Statele Unite

articolul anterior articolul urmator

Despre SUA lui Donald Trump - Consilierul de Securitate Naţională generalul locotenent (rez) Michael Flynn

12
15 Dec 2016 11:50:58
Alexandru Grumaz
Generalul locotenent (rez)  Michael Flynn
Generalul locotenent (rez)  Michael Flynn

Când este învestit noul preşedinte ales al SUA? În prima luni după a doua zi de miercuri din decembrie, Colegiul Electoral se reuneşte pentru a vota oficial. Anul acesta va fi 19 decembrie 2016. Rezultatele sunt trimise apoi Senatului şi citite public pe 6 ianuarie. 20 ianuarie 2017 este Ziua Inaugurării. când câştigătorul scrutinului electoral depune jurământul

Scenariile despre investire continuă să curgă în presa internaţională. Unele au la bază informaţii venite din partea Colegiului Electoral, alte chiar din afirmaţiile lui Donald Trump care continuă să şocheze audienţa internaţională (relaţia cu Taiwanul sau renunţarea la Daily Briefing-ul făcut de serviciile de informaţii preşedintelui SUA începând cu mandatul lui John F Kennedy - se va face numai odată pe săptămână). Un singur exemplu: un elector republican din Texas (stat cu 38 de electori, câştigat de Donald Trump) a anunţat că nu va vota pentru Trump la procesul electoral din 19 decembrie.  Christopher Suprun, un paramedic din Texas care a participat în calitate de pompier la acţiunile de salvare din 11 septembrie 2001 de la New York, a făcut anunţul într-un editorial din The New York Times. Suprun este unul dintre cei 538 de electori care vor vota preşedintele SUA pe 19 decembrie. Cu cinci zile înainte să trebuiască să-l voteze pe Donald Trump, alţi 40 de electori americani au cerut directorului Cupolei de Informaţii a SUA, James Clapper, o informare asupra presupuselor legături dintre Donald Trump şi Rusia. Mişcarea celor 40 de electori nu este prima încercare de a anula victoria lui Donald Trump. Jill Stein, candidatul Partidului Verde, a reuşit să strângă într-un timp record banii necesari pentru renumărarea voturilor în mai multe state, deşi nu putea beneficia de pe urma schimbării numărului de voturi, din cauza scorului mult prea mic obţinut în alegeri. Campania de renumărare nu a dus nicăieri, diferenţele de voturi rezultate de pe urma renumărării - deseori în favoarea lui Trump - fiind nesemnificative chiar şi pentru candidatul democrat Hillary Clinton

Lăsând la o parte aceste scenarii stau şi mă întreb, acum când lucrurile nu sunt bătute în cuie, cum va reacţiona diplomaţia română. Donald Trump nu este fanul corectitudinii politice. Este un american de rând care urăşte minciuna. Nu va merge să-l îmbrobodim în clasicul stil balcanic. Diplomaţia românească are nevoie de o strategie nouă în care să fie implicaţi oameni sinceri şi determinaţi pentru a fi luaţi în seamă. S-a dus vremea zaharicalelor! Suntem oare pregătiţi pentru o nouă eră diplomatică cu America? Să nu uităm un lucru: Congresul SUA este dominat de republicani, iar mandatul acestora dat ambasadorului SUA la Bucureşti va rămâne în linii mari acelaşi. Polonia, chiar înainte de alegeri, a schimbat achiziţia de elicoptere de la firmele franceze[1] la cele americane (un contract de 3 miliarde de USD). Guvernul polonez a anunţat achiziţia a cel puţin 21 de elicoptere americane Black Hawk după renunţarea la un contract cu Airbus Helicopters privind 50 de aparate de zbor şi un scandal diplomatic cu actualul preşedinte francez Francois Hollande. Ministrul Apărării al Poloniei, Antoni Macierewicz, a declarat că două elicoptere Black Hawk fabricate în Polonia, la Mielec (sud-est), vor fi livrate de către Lockheed Martin până la sfârşitul anului, apoi 8 în 2017 şi 11 în anul următor. La acestea se adaugă Rachetele de tip Patriot, produse de compania americană Raytheon, care au fost selectate în detrimentul celor fabricate de americanii de la MBDA şi de grupul multinaţional francez Thales, cel care a oferit rachete de tip Aster-30 în cadrul licitaţiei pentru dotarea Wisla (Vistula), componenta antirachetă al viitorului scut polonez. În total, opt baterii de rachete de tip Patriot urmează să fie livrate până în 2025, dintre care două în primii trei ani de la semnarea contractului. În cadrul acordului, industria poloneză a Apărării a obţinut acces la tehnologie, ceea ce-i va permite să menţină în mod independent sistemul după livrare. Oare aceste fapte sunt cunoscute de oficialii români din Ministerul Economiei, Comerţului şi Relaţiilor cu Mediul de Afaceri? Avem, de anul acesta, o lege pentru industria de apărare, dar ce fel de contracte pentru tehnică militară iniţiem? La ora actuală (azi 12/12/2016 când scriu aceste rânduri), pe pagina de achiziţii a ROMARM găseşti anunţuri cu solicitări de firme de pază şi lăzi de ambalaj (!?) Ce să păzească sau ce să ambaleze?

Dacă ţinem să mai fim apăraţi de cea mai puternică armată din lume, va trebui să cheltuim şi noi sume importante pentru dotarea armatei. De preferinţă, cu armament produs în SUA, aşa cum o fac polonezii. Oricum, armamentul american e performant şi testat în multe războaie. În ultimii 27 de ani am neglijat masiv atât armata, cât şi dotarea ei. Am reformat-o, am politizat-o şi am subfinanţat-o, aducând-o în starea de vulnerabilitate în cazul unui atac, până la sosirea ajutorului militar NATO. Ce vor face noii guvernanţi care au anunţat deja prin unii membri că mai mulţi bani la armată nu sunt necesari?

Instalarea lui Donald J. Trump la Casa Albă va avea pentru România consecinţele pe care singuri ni le vom crea. Sper să nu dureze prea mult până când se vor trezi responsabili români din letargia creată de lipsa de interes a administraţie Barack Obama de a vizita măcar o dată în 8 ani de mandat pe unul din cei mai importanţi aliaţi din flancul estic, România (imediat după încheierea Războiului Rece, în martie 1991, primul Război din Golf şi primul spital românesc de campanie în teatre de operaţii - 363 de cadre medicale). Nu vorbesc aici de vicepreşedintele Joseph Biden, care a vizitat România. Donald Trump poate fi şansa noastră în funcţie de modul de abordare al părţii române. Deocamdată, Primul-Ministru al Ungariei a făcut primul pas. Noi suntem la capitolul poze cu membrii Congresului.   

Astăzi vom începe o analiză a echipei lui Donald Trump pentru a înţelege resorturile interioare ale Administraţiei de la Washington.


Donald Trump FOTO Getty Images

Ce ştim la ora actuală?

În primul rând, este certă pentru doi ani dominaţia Partidului Republican atât în cameră, cât şi în senat. Paul Ryan, preşedintele reales al Camerei Reprezentanţilor, beneficiază de prietenia şi legătura profundă cu şeful administraţiei prezidenţiale, Reince Priebus, preşedintele Comitetului Naţional Republican. În al doilea rând, pentru funcţia de secretar de stat a lui Donald Trump a fost ales Rex Tillerson[2], preşedinte şi CEO al companiei Exxon Mobil Corporation, a cincea companie ca mărime din lume, ultimul nume ajuns pe lista lui Donald Trump. Adjunctul lui va fi probabil John Bolton, fost ambasador al SUA la ONU. Mai putem adăuga numirile deja făcute la nivelul sistemului de securitate din SUA: Mike Pompeo (Republican-Kansas), membru al Camerei Reprezentanţilor (fost general, Tea Party), ca viitor director al CIA, generalul în retragere Michael Flynn, fost şef al DIA, Consilier de Securitatea Naţională, Senatorul Jeff Sessions (Republican-Alabama) Procuror General şi generalul James N. Mattis în calitate de Secretar la Apărării (a condus o divizie de infanterie marină în timpul războiului din Irak în 2003 şi Comandamentul Central al SUA între 2010-2013). Unele din aceste funcţii necesită aprobarea Congresului SUA, altele sunt la dispoziţia preşedintelui.

După această enumerare putem conchide într-o revenire puternică a unei elite cu reticenţă importantă faţă de Rusia ca partener, chiar dacă aparenţele înşală, cu o reticenţă importantă faţă de UE ca şi construct, dar interesată în menţinerea instrumentelor instituţionale transatlantice, precum NATO, şi a poziţiilor în Europa şi Orientul Mijlociu. Echipa are o abordare de forţă a temelor internaţionale, o reenergizare şi finanţare a armatei şi a industriei de apărare şi o puternică presiune spre statele europene să facă la fel, să-şi asume refacerea instrumentului militar şi de securitate propriu. De altfel, în ianuarie 2017 Pentagonul a şi anunţat trimiterea trupelor americane în poziţiile stabilite de Summitul NATO de la Varşovia, inclusiv în România.

A presupune, în aceste condiţii în care Republicanii au toate pârghiile în mână, o tranzacţie SUA-Rusia, eventual pe seama unor terţe state, precum cele din flancul Estic al NATO sau chiar cele din spaţiul post-sovietic, mi se pare exagerat. Din contră, prezenţa în administraţie a unor pro-ucraineni, euro-atlantişti, anti-ruşi ar fi în măsură să reducă această perspectivă, unica problemă fiind mai degrabă una izolaţionistă atât timp cât Europa nu face eforturi similare. De altfel, Kremlinul, după primele zâmbete de curtoaziei, a devenit mai reţinut. Şi totuşi va fi relaţia cu SUA, pentru Moscova, una dificilă (!?).

Plecarea generalul locotenent Michael Flynn de la DIA  

 Pe 7 august 2014, unul din cei mai respectaţi ofiţeri de informaţii americani trecea în rezervă. Ceremonia s-a desfăşurat la Agenţia Militară de Informaţii (DIA), amplasată la baza Anacostia-Bolling, bază situată pe malul râului Anacostia. La ceremonie au participat James Clapper, Directorul Naţional pentru Informaţii (cea mai înaltă oficialitate din domeniul securităţii americane)  împreună cu subsecretarul de stat de la Pentagon însărcinat cu domeniul informaţiilor, Michael Vickers. Cei doi l-au forţat pe Flynn să părăsească DIA[3]. În timpul ceremoniei, Amiralul Mike Rogers, Directorul NSA, a spus despre Flynn că este cel mai bun ofiţer de informaţii din ultimii 20 de ani. Lumea prezentă în sală ştia, însă, că retragerea lui Flynn la 56 de ani este una prematură. Considerat un nonconformist, un agitator al lucrurilor într-un loc unde lucrau 17.000 de persoane (DIA), el a adus în prim plan o viziune de război în cadrul unei administraţii cu birocraţie somnoroasă. În schimb, odată agitată, aceasta l-a impins afară din sistem, considerând stilul lui Flynn perturbator pentru o administraţie care dorea uitate Afganistanul şi Irakul.    

Luând cuvântul, generalul Flynn a menţionat prezenţa în audienţă a lui James Clapper, Directorul Comunităţii de Informaţii, şi a lui Michael G Vickers, subsecretarul din Pentagon responsabil de DIA,  apoi a făcut o remarcă specială la adresa celui mai bun prieten, generalul Stanley McChrystal, împreună cu care a construit Comandamentul Operaţiilor Speciale al SUA (Joint Special Operations Command - JSOC) şi l-au transformat în cea mai de temut armă în vânarea teroriştilor oriunde în lume. McChrystal, la fel ca Flynn, a fost obligat să părăsească Pentagonul pentru opiniile sale contrare celor ale Casei Albe (McChrystal după un articol Runaway General publicat în revista Rolling Stone, unde a citat fără a numi membri ai staff-ului său care au făcut comentarii neadecvate faţă de Casa Albă). McChrystal, David Petreus şi Michael Flynn au făcut parte din cercul generalilor ostracizaţi pentru părerile lor contrare celor ale administraţiei, ei fiind consideraţi de ceilaţi militari drept vârfuri ale profesionalismului din sistemul de informaţii sau de comandă american.

Într-un ultim interviu acordat presei de către generalul Flynn, acesta spunea că:

SUA este de fapt mai puţin în siguranţă acum, în 2014, decât înainte de 9/11 şi a declarat că este o voce singulară în cadrul administraţiei Obama care spune că pericolul islamismului radical nu a trecut odată cu moartea lui Osama bin-Laden.”

El a insistat pe faptul că a fost înlocuit datorită viziuni sale asupra islamului radical, în timp ce James R. Clapper Jr, Directorul Naţional pentru Informaţii, a declarat că a fost înlocuit pentru management defectuos (!?).

Generalul Flynn şi Rusia

La fel ca şi Donald Trump, Flynn a susţinut necesitatea unor legături strânse cu Rusia. Într-un interviu dat de Flynn în ziarul Washington Post, acesta a admis că a fost plătit pentru un discurs ţinut în Rusia şi că a participat la o aniversare al reţelei de televiziune RT în Moscova, find aşezat la masă lângă preşedintele rus Vladimir Putin. Oamenii au luat-o razna - a declarat generalul de brigadă în retragere Peter B. Zwack, fost ataşat militar al SUA la Moscova. Ei au crezut că participarea lui Flynn a fost în afara limitelor, deci neobişnuită. Generalul Zwack a subliniat că el îl consideră pe Flynn un patriot care nu şi-ar vinde ţara. Generalul Flynn, care nu mai era în guvern, a primit înainte de plecarea la Moscova o informare de la DIA privind Rusia şi a declarat că invitaţia şi nota de plată au venit prin intermediul biroului companiei sale. El a spus că a folosit vizita pentru a face presiuni asupra Kremlinului pentru o colaborare în Siria, Iran şi Orientul Mijlociu. Întrebat de ce a dorit ca vizita lui să fie atât de strâns asociată cu o platformă de propagandă de la Kremlin, Flynn a declarat că nu vede nici distincţie între RT şi alte companii de ştiri. Ce este CNN? Ce este MSNBC? Haideţi să fim serioşi - a declarat Flynn, care a apărut şi în alte interviuri neplătite atât la RT, cât şi la alte posturi de ştiri. De fapt, administraţiile americane folosesc foşti oameni din guvern sau foşti preşedinţi pentru a crea punţi de legătură în zone în care în mod oficial nu pot interveni datorită opiniilor exprimate şi a alianţelor pe care le au.  

Investigaţiile asupra activităţii generalului Flynn

Generalul Michael Flynn a fost cercetat de oficialii din Pentagon de două ori în carieră pentru mânuirea de informaţii clasificate fără a respecta normele în vigoare la acea dată. Primul caz a fost în Irak, unde a schimbat informaţii clasificate fără să respecte procedurile standard cu aliaţii din Marea Britanie şi Australia. Al doilea caz a fost în 2009, când a schimbat informaţii cu oficiali din Pakistan asupra reţelelor teroriste (respectiv reţeaua Haqqani, protejată de Serviciul de informaţii al armatei pakistaneze - ISI - şi folosită de acesta ca paravan în relaţiile cu alte organizaţii teroriste) care omorau militari americani în operaţiunile din Afganistan. El a motivat acest schimb de informaţii prin dorinţa de a-i convinge pe pakistanezi să nu mai acorde sprijin/adăpost unor grupuri teroriste cu bazele de acţiune în Pakistan, în zona de la graniţa cu Afganistatul, zonă denumită FATA. Ambele acţiuni au fost clasate de Pentagon. Investigaţiile împotriva lui Flynn nu au oprit ascensiunea acestuia. În 2011, James Clapper l-a lăsat să formeze o echipă care să reexamineze materialele descoperite în casa lui Bin Laden din Pakistan pentru a găsi noi dovezi asupra răspândirii reţelelor teroriste în lume. În 2011, a fost ales de preşedintele Barack Obama pentru a ocupa poziţia de Director al Agenţiei de Informaţii Militare. Flynn a venit cu mandatul de a reforma agenţia. A început prin organizarea de centre de spionaj regionale, peste hotare, unde a detaşat mai mulţi analişti şi a organizat capacităţi de culegere a informaţiilor similare cu cele ale CIA. În remarcile făcute publice, a avertizat că cei care nu vor rezista agendei propuse vor fi transferaţi sau trecuţi în rezervă. Planul a eşuat parţial pentru că experienţa lui Flynn în a conduce o organizaţie de 20.000 de oameni a fost limitată, el fiind un ofiţer de informaţii în structurile luptătoare din teatrele de operaţiuni. Foşti subordonaţi de la DIA au spus despre generalul Flynn că a fost predispus la afirmaţii care păreau discutabile sau inexacte, în anumite situaţii, fapt pentru care consilierii lui au inventat un nou acronim, afirmaţii Flynn (Flynn facts). Un mandat la DIA durează 3 ani. În cazul lui Flynn a durat numai 2, acesta fiind chemat la o discuţie cu Clapper şi cu subsecretarul de la Apărare responsabil pentru informaţii, Michael G. Vickers, şi eliberat din funcţie.

Funcţia de Consilier pentru Securitate Naţională

Funcţia de Consilier pentru Securitate Naţională a fost creată la începutul Războiului Rece prin National Security Act din 1947, funcţie care coordona apărarea, afacerile externe, politica economică internaţională şi informaţiile (prin acel act a fost creat Departamentul Apărării şi agenţia de spionaj CIA). De fapt, actul a creat o funcţie de secretar executiv pentru staff-ul preşedintelui. În 1949, funcţia a fost introdusă în biroul executiv al preşedintelui SUA. În 1953, a fost numit primul Consilier pentru Securitate Naţională în persoana lui Robert Cutler. Influenţa şi rolul Consilierului de Securitate Naţională variază de la administraţie la administraţie, nu numai în funcţie de calităţile persoanei alese, dar şi de poziţia preşedintelui ales. În mod normal, consilierul este un broker onest al opţiunilor politice ale preşedintelui în funcţie şi nu are o agendă proprie pe care să o promoveze. Sistemul a rămas de-a lungul timpului neschimbat, deşi fiecare preşedinte a schimbat persoana în timpul mandatului său (Barack Obama a schimbat trei consilieri pe probleme de securitate). Henry Kissinger, Consilierul pentru Securitate Naţională al preşedintelui Richard Nixon, a crescut importanţa acestei poziţii controlând fluxul de informaţii către preşedinte şi crescând numărul de întâlniri în cadrul Consiliului Naţional de Securitate, dar şi importanţa acestuia. Rolul Consilierului de Securitate Naţională a devenit extrem de important în cadrul administraţiei Ronald Reagan, unde acestuia îi revenea sarcina de a implementa politica preşedintelui SUA în diversele departamente şi agenţii de informaţii implicate în problemele de securitate naţională. La fel este acum.

Generalul Michael Flynn şi cariera sa militară

Flynn şi-a încheiat brusc cariera după 33 de ani de prezenţă în sistemul de informaţii militare sau în cadrul forţelor speciale. Flynn este unul din cei nouă copii ai unui veteran de origine irlandeză din cel de-al Doilea Război Mondial şi din Războiul din Coreea. Tatăl său fost sergent în cel de-al Doilea Război Mondial îi spunea: „Numele de Soldat este cel mai important nume pe care cineva poate să-l poarte”. Fratele său Charlie este general maior în Forţele Terestre ale SUA. Anii de început ai lui Flynn coincid cu finele Războiului Rece, dar lansarea propriu-zisă în carieră este după 9/11, ca ofiţer de informaţii cu poziţii importante în armată. A lucrat în Corpul 18 Aeropurtat, la Comandamentul Întrunit al Forţelor Armate din Pentagon şi la Comandamentul Central al SUA care conduce operaţiunile militare în Orientul Mijlociu. A fost caracterizat de-a lungul carierei, de ofiţerii superiori lui, ca un ofiţer talentat, carismatic şi bun profesionist în descoperirea şi anihilarea celulelor şi a reţelelor teroriste, dar în acelaşi timp a fost caracterizat ca indisciplinat şi exploziv în reacţii. Flynn a luptat în Irak şi Afganistan, conducând operaţiunile de informaţii şi ajutând forţele speciale să lupte împotriva al-Qaida pe care a considerat-o părintele ISIS.  Flynn s-a opus intervenţiilor din Irak în 2004 şi din Libia în 2011, declarând pentru ziarul Der Spigel că „înlăturarea lui Sadam şi a lui Gaddafi au favorizat împrăştierea terorismului în Orientul Mijlociu şi nu numai”. De asemenea, Flynn declara într-un interviu dat reporterului Eva Perez de la CNN că:

„Lupta împotriva terorismului va necesita mult timp. Noi nu trebuie să căutam Breaking News sau Headlines. Noi trebuie să începem să gândim despre cum va arăta locul acesta (n.A.G. - Orientul Mijlociu) în 10 ani sau 20 de ani de acum înainte”.

Ascensiunea generalului Flynn a început cu adevărat odată cu ocazia numirii sale în 2009 ca şef al informaţiilor trupelor americane dislocate în Afganistan, unde comanda acestora a fost preluată de  generalul Stanley McChrystal. Împreună au transformat Comandamentul Întrunit al Operaţiunilor Speciale (JSOC) într-un instrument letal de luptă împotriva terorismului. Împreună, cei doi au dezvoltat un nou concept denumit găseşte, identifică şi elimină (find, fix, finish), folosind forţele speciale pentru a efectua raiduri, pentru a obţine informaţii de la militanţii capturaţi sau din materialele obţinute, pentru a identifica şi distruge noile ţinte într-un tempo de-a dreptul terifiant. Partea importantă şi de început a muncii sale în noua poziţie în Afganistan a fost redactarea unui studiu privind misiunea militarilor de adunare a informaţiilor necesare derulării operaţiunilor militare. Materialul „Repararea sistemului de informaţii” (Fixing Intel) a devoalat în cuprinsul a 26 de pagini că misiunea de strângere a informaţiilor în Afganistan eşuează datorită faptului că este aţintită numai pe găsirea ţintelor în loc să aibă în vedere şi complexitatea aspectelor culturale. Unii militari au apreciat articolul ca fiind o poză exactă a situaţiei, dar criticii l-au considerat grandomanie în detrimentul predecesorilor săi. În 2006, Flynn a fost şeful serviciului de informaţii al Comandamentului Întrunit al Operaţiunilor Speciale (JSOC) din Irak şi a participat deseori la interogatoriile teroriştilor capturaţi de forţele americane. La acea dată, JSOC era într-o luptă contra-cronometru pentru capturarea liderului Al Qaeda din Irak (AQI), Abu Musab Zarqawi. AQI omora în fiecare lună în jur de 3000 de civil, mulţi de etnie şiită, şi risca să transforme situaţia într-o confruntare de război civil etnic. Odată cu capturarea adjunctului liderului AQI, americanii au descoperit ce sistem sofisticat avea acea reţea de terorişti (logistică impresionantă, culegere informaţii, managementul fondurilor financiare şi al operaţiunilor militare). Flynn l-a interogat pe liderul Al-Qaida prins la Baza Aeriană Balad, observând faptul că atât el, cât şi camarazii lui erau oameni educaţi (ingineri, militari sau medici), dar care nu pregetau să-şi arunce ţara într-un conflict sectar. Era de acord cu faptul că-i urau pe americani, dar ei îi omorau în primul rând pe proprii conaţionali. Au urmat interogatoriile din Afganistan care l-au făcut pe Flynn să înţeleagă poate mai bine ca oricine filozofia acestora. Flynn a concluzionat că ceea ce a unit terorişti a fost o ideologie comună, extrem de conservatoare care-şi trage seva din ideologia fundamentalist Salafistă[4].

În 2016, experienţa acumulată în teatrele de operaţii l-a determinat pe Flynn să scrie o carte, Teatrul de luptă: cum poţi câştiga Războiul Global împotriva Islamului radical şi al aliaţilor săi”(The Field of Fight: How We Can Win the Global War Against Radical Islam and Its Allies) În această carte, Flynn scria că: „...Rusia este parte a alianţei cu Iranul şi... ei în mod sigur nu luptă împotriva terorismului în Orientul Mijlociu. Nu este nicio certitudine să credem că Putin va agrea o cooperare cu noi... Rusia şi-a construit baze militare la graniţa de vest (n.A.G. - Europa) şi şi-a modernizat arsenalul nuclear. Acestea nu sunt acţiuni care arată detensionarea relaţiilor cu Occidentul.” 

Într-un recent interviu Flynn declara despre ceea ce-i motivează pe terorişti:

„Este mai mult decât o religie, această ideologie înconjoară sistemul politic în care ei cred, şi pe care-l construiesc ca să conducă, nu are importanţă ce conduc - un sat, un oraş, o regiune sau un întreg califat - şi pentru a-şi atinge acest scop ei utilizează inclusiv violenţa extremă. Natura religioasă a acestei ameninţări o face foarte greu de suprimat de către militarii americani.”

În carte, Flynn argumentează că SUA are nevoie de un nou parteneriat cu ţările din Orientul Mijlociu şi o înţelegere mai profundă a ideologiei radicale. El spune că Egiptul, Iordania, Qatarul şi Arabia Saudită trebuie să împărtăşească mai multă responsabilitate în ceea ce priveşte eliminarea teroriştilor, să accepte mai mulţi refugiaţi sirieni şi să desfăşoare mai multe trupe în Siria. Cartea, dar şi măsurile luate de generalul Flynn au fost aplaudate la scenă deschisă de lobby-ul israelian la Washington.

Războiul cu Casa Albă

Concepţiile lui Flynn nu au fost bine digerate la Casa Albă de administraţia Obama şi mai ales de Consilierul de Securitate Naţională, Susan Rice. În 2013 preşeditele SUA, Barack Obama a vorbit într-un discurs despre situaţia de după 9/11 dorind să capitalizeze moartea lui Osama Bin-Laden şi astfel să retragă restul de trupe americane din Iark şi să asigure retragerea din Afganistan, într-o perioadă de timp determinată. Casa Albă nu mai dorea implicare în diverse conflicte din care ieşire era dificilă iar amintirea Vietnamului încă vie şi de aceea minimaliza potenţa ISIS şi a talibanilor. În acelaşi an 2013 generalul Flynn şi analişti săi de la DIA au pregătit un material în Power Point care analiza grupările teroriste în perioada 2004-2013 demonstrând o dublare a numărului acestora. A urmat apoi o vizită a lui Flynn la Susan Rice cu un raport asupra situaţie din Irak. Ambele nu au fost luate în considerare de Consilierul de Securitatea Naţională, decât în momentul în care 50 de analişti de la Comandamentul Central al SUA s-au adresat, într-un Memorandum,  Inspectorului General al Forţelor Armate ale SUA. Memorandumul descria modul în care rapoartele întocmite de aceştia în legătură cu factorul ISIS sunt manipulate. De fapt Flynn a obsrvat acest lucru în materialul de informare zilnică a preşedintelui (President Daily Briefing). 

Ce urmează în concepţia strategică generalul Flynn

Relevat pentru acest lucru a fost discurs de la Colegiul Ripon din Wisconsin. Acolo Flynn a declarat că recentele alegeri din SUA au fost o revoluţie politică pentru SUA şi că ceea ce este necesar acum este o Mare Strategie pentru secolul XXI, în special în afacerile internaţionale.

Flynn declara:

„Cum gândim să ne servim ţara? Avem nevoie ca veteranii (foştii militari) să servească în politică. Este important pentru că ei, de-a lungul activităţii lor, au luat decizii în situaţii dificile. Uneori trebuie să decizi, trebuie să rişti dacă crezi în valorile ţării tale. Patriotismul nu a dispărut în SUA... Ţara nu este construită să apere guvernul. Constituţia, apoi Legea Drepturilor toate acestea trebuie să protejeze drepturile individului. Nu totul a fost perfect. Au trebuit 27 de amendamente la Constituţie în 200 de ani.”

Generalul Flynn a declarat că este nevoie de o nouă directivă similară cu cea din 14 aprilie 1950 prezentată spre aprobare preşedintelui Harry S. Truman. National Security Council Report (NSC-68) a fost un document de 58 de pagini, strict secret,  care statua poziţia SUA de la începutul Războiului Rece şi până la căderea comunismului (1950-1990). Ea cuprindea pricipalele direcţii de acţiune în vederea opririi şi înfrângerii comunismului în lume. NSC-68 rejecta alternativa unei descurajări prietenoase cu URSS. Un alt lucru important spus de generalul Flynn s-a referit la momentul tranziţiei în SUA:

„Tranziţia, nu lupta cu inamicul, este cel mai greu eveniment din teatrele de operaţii;o unitate iese şi se bucură că a scăpat; o altă unitate intră şi nu ştie ce o aşteaptă fiind într-o stare de nesiguranţă. Ţara trece prin tranziţie! Lumea este într-o perioadă de incertitudine globală, iar ţara este în tranziţie.”

În loc de concluzie: generalul Barry McCoffrey - un veteran al războiului din Vietnam şi unul dintre cei mai decoraţi ofiţeri din generaţia sa spunea: generalul Michael Flynn este cel mai bun produs din generaţia sa de ofiţeri de informaţii. El împreună cu generalul Stan McCrystal sunt la baza scenariilor care nu au permis ca SUA să fie, după 11 septembrie 2001, atacată din n



[1] Iniţial se urmărea achiziţionarea a 70 de elicoptere, însă Guvernul polonez a decis o amânare în cazul unora dintre elicopterele de transport, în contextul în care elicopterele de tip Mi-17, de fabricaţie sovietică, folosite în prezent, pot rămâne în serviciul forţelor armate poloneze în viitorul apropiat. Contractul cu Eurocopter prevedea achiziţionarea a 34 de elicoptere „specializate” în lupta antisubmarin, destinate forţelor speciale şi evacuării medicale, iar alte 16 exclusiv pentru transport de trupe.

[2] Tillerson are legături strânse cu Vladimir Putin (Bradley Olson, Rex Tillerson, a Candidate for Secretary of State, Has Ties to Vladimir Putin, Wall Street Journal, December 6, 2016) Cei doi s-au cunoscut în timp ce Tillerson representa interesele Exxon în Rusia în timpul administraţiei Boris Yeltsin. John Hamre, preşedintele Centrului pentru Sudii Strategice şi Internaţionale spunea despre Tillerson: Are mai multă interacţiune cu Valdimir Putin decât orice american, poate cu excepţia lui Henry Kissinger. Tillerson, conform articolului lui Dan Peleschuk - Think it's just Putin who runs Russia? Guess again -  CNBC 25 decembrie 2014, este bun prieten cu Igor Sechin, liderul fracţiunii foştilor oameni din servicii (siloviki), a doua cea mai puternică persoană din Administraţia Putin. Tillerson a fost decorat de Vladimir Putin în 2013 cu Ordinul Prieteniei.

[3] DIA este versiunea CIA a Pentagonului, o vastă organizaţie de culegere şi prelucrare a informaţiilor care pregăteşte materiale pentru Secretarul apărării, liderii militari în vederea dezvoltării unor strategii militare dar şi pentru deciziile de zi cu zi.

[4] Salafiyya este un curent care promovează interpretarea textelor religioase, reîntoarcerea la tradiţia Profetului şi a însoţitorilor acestuia. Salafismul la început a fost o mişcare culturală care, treptat, s-a transformat într-o mişcare politică, iar în final a devenit o mişcare teroristă. 

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

12 Comentarii

wall ivana
15.12.2016, 12:19:05

E timpul ca corectitudinea politica sa fie judecata pentru crima care este de fapt. Este inventia socialistilor, inventie cu care ani de zile au redus la tacere si au extorcat banii platitorului de taxe.

+3 (3 voturi)
Mandrean Paul
15.12.2016, 14:21:12

Mi se pare HALUCINANT cum presedintele ales al SUA se inconjoara NUMAI de oameni cu simpatii pro-ruse! Chia atat de jos a ajuns CIA?

-3 (3 voturi)
wall ivana
15.12.2016, 15:19:07

e ceva de speriat cum romanul cu toaleta in curte, crede el ca poate citi gnadurile si simpatiile oamenilor de stat americani. Pana ieri, cand inca nu pierduse zdrobitor Hillary, toti astia tipati ca Trump e de extrema dreapta si misogin. Azi, cand ati vazut ca femeile au votat covarsitor Trump, tipati ca trump e de stanga si pro rus. Maine ce o sa mai ziceti ?

+3 (5 voturi)
Goicea Niculae
15.12.2016, 15:03:06

Trump a știut sa aleagă un guvern care il va sprijini in eforturile sale de a termina noul razboi rece început de neoconii tip McCaine, Nuland , Chenney, etc.si a restabili relații normale cu Rusia ,bazate pe respect reciproc. Domnul Degeratu trebuie sa se trezească si sa realizeze ca de mai bine de 26 de ani ,comunismul sovietic a fost aruncat in groapa istoriei si ca doctrina Truman a fost un cancer care s-a vindecat de la sine. Cat despre insistenta cu înarmarea României......la ce te poti aștepta de la mintea unui general!!!

-2 (6 voturi)
Excalibur
15.12.2016, 19:50:48

Goicica ,copil pribeag , articolul e scris de generalul Grumaz , nu Degeratu .

+1 (3 voturi)

Vezi toate comentariile (12)