Statele Unite

articolul anterior articolul urmator

De ce fug candidaţii la preşedinţia României de subiectul apărării naţionale?

28
20 Sep 2019 23:44:05
Ion Petrescu
Membri ai Clubului Militar Român de Reflecţie Euroatlantică, alături de jurnalistul Sabin Orcan, moderatorul unui brainstorming aparte, privind înzestrarea Armatei României. Foto: Sebastian Rusu.
Membri ai Clubului Militar Român de Reflecţie Euroatlantică, alături de jurnalistul Sabin Orcan, moderatorul unui brainstorming aparte, privind înzestrarea Armatei României. Foto: Sebastian Rusu.

Despre securitatea naţională a României nu vorbeşte niciun candidat la alegerile prezidenţiale din acest an, de teama pierderii de voturi în rândurile cetăţenilor deja ostilizaţi, unii contra altora, de războiul româno-român, care nu produce decât satisfacţii machiavelice, la Moscova.

L-am felicitat, deloc întâmplător sau de complezenţă, pe ziaristul Sabin Orcan, pentru iniţiativa organizării 2019 DEFENSE SUMMIT. Asta pentru că, dincolo de alocuţiunile unor oficiali din domeniul apărării, au fost câteva surprize de proporţii.

De pildă, Iulian Fota a fost primul care a spart gheaţa şi a surprins asistenţa cu o mitraliere verbală necruţătoare, apropo de evitarea - şi în campania prezidenţială – a referirilor la securitatea României şi la inamicul clar al NATO, implicit al ţării noastre, respectiv Federaţia Rusă. Ascultându-l pe ofensivul conaţional Fota, parcă aveam parte de o sinteză a filipicelor generalului Constantin Degeratu, din 2014 încoace...

 Cu o statură publică de adevărat prezidenţiabil, Cristian Diaconescu a rostit o alocuţiune ce părea marcată de drama mioritică, fiind reamintit publicului ţintă drumul parcurs de România spre NATO, de la momentul desprinderii din Tratatul de la Varşovia, la clipa invitării unui batalion românesc în Afganistan şi până la momentul de azi, un edificiu naţional la baza căruia fiind determinarea şi sacrificiul militarilor români.

 O surpriză la care nu se aştepta nimeni a oferit-o generalul Alexandru Grumaz, care a uluit sala, până la generarea de surâsuri cu subînţeles, prin repetarea inspirată, obsesivă şi bine ţintită a multor repere necesare defensivei naţionale, pe care şi acum, la trei decenii de la schimbarea de regim din România, pur şi simplu, din motive condamnabile, NU LE AVEM.

 Aşteptată cu un mare interes a fost opinia generalului Constantin Degeratu, mai tranşantă ca niciodată. Distinsul conaţional a atenţionat sala că, din punctul de vedere al Moscovei, România nu mai este un stat, ci doar un teritoriu.

Pentru întărirea defensivei naţionale trebuie urgent dislocate în România două escadrile de avioane de vânătoare americane, din Germania şi Italia.

Generalul Degeratu a tras un semnal de alarmă privind realitatea că, din păcate, Germania şi Rusia sprijină noua evoluţie a Republicii Moldova în detrimentul României, care nu îşi asumă interesul istoric pentru teritoriul dintre Prut şi Nistru, parte a statului naţional unitar român, în perioada interbelică.

Place sau nu, unora sau altora, o ţară ca România, fără o producţie proprie de praf de puşcă - de care nu se sinchiseşte deloc ministrul economiei - este înconjurată de entităţi aflate în situaţii incerte, cu Ucraina în pragul disoluţiei, cu Republica Moldova supusă presiunii sporite a Moscovei, cu Serbia optând pentru o colaborare militară vădită cu Federaţia Rusă şi cu Ungaria sensibilă la cântecele de sirenă ale Kremlinului

Mai nou, până şi bogăţiile subsolului din arealul maritim naţional sunt oferite mai pe nimic, te miri cui.

Înainte de a veni NATO să ne apere, în temeiul articolului 5, România trebuie să fie în stare să aibă o apărare proprie credibilă, reală, puternică, disuasivă.

Dar despre securitatea naţională a României nu vorbeşte niciun candidat la alegerile prezidenţiale, de teama pierderii de voturi în rândurile cetăţenilor deja ostilizaţi, unii contra altora, de războiul româno-român, care nu produce decât satisfacţii machiavelice la Moscova.

Sigur, unele proiecte de întărire a organismului militar românesc există, dar acestea vor deveni realităţi abia peste un deceniu, un timp în care Vladimir Putin poate testa apetenţa României pentru păstrarea actualelor graniţe naţionale, aşii din mâneca ţarului de azi fiind sprijinirea Moldovei Mari şi preluarea Transilvaniei de entitatea cu capitala la Budapesta.

Oficiali de peste Ocean, prezenţi la eveniment, au reafirmat determinarea SUA de a respecta articolul 5, în relaţia cu România, dar după cum bine ştim, din istoria acestui neam, megieşii ţin cont de oastea de acasă, nu de aceea care ar urma să vină în sprijinul său.

Viitorul preşedinte al ţării, oricine ar fi acesta, ar trebui să ţină cont de întărirea apărării României şi de promovarea unui proiect de ţară pe măsura doleanţelor înaintaşilor noştri, cei de la 1 Decembrie 1918.

Altfel vom continua să ascultăm sintagme oficiale fără fond minţindu-ne singuri că mai suntem un stat european liber, democrat şi dezirabil prosper, când, de fapt, am rămas o mulţime de vorbitori ai limbii lui Mihai Eminescu, nu puţini cu memorie scurtă, situaţie în care drama destrămării României, cea din vara anului 1940, se poate repeta şi mâine.

Doar în inima Europei nu a fost uitat salutul Sieg Heil, iar în arealul geopolitic post-sovietic şapte din zece ruşi sunt nostalgici după Stalin.

Dar asta nu contează, nu este aşa?

 

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

28 Comentarii

Manole Scarlat
21.09.2019, 00:20:41

De ce fug? Pentru că România s-a predat economic şi militar în mâinile prietenilor ei din UE şi a partenerului strategic din NATO. Probabil că România este singura ţară din lumea asta care nu are un interes naţional propriu. Interesul României îl stabilesc alţii, românii nu trebuie decât să dea din cap în semn de aprobare. Dacă cineva are nevoie de un preş, să poftească, e pe gratis.

-7 (15 voturi)
_wakki m
21.09.2019, 01:03:21

ia cu vodcă, sunt amare urzicile la vremea asta

+3 (5 voturi)
Manole Scarlat
21.09.2019, 01:33:44

_wakki m: Să ştii că-i bună vodca. În curând va fi şi foarte ieftină.

-2 (8 voturi)
_wakki m
21.09.2019, 01:02:32

deocamdată, alții îl testează pe putin la el acasă nu prea am înțeles de ce ar fi cetăţenii ostilizaţi, unii contra altora când vine vorba de apărarea națională și de dușmanul rus aici cred că cetățenii sunt în acord mai mult de 90%

+4 (6 voturi)
Marck
21.09.2019, 01:42:35

De ce fug candidaţii la preşedinţia României de subiectul apărării naţionale? Pentru că nu sunt oameni de stat. Niciunul dintre candidații prezenți pe afișele electorale nu are anvergura necesară pentru a aborda subiecte de politică externă, militare sau economice de nivel înalt și nu sunt în stare să le prezinte și să le susțină în fața masei de votanți căreia i se adresează. Habarnismul lor este evident până la stridență dacă observăm că toți se cantonează în zona populismului mai mult sau mai puțin deșănțat, cu promisiuni utopice, lozinci găunoase și șabloane verbale tocite până la uzură. Toți gâlgâie de bune intenții și-s plini de patriotism de dau pe-afară. Unii poate-s chiar sinceri în neputința lor de a fi coerenți și de a-și alinia ideile într-un plan închegat și explicit. Ei chiar cred că le stă în puteri să ne fericească pe toți cu ideile lor și visează cu ochii deschiși să se vadă în cartea de istorie ca mari ctitori de țară. A mai fost unul care a sfârșit-o prost acum 30 de ani. Sancta simplicitas! Ca să discuți despre apărarea națională ai nevoie în primul rând să înțelegi ce este politica și cu ce se mănâncă ea. Clasă politică nu există, politicieni de top nici atât. Ați auzit cumva de vreo doctrină de apărare elaborată de instituțiile abilitate să o conceapă? Să nu-mi pomeniți de STRATEGIA NAŢIONALĂ DE APĂRARE A ŢĂRII PENTRU PERIOADA 2015 ‐2019 care este o colecție de vorbe goale și este deja expirată. Chiar și așa, sunt convins că mulți candidați habar nu au de existența ei. Și atunci cum să vorbească despre un subiect pe care nu-l cunosc și nici nu-i interesează? Dacă îi întrebați totuși ceva despre temă, veți admira spectacolul datului cu părerea al unor ignoranți în materie. Apărarea națională nu înseamnă numai armata deși aceasta constituie nucleul conceptului. Câți pretendenți la funcția supremă în stat sunt familiarizați însă cu noțiunile militare, cu starea armatei și problematica ei? Poate doar Johannis care în virtutea prerogativelor și a calităților deținute ar putea să ofere o imagine reală a situației. De altfel, e și singurul care a angajat țara pentru dezvoltarea capacităților de apărare cu ajutor NATO și e mult mai calificat să abordeze subiectul în cunoștință de cauză. Totuși, nici el nu îl socotește ca fiind prioritar printre temele de campanie. Au până la urmă candidații noștri vreo viziune cu privire la doctrina de apărare? Mă îndoiesc de faptul că ar poseda așa ceva în bagajul lor de campanie electorală. Tematica aceasta e grea, complicată și riscantă în alcătuirea discursului electoral. E destul să spună vreo prostie sau să scape porumbelul din gură și s-au ars. Dar poate că dacă vor citi opiniile militarilor și ale puținilor analiști specializați, li se va face lumină în cap și vor include subiectul important și delicat al apărării naționale ca prioritate a programului lor electoral și-i vor acorda atenția cuvenită. S-ar putea dovedi o tactică de succes.

+4 (8 voturi)

Vezi toate comentariile (28)