Cum s-a construit mitul lui Donald Trump

Vedem în acest articol cum a ajuns coafura excentrică a lui Donald Trump un laitmotiv în definirea mitului acestuia.

Din perspectiva antropologiei culturale, în conturarea mitului lui Donald Trump a avut câştig de cauză modelul funcţionalist, definit ca un model prin care “situaţiile nefamiliare sunt interpretate şi modelate conform cadrelor simbolice deja existente, în cadrul unui sistem perceptual al culturii” (pentru mai multe detalii, a se vedea Breen, M., & Corcoran, F., 1982, Myth in the television discourse. Communication monographs, p 128-130; sau Rothenbuhler, E. & Coman, M. ,2005, Media anthropology.)

În secţiunile anterioare am văzut ce reprezintă America Profundă, segment social eterogen ce se traduce prin acea “majoritate tăcută”, care după alegerile din 2016 şi-a ales un lord protector; şerif- respectând liniile mitologiei nord-americane- sau după mitologia românească un haiduc, mit ce exprimă cel mai fidel (pentru poporul nostru) imaginea miliardarului excentric ce apare intempestiv, lasându-şi afacerile în plan secund, pentru a face dreptate celor cu care soarta nu a fost la fel de blândă.

Impactul public este unul de proporţii: unul dintre cei mai bogaţi oameni din America renunţă la zona sa de confort pentru a trage semnale de alarmă cu privire la un iminent colaps al sistemului, invitând la solidaritate şi conlucrare pentru a-l salva. 

James Mc Wiliams (istoric, contributor la publicaţia Pacific Standard) tratează despre mitul lui Trump din perspectiva filozofului francez Roland Barthes, autor al Mitologiilor (volum de eseuri publicat în 1956). Rezumând articolul acestuia, se desprinde o idee centrală: coafura sa ciudată a fost simbolul principal (semnificantul, sau conceptul ce conferă sens mitului, conform teoriei Barthesiene a mitului semiotic) în jurul căruia s-a construit mitul celui care va face America măreaţă din nou. În final, acesta conchide: “Calul troian a fost un mit. În cazul lui Trump calul troian ar putea fi un autoritarism de tip corporativ la fel de ciudat şi agresiv precum coafura sa”.  

Imaginaţi-vi-l pe Trump cu părul cârlionţat al lui Rand Paul. Sau cu chelie. S-ar mai potrivi cu mitul măreţiei americane? Probabil că nu.

Trump’s mad-as-hell voters

Debordând de imaginaţie, jurnaliştii americani au apelat şi la simbolurile din mitologia Romei Antice. La două luni după ce şi-a anunţat participarea  la alegerile parţiale din cadrul Partidului Republican, Yahoo News publica un articol cu titlul “Mitul legiunii furioase a lui Trump”, cu referire la potenţialii alegători ce îşi exprimau furia în mediul on-line, etichetaţi cu apelativul Trump’s mad-as-hell voters. 

Articolul a avut o mare expunere pe Internet, prefigurând ofensiva mediatică a candidatului republican, ce a avut ca vehicul furia acumulată de clasa de mijloc- legiunea, falanga sau vârful de lance în campania lui Trump. Încă din 2015 apăreau germenii viitoarei popularităţi a politicianului republican.

Trump, actor într-un film western

Mult mai testabilă este versiunea prezentată de regizorul francez  François Margolin, ce apelează la temele şi motivele cinematografiei americane contemporane, într-un text publicat în cunoscutul ziar Le Figaro. Textul a fost preluat în presa din România de Evenimentul Zilei, traducător Radu Pădure.

De-a lungul timpului, cel mai notoriu produs Hollywoodian pe plan mondial a fost genul western, a cărui mitologie a folosită cu success în campania electorală a lui Donald Trump, “cel care şi-a propus să fie noul şerif al acestui teritoriu abandonat”. Metafora teritoriului abandonat poate avea multiple variante de interpretare: în primul rând, America Profundă (vezi articolele anterioare); statul asaltat de imigranţi; economia americană, altădată printre cele mai performante din lume. 

În interviul  publicat la începutul anului, François Margolin reiterează simbolul reprezentat de coafura abracadabrantă din perspectiva unui obiect din recuzita unui mare actor. Donald Trump merită un Oscar, este de părere cunoscutul regizor. Din nou, americanii vor avea în fruntea lor un showman, poate chiar mai bun decât Ronald Reagan, actor de carieră.

Nu calitatea jocului este recompensată la Oscaruri, ci caracterul „senzaţional” al prestaţiei. Iar Trump, vreme de 18 luni, a avut aşa ceva

Conchizând, versiunea lui François Margolin propune o revenire în forţă- un reviriment al western-ului în cultura de masă americană, dornică să-şi regăsească rădăcinile. Citez:

Trump înseamnă întoarcerea westernului în faţa consolelor de jocuri şi a infinitelor variante de adaptări de benzi desenate, foarte urbane.

Rezultatele alegerilor din 8 noiembrie 2016 confirmă teoria acestuia privind componenta mitică a strategiilor de campanie ale lui Donald Trump: este câştigat Texas-ul, bastion al westernului, dar pierde alegerile în marile centre urbane, distanţate de prea mult timp de mitologia nord-americană, în favoarea unei lumi globalizate. 

Închei acest topic despre mitul lui Trump cu următoarea concluzie: mass-media, preocupată în mare parte să conteste puterea şi potenţialul acestuia, nu are prea multe merite în construirea mitului său. Creditată cu această reuşită nu poate fi decât echipa de campanie. Şi el însuşi, mânat de ambiţia de a câştiga.

FOTO: Unul dintre meme-urile devenite virale pe Internet