpla orice. Gândiţi-vă, spre exemplu, câţi dintre dvs. veţi citi aceste documente înainte de a le aplauda sau condamna şi câţi veţi folosi replica „las'că ştiu eu mai bine“?

Exact pe asta se bazează şi marii păpuşari din umbră care au mai câştigat un pariu.