De pe 1 august, distribuire gratuită şi legală pentru „softul morţii“

De ani şi ani de zile ne prefacem că suntem convinşi de argumentaţiile oferite de politicieni atunci când se mai petrece un alt episod de violenţă oarbă.

Ne facem că nu vedem că, mai ales în SUA, dar nu numai, vârsta celor care sunt autorii acestor incidente a scăzut de la un an la altul, iar comunităţile şcolare sunt cele mai vizate, tinerii criminali fiind elevi de liceu care, de cele mai multe ori, provin din familii normale şi considerate „fără probleme“. Treptat însă, episoadele izolate au început să se transforme în adevărate masacre, având de fiecare dată două puncte comune: accesul copiilor la rastelul de arme al părinţilor sau/şi posibilitatea de a le cumpăra la liber, doar cu condiţia prezentării unui document de identitate. Asta pentru a nu mai vorbi despre ce există pe uriaşa piaţă neagră, acolo unde, fără foarte mari eforturi, poţi achiziţiona muniţii şi arme care au fost în prealabil anonimizate, adică li s-a şters numărul şi seria, cel mai bun indiciu că au fost folosite cu oarece succes în operaţiuni anterioare.

Au existat promisiuni şi angajamente ferme ale politicienilor că se vor lua măsuri pentru a se îndigui epidemia de violenţă, instituind forme mai severe de control asupra domeniului armelor. Tot atâtea minciuni spuse, cum e obiceiul, cu ochii limpezi şi cu mâna pe inimă, doar cu intenţia de a potoli emoţia publică după vreun atentat. În realitate, iată ce se petrece acum în SUA unde aflăm că, în tot acest timp, o mare companie denumită Defense Distributed negocia cu guvernul american un acord ce se aplica în practică începând de peste două zile, adică de pe 1 august: începe distribuţia gratuită a unui program de imprimare în 3D a oricărui tip de armă realizată din plastic, extrem de uşor de ascuns şi extrem de dificil de descoperit de către detectoarele clasice manuale sau cele din generaţii mai vechi aflate în gări sau sau aeroporturi.

Compania americană s se ocupă cu „Private Defense Tech Development In The Public Interest“ în acord cu prevederile celui de-al doilea Amendament al Constituţiei americană, poziţie asumată şi de creatorul programelor respective, Cody Wilson. Compania are o activitate absolut legală în SUA, producând software specializat pentru producţia de arme (cunoscute şi drept „wiki weapons“). În mai 2013 (aveţi aici prezentarea pe YouTube), Cody Wilson face o demonstraţie cu prima armă realizată în 3D: un pistol în plastic denumit Liberator şi fabricat de Defense Distributed. Lberator 038 este fabricat în totalitate din plastic, cu excepţia unui simplu cui care serveşte drept percutor. Situl ANIWA merge mai departe cu povestea: în luna mai 2014, japonezul Yoshimoto Imura imprimă în 3D un revolver Zig-Zag clibrul 38, iar un american care se prezenta sub porecla Buck O'Fama a realizat în 3D un pistol Ruger Charger semi-automat calibru 22 cu încărcător cu 30 de gloanţe. În 2016, un student care s-a prezentat sub numele de Chris a prezentat o filmare cu pistolul său semiautomat cu şase ţevi „Yoshee Shooter“ calibru 22. Iar exemplele sunt acum multe şi foarte diverse.

Foarte rapid, ţările europene şi cele mai multe din Asia reacţionează ferm şi interzic producerea şi comercializarea acestor arme 3D, Japonia sau Marea Britanie având unele dintre cele mai dure legislaţii în acest sens. Au intrat în acţiune şi serviciile de informaţii, preocupate de primejdia enormă pe care asemenea tipuri de arme o reprezintă pentru securitatea publică, proliferarea lor anihilând multe dintre măsurile antiteroriste sau chiar făcându-le absolut inutile. Situaţia a atins un nivel de alarmă generală după ce au apărut rapoarte foarte precise privind tipologia de arme de acest gen oferite pe DARK WEB pentru preţuri relativ modeste. Iată trei tipuri de arme pe care pot fi găsite la ofertă şi care, de acum, în SUA, vor fi putea fi fabricate acasă de orice doritor sau pasionat sau dement intrat în fază acută-destructivă:

Se vor putea realiza şi la noi? Sigur că da, În principiu, soluţia ideală ar fi folosirea unei imprimante comercializate de cei de la compania americană, foarte ieftină, în jur de 1700 de euro, asta pentru a fi sigur de performanţele armei realizate cu softul respectiv. Dacă nu vreţi această imprimantă performantă tip Ghost Gunner 2 (vezi foto), pe piaţa românească se găsesc deja unele similare, capabile totuşi să producă arme cu care să fie declanşat un masacru.

Sigur că se poate, se ştia că se poate, dar nimeni nu şi-ar fi imaginat că Departamentul de Stat poate negocia un asemenea acord şi că se va permite deschiderea Cutiei Pandorei. Un acord în termenii căruia creatorul programului, Cody Wilson, va primi suma de 40.000 $ cu titlul de despăgubire şi care autorizează „orice rezident din SUA... să aibă acces, să discute, să folosească, să reproducă sau să beneficieze de informaţiile tehnice“ distribuite gratuit pe situl Defense Distribuion.

Nu este vorba numai despre producţia gratuită şi în proporţie de masă de arme performante, cu toate că şi asta poate deveni un coşmar mondial dacă legislaţia americană va putea fi citată cu succes, ca precedent, în acţiuni în justiţie pe care diverse grupuri de iubitori ai armelor le-ar putea angaja împotriva propriilor lor guverne. Aspectul care trimite spre zona demenţei absolute ţine de rapiditatea proliferării pe pieţele negre din toată lumea a producţiei de arme realizate cu ajutorul acestui tip de soft care, din păcate, legal fiind, tot legal va putea fi şi perfecţionat.  

Ce va urma? Putem bănui. Deci, avea dreptate Bob Dylan avertizând că se schimbă vremurile:

Afară se dă o bătălie
Şi se dezlănţuie.
În curând îţi va zgâlţâi ferestrele
Şi-ţi va zdruncina pereţii
Căci vremurile se schimbă.

Numai că, atunci, chiar în oroarea războiului din Vietnam şi a câmpiilor morţii din Laos şi Cambodgia, nu îmi închipuiam că nimeni nu va învăţa nimic şi că, indiferenţi la propria noastră devenire, vom distribui noi înşine softul de fabricare al morţii.