Discursul lui Obama despre Starea Naţiunii. Cinci subiecte de interes pentru România

Discursul despre Starea Naţiunii de acum câteva zile al Preşedintelui Obama este mai mult decât un extraordinar exerciţiu de asumare şi de promovare a culturii politice americane. Atât de bine susţinut de o prezentare ireproşabilă a cifrelor din spatele afirmaţiilor şi propunerilor preşedintelui, discursul oferă perspective ideologice, strategice şi economice care merită analizate şi din punctul de vedere al României.

Cred că sunt cinci subiecte care ne afectează pe noi în mod direct: pe noi ca români, pe noi ca europeni şi pe noi ca cetăţeni ai acestei lumi.

În primul rând, aş remarca fundamentul valoric şi ideologic al propunerilor preşedintelui american. Obama susţine o abordare echilibrată în rezolvarea problemelor economice, atunci când e vorba despre reducerea cheltuielilor şi creşterea veniturilor, despre austeritate şi stimulare economică. Totuşi, ideea centrală care răzbate la fiecare rând al discursului despre starea naţiunii ţine de echitate şi justiţie socială, de reducere a inegalităţilor şi de egalitatea oportunităţilor. Este ideea unei societăţi solidare, în care fiecare îşi asumă responsabilităţile care îi revin potrivit poziţiei sale economice şi sociale, în care cei 1% cei mai bogaţi sunt chemaţi să contribuie, nu sunt recompensaţi cu scutiri de taxe sau avantaje suplimentare. Pentru ca o astfel de societate să apară, vehiculul nu este atât un stat mai mare, cât unul mai inteligent, unul care să stabilească priorităţile şi privilegieze creşterea. Acesta este răspunsul progresist american, iar el poate deveni un model pentru o Europă şi o Românie în care, deşi se predică stimularea economiei, tot austeritatea este la putere. De aici s-ar porni şi în reinventarea discursului ideologic al stângii româneşti.

În al doilea rând, Obama a pus un accent deosebit pe reducerea deficitului bugetar american, care este gigantic. SUA au acum o datorie publică undeva la peste 16 trilioane de dolari. Ca să fie poate mai clar, America se împrumută cu 5 miliarde de dolari pe zi pentru a-şi finanţa datoria. În acest context, administraţia încearcă să ajungă cu Congresul Republican la un compromis, astfel încât să se evite, în luna martie, intrarea într-o zonă de reducere automatică a deficitului. Un astfel de scenariu ar provoca, în opinia specialiştilor, o scădere de creştere economică, care ar însemna o criză şi mai puternică într-o zonă Euro aflată în recesiune (Franţa şi Germania au terminat pe minus anul economic 2012) şi, ceea ce ne interesează cel mai mult, într-o România victimă a cvasi-stagnării. Un acord asupra reducerii deficitului mi se pare un prim subiect foarte important pentru noi toţi. Să nu uităm că dolarul este, la nivel mondial, moneda de rezervă.

Un al treilea subiect, relevant şi pentru noi, este independenţă energetică a Statelor Unite. Aşa cum a arătat Obama, America este astăzi la cel mai mic nivel de dependenţă de importuri de energie din ultimii 20 ani, iar ţinta este independenţă energetică totală până în 2025. Nu pot să nu pledez pentru o discuţie serioasă despre independenţă energetică românească, pentru că se poate şi pentru că ar fi un punct important pentru refacerea potenţialului economic. Aşa cum spun cei din domeniu, numai din biomasa rezultată de pe milionul de hectare pârloagă am putea asigura 20% din necesarul nostru de energie. Aceasta ar însemna un preţ mai mic al energiei pentru fiecare român (doar ce s-au scumpit gazele la 1 februarie), dar ar însemna şi un rol mai mic al Rusiei în raport cu terţe pieţe, din punct de vedere al acestui monopol pe care uneori Federaţia Rusă îl joacă şi cu accente politice sau strategice.

În al patrulea rând, discursul lui Obama cuprinde o ofertă solidă către Europa – o zonă de liber schimb între Uniunea Europeană şi blocul comercial nord-american (NAFTA) SUA, Canada, Mexic. Este un proiect minunat lansat oficial de preşedintele american, care ne va afecta pozitiv şi pe noi, atunci când va deveni realitate, pentru că sunt sigur că va mai dura câţiva ani până când Congresul american îşi va da acordul. Imaginaţi-vă totuşi produse româneşti şi exporturi româneşti care să meargă pe piaţa nord-americană, fără taxe şi în condiţii favorabile! Pentru noi ar fi un mare succes. Ca să vedeţi dimensiunea economică, trebuie spus că, în acest moment, România face comerţ cu America undeva sub 3 miliarde de dolari, ceea ce este foarte puţin (spre comparaţie, schimburile cu Germania sunt undeva spre 17 miliarde, cu Italia 16 şi cu Franţa spre 12 miliarde). Deschiderea pieţei americane şi a nord-americane ar însemna enorm pentru economia noastră.

În ultimul rând, nu ar trebui să treacă neobservat anunţul oficial al lui Obama care spune că, în 2014, 34.000 de militari americani se vor retrage din Afghanistan, urmând ca până la sfârşitul aceluiaşi an să aibă loc o retragere completă din punct de vedere al încheierii conflictului militar. Vor rămâne, evident, consilieri care să susţină reconstrucţia şi trainingul armatei afgane, vor rămâne trupele speciale. Dar o abordare strategică post-Irak şi Afganistan va trebui imaginată, ţinând cont că şi noi ne vom încheia prezenţa militară în Afganistan.

Iată, aşadar subiecte, care, exploatate la Bucureşti, pot aduce mai multă concreteţe şi mai multă profunzime parteneriatului nostru strategic, altfel foarte solid şi ireversibil, cu SUA. Simbolul solidităţii acestui parteneriat sunt sigur că va deveni scutul anti-rachetă de la Deveselu. Mai mult, pe baza invitaţiei Bucureştiului, este foarte posibil ca noul Secretar american al Apărării să facă o vizită oficială în România şi să să participe, în această primăvară, la deschiderea lucrărilor de la Deveselu, reconfirmându-se încă o dată interesul SUA pentru un proiect strategic.

În plus, după vizita recentă pe care am avut-o la Washington, am observat câteva accente noi în politica externă americană, de care nu putem să nu ţinem seama în poziţionarea noatră ca stat. Este observabilă o reechilibrare a „pivotului” către Asia printr-un interes renăscut pentru Europa, inclusiv pentru zona noastră. Numirile lui Kerry şi Hagel (deşi întârziată în Senatul SUA) indică o reorientare către lumea transatlantică.  Nevoia de a întări parteneriatul transatlantic, prin şi dincolo de NATO, este evidentă. Evoluţiile contradictorii din Orientul Mijlociu, riscul de vid strategic în zona euroasiatică dupa retragerea din Afganistan, poziţia mult mai agresivă a Rusiei în vecinătatea UE şi NATO (îngrijoratoare evoluţiile din Republica Moldova şi din Georgia!), intenţia Turciei de a se alătura Forumului de Shanghai, toate conduc către nevoia unei mai strânse coordonări între cele două repere ale Occidentului, America şi Europa. Pentru noi, interesul strategic ţine de Coridorul Sudic, de Noul Drum al Mătăsii, care să unească Europa, care să unească Estul de Vest, centrul de periferie şi să lege Uniunea de state care nu sunt încă membre UE. Aceasta este garanţia atât pentru securitatea, cât şi pentru dezvoltarea României.