Cum a ajuns Hollywood-ul la mâna Chinei

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Odată cu lansarea noului film „Mulan“, turnat în parte în Xinjiang, cu sprijinul autorităţilor chineze şi în plină persecuţie a uigurilor, a arătat că influenţa financiară chineză poate duce la autocenzură şi manipulare chiar în inima cinematografiei occidentale.

Producţia epică live-action a studiourilor Disney „Mulan“ a avut o primire modestă vineri în China, lansarea fiind afectată de recenzii mixte, măsurile anti-COVID-19 impuse în cinematografe şi o interdicţie guvernamentală asupra relatărilor în media în contextul apelurilor internaţionale la boicot, relatează Reuters. Filmul este bazat pe o poveste populară chineză. Studioul Disney, care mizează pe succesul filmului „Mulan“, realizat cu un buget de 200 de milioane de dolari, a fost criticat la doar câteva zile după debutul peliculei pe o platformă de streaming din America de Nord şi cu foarte puţin timp înainte de premiera acestui lungmetraj în cinematografele din China. 

Un editorialist şi mai mulţi comentatori de pe reţelele sociale au criticat grupul Disney pentru decizia sa de a filma în provincia chineză Xinjiang şi pentru mulţumirile adresate mai multor departamente ale guvernului regional chinez în genericul afişat la finalul acestei pelicule. Aproximativ 1 milion de etnici uiguri din Xinjiang trăiesc în tabere de detenţie, pe care autorităţile chineze le-au denumit „centre de educare voluntară“. 

Imagine indisponibilă

Critici şi cenzură

   Chestiunea drepturilor omului pentru comunitatea uigură se adaugă şi altor critici de natură politică ce au fost generate de acest film, inclusiv apeluri la boicot după ce actriţa Liu Yifei, care interpretează rolul principal, şi-a exprimat sprijinul faţă de poliţia chineză anul trecut în perioada protestelor pro-democraţie din Hong Kong.

Autorităţile chineze au dispus principalelor media din ţară să nu publice relatări despre lansarea filmului în urma acestei reacţii negative, au declarat pentru Reuters patru surse familiarizate cu acest subiect. Cu actori de renume din China în rolurile principale - Jet Li, Gong Li, Donnie Yen şi Liu Yifei - filmul „Mulan“ a fost conceput pentru a fi pe placul publicului chinez, a doua cea mai importantă piaţă de profil din lume, după SUA. Însă, nu a beneficiat de acoperire media sau de vedete prezente pe covorul roşu la premieră. 

Recenziile online din China au părut a fi mai preocupate de intriga filmului decât de politică. Filmul, care a fost lansat deja pe multe pieţe prin intermediul serviciului de streaming al Disney, a fost evaluat cu 4,7 din 10 pe popularul site de socializare din China Douban. Unii internauţi au scos în evidenţă inexactităţi istorice, inclusiv apariţia în film a unor clădiri care au fost ridicate la sute de ani după acţiunea din film. 

China este prima piaţă majoră care şi-a redeschis cinematografele la capacitate completă.

Strategia partidului comunist chinez

      Urmărind o strategie de afaceri agresivă în industria cinematografică americană, Partidul Comunist Chinez a pus piciorul la Hollywood pentru a-şi extinde influenţa. De la Iron Man 3 la Transformers 3, inclusiv Căpitanul Phillips şi Karate Kid, niciun film din marile studiouri californiene nu pare scutit de amprenta chineză. Semne despre planurile gigantului chinez de a controla ceea ce produce 

Hollywood-ul au apărut în urmă cu mai mulţi ani, dar astăzi vorbim de o formă de autocenzură.

 Nu în numele vreunui partid politic american, ci mai degrabă pentru a mulţumi Partidului Comunist Chinez (PCC), în speranţa cuceririi pieţei Regatului Mijlociu. Versiuni modificate pentru a se potrivi regimului chinez sunt prezentate în general şi în cinematografele americane.

Astăzi, companiile chineze plătesc companii cheie din industria cinematografică americană, iar mulţi regizori americani colaborează cu companiile chineze pe cont propriu, lucrând direct cu birourile PCC pentru a cenzura şi edita filmele lor. PCC câştigă controlul asupra a ceea ce Hollywood poate şi nu mai poate spune.

Dorinţa declarată a conducerii chineze de a influenţa Hollywoodul depăşeşte simplul interes pentru cenzură şi profit. În anii 1990, Joseph Nye, profesor american, a inventat termenul soft power pentru a desemna o nouă eră în relaţiile internaţionale, dominată de conducerea americană. În ochii autorităţilor chineze, acest concept se dovedeşte a fi chiar mai profitabil decât cenzura sau profitul. Un război cultural este astfel declarat de liderii chinezi, iar principala lor ţintă este publicul american şi occidental.

Începuturile 

   În 1994, Partidul Comunist Chinez a autorizat proiecţia filmului The Fugitive cu Harrison Ford şi Tommy Lee Jones în cinematografele chinezeşti. Filmul are un succes imens, care stârneşte interesul partidului în China, dat şi Hollywood-ului. Dar nu din aceleaşi motive. În prezent, este imposibil să difuzezi un film în China fără aprobarea SAPPRFT, un organism al partidului comunist care are puterea absolută asupra producătorilor non-chinezi care doresc să difuzeze producţiile lor în China. De fapt, cinematograful chinez era atât de constrâns de directivele „experţilor birocraţi“, încât devenise plictisitor. Atât de plictisitor încât singurul mod de a-l face interesant era să-i determini pe americani şi alţi occidentali să-şi împărtăşească secretele comerciale, forţându-i să creeze coproducţii dacă vor să-şi prezinte filmele în China.

Transfer de tehnologie

   Dar cum le forţezi mâna? Oficial, ţara sa alăturat Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC) în 2001. Dar, în realitate, protecţionismul şi cenzura împiedică difuzarea producţiilor străine. Doar aproximativ 20 de filme pe an ar putea pătrunde pe imensa piaţă de 1,43 miliarde de oameni. În scopul obţinerii unui profit pe termen scurt, producătorii de film occidentali fac mari concesii deoarece China reprezintă o piaţă potenţială de patru ori mai mare decât cea a Statelor Unite.

Pentru ca un film străin să fie difuzat în China, există doar 3 metode.

Primul este introducerea cotei de filme străine autorizate de partid. În 2012, acest lucru a crescut până la 34 de titluri. Cu toate acestea, producătorii americani obţin doar 25% din venituri. A doua metodă constă în vânzarea drepturilor de difuzare la un tarif fix extrem de dezavantajos. Aceste filme sunt supuse unei alte cote (între 30 şi 40 de titluri pe an). Dar operaţiunea nu este profitabilă pentru Hollywood.

Al treilea este coproducerea de filme cu companii chineze. În acest caz, compania străină poate primi 50% din veniturile generate de difuzare.

Continuările  la filmul Avatar vor fi coproduse de compania lui James Cameron şi de firmele chinezeşti Tianjin North Film Group şi Tianjin Hi-Tech Holding Group.

De fapt, producătorii americani nu numai că îmbogăţesc financiar Partidul, ci participă voluntar la un transfer tehnologic care le dăunează pe termen lung.

Cu cât lucrurile sunt mai arbitrare, cu atât mai mulţi producători străini se supun voluntar cenzurii din cauza lăcomiei.

Printre schimbările legate de influenţa Chinei în filmele de la Hollywood, menţionăm introducerea vedetelor chineze în filme,  cum ar fi:

Looper (2012) : Xu Qing

Iron Man 3 (2013): Fan Bingbing şi Wang Xueqi 

X-Men: Days of Future Past (2014): Fan Bingbing 

Transformers: Age of Extinction (2014): Li Bingbing

   Ce a mai căzut la cenzura Partidului: 

   • În Mission Impossible 3 (2006), a trebuit să fie înlăturată o scenă filmată  la Shanghai deoarece se vedeau hainele puse la uscate la ferestră

• În Skyfall (2012), o scenă în care un paznic chinez este ucis a fost eliminată în versiunea autorizată de partid.

• În Top Gun (1986), o scenă de luptă aeriană a fost înlăturată, deoarece arăta dominaţia militară americană.

• În trailerul noului Top Gun: Maverick (2020), steagurile japoneze şi taiwaneze care apar iniţial pe sacou sunt înlocuite cu un steag comunist.

• În World War Z (2013), originea virusului nu mai este din China, ci din Rusia. 

 Există, de asemenea, filme care nu sunt permise deoarece propagă idei „dăunătoare”. Căpitanul Phillips (2013) nu a fost lansat în cinematogralele chinezeşti deoarece descrie importanţa indivizilor.

Potrivit profesorului Ying Zhu, cenzorii chinezi acţionează ca o poliţia ideologică a lumii, dictând ce se poate vedea şi ce nu în filmele de la Hollywood şi fac ca orice portretizare critică a Chinei să fie tabu. Astfel, eroina din Gravity (2013) revine pe Pământ datorită instalaţiilor spaţiale chinezeşti. Mulţi vor spune că toate acestea sunt doar o acumulare de detalii minore. De fapt, acesta este un mod foarte eficient de a convinge masele din ţară şi din străinătate de inofensivitatea regimului comunist.

Infiltrare financiară

   În afară de cenzură, China se foloseşte şi de strategii financiare pentru a avea un cuvânt de spus la Hollywoodul. Această tehnică de infiltrare este similară cu cea utilizată în industria jocurilor video şi a comunicaţiilor. Companiile chineze intră învesteşte în  companiilor americane înainte de a le cumpăra complet.

În 2011, influenţa chineză în industriile de cultură occidentale a fost un subiect promovat în Comitetul Central al Partidului Comunist din China de către Zhang Lihua, profesor la Universitatea Tsinghua şi apropiat de miliardarul Wang Jianlin, preşedinte al Dalian Wanda Group Corp.

În 2012, Wanda a achiziţionat AMC Entertainment Group, cea mai mare companie de exploatare a filmelor din Statele Unite pentru 2,6 miliarde de dolari. Wanda devine efectiv cel mai mare operator mondial din acest sector.

În 2015, Wanda a cumpărat Starplex Cinemas, un alt grup care gestionează cinematografele din America, pentru 1,1 miliarde de dolari. Ambiţia merge mai departe, deoarece Wanda a achiziţionat şi grupul australian Hoyts în 2015.

În 2016, a venit rândul Europei, prin achiziţionarea companiei engleze Odeon & UCI Cinemas pentru suma modestă de 1,2 miliarde de dolari. Această companie engleză este cel mai mare operator de teatru din Europa. Într-un mod destul de pervers, divertismentul occidental alimentează cu bani partidul comunist chinez.  Într-un anumit sens, şi Hollywood-ul finanţează China.

Wanda a cumpărat şi studiouri de producţie precum Legendary Entertainment, producătorul trilogiei Batman.  Cel mai recent film produs de studio este Pokémon Detective Pikachu (2019). Legendary a trecut în mâinile chinezilor în ianuarie 2016 pentru 3,5 miliarde de dolari. Şi pentru a se asigura că cinematografia occidentală premiează filmele care trebuie, Wanda a vrut să cumpere şi Dick Clark Productions în 2016. Aceasta este compania de producţie care administrează Premiile Globul de Aur. Costă doar un miliard de dolari. Un alt membru al partidului, Jack Ma, preşedintele Alibaba Group Holding Ltd, a început, de asemenea, cursa pentru a cumpăra cinematografia mondială.

În 2015, a început încet cu un parteneriat cu Paramount pentru difuzarea filmului Mission Impossible . În 2016, a încheiat un acord cu Steven Spielberg şi a pus mâma pe o participaţie la compania sa de producţie Amblin Partners. Pe lângă Wanda şi Alibaba, alte companii din China încearcă să cumpere Hollywood. Astfel, Huahua Media vrea să achiziţioneze 25% din Paramount. Dar acordul nu a fost finalizat.

Propaganda comunistă în stil hollywoodian

   Datorită anilor săi de transfer forţat de tehnologie şi coproducţiei cu Occidentul, Partidul produce acum filme de propagandă după toate codurile filmelor de acţiune occidentale, în cae eroul chinez luptă şi-i învinge pe occidentali. Cel mai izbitor exemplu este seria Wolf Warrior (2015 şi 2017), unde super soldatul chinez salvează lumea de bărbaţii albi răi. Astfel, Hollywood-ul a devenit un instrument de propagandă pentru China. Dar nici măcar nu este conştient de asta. Prin acestă strategie, China reuşeşte să ţină departe propria populaţia de ideile periculoase de libertate şi să se îmbogăţească în acelaşi timp, trimite mesaje către ţările de frontieră privind ambiţia sa expansionistă şi mimează o democraţie prin investitorii săi miliardari în ochii ţărilor mai puţin atente la fapte.

SUA



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite