Donald Trump şi noul vis american

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

O naraţiune ostilă societăţii multiculturale şi multietnice a cucerit opinia publică din Statele Unite în ultimele luni. O naţiune agitată, care îşi doreşte revenirea la momentele de bunăstare şi siguranţă socială din trecut, este acum atrasă de tentaţiile populismului, rasismului şi ale autohtonismului cultural.

Victoria lui Donald Trump la alegerile prezidenţiale e ultimul şi, cu siguranţă, cel mai remarcabil exemplu al acestei transformări a societăţii americane.

În Europa şi în Marea Britanie, mai ales după Brexit, suntem confruntaţi zilnic cu manifestări xenofobe şi rasiste (ultimele statistici indică un număr de aproape 5000 de incidente rasiste de la sfârşitul lui iunie până acum). Articole de presă ce deplâng incompatibilităţi culturale şi religioase, împreună cu avertismentele politicienilor împotriva ameninţării pe care o reprezintă imigranţii şi o teamă generală faţă de „străini”, toate contribuie la revenirea în forţă a unui naţionalism etnic şi chiar rasist, atât în Europa, cât şi în Statele Unite. Un limbaj agresiv şi xenofob caracterizează atât unele articole de presă, cât şi discursul public, din Washington până la Budapesta, Londra, Stockholm sau Moscova. Pentru a identifica şi examina această renaştere a naţionalismului şi populismului, trebuie însă să întelegem tradiţiile istorice specifice fiecărei ţări. De exemplu, discursul protecţionist şi autohtonist al lui Viktor Orbán împotriva refugiaţilor în Ungaria nu e identic cu antipatia lui Donald Trump faţă de imigranţi, dar este clar că ambii îşi asumă un rol „providenţial”, şi anume cel de a salva naţiunea. Ei reprezintă, de fapt, interesele maghiarilor şi americanilor „adevăraţi” şi ale nu celor „corupţi” de globalizare, discursuri liberale şi  multiculturalism.

Explicaţiile academice pentru această reînviere a naţionalismului etnic şi a rasismului cultural întârzie să apară. Intelectualii şi analiştii politici au oferit până acum doar răspunsuri vagi privitoare la crizele identitare, atât colective, cât şi individuale, ce caracterizează o lume tot mai polarizată şi divizată. Sigur că nu este usor să dai un răspuns simplu la schimbări atât de ample. Majoritatea americanilor, şi mai ales cei albi, cred că ei se nasc cu o identitate etno-lingvistică bine definită. Ei nu înţeleg că această identitate este negociată şi recreată permanent. Musulmanii şi sud-americanii care nu se conformează acestei identităţi „Americane” au fost tinta lui Trump în timpul campaniei prezidenţiale. El a promis că le va interzice musulmanilor să intre în ţară şi i-a descris pe mexicani ca violatori, criminali şi traficanţi de droguri. A promis chiar construirea unui zid la graniţa cu Mexic. Pe scurt, le-a promis un nou „vis american”.

Va fi Donald Trump „salvatorul” mult aşteptat sau el va fi cel care va distruge „visul american”?

Astfel de idei par simple metafore populiste, dar adevărul este că pentru Trump şi milioanele de americani care l-au votat preşedinte, „visul american” a fost şi este sabotat nu doar de un sistem politic corupt şi de globalizare, dar şi de multiculturalismul şi imigraţie. Această revenire la o identitate aşa-zis „americană” adică „albă, muncitoare şi creştină” se întâmplă într-o ţară care a fost construită pe diversitate culturală, religioasă şi lingvistică. Noile comunităţi de imigranţi nu aleg limba engleză ca limbă de comunicare, iar loialităţile lor religioase şi etnice sunt considerate a fi obstacole in calea creării unei „conştiinţe americane”, aşa cum s-a format ea în secolele precedente.

Aceste discuţii despre identitate şi despre ceea ce reprezintă America din punct de vedere cultural, sunt însă dominate de îngrijorări serioase cu privire la declinul economic şi social al Americii. Sărăcia multora dintre americani a devenit o problemă foarte serioasă şi unul din factorii care au contribuit la victoria în alegeri a lui Trump.

La un alt nivel al discuţiei publice, succesul lui Trump mai sugerează revenirea unei naraţiuni despre superioritatea americană — culturală, economică, politică şi militară — care a fost subminată de corectitudinea politică din Statele Unite. A face din nou America mare” a fost sloganul lui Donald Trump care a prins foarte bine la mulţi americani.

După cum s-a văzut, această naraţiune nu a dispărut niciodată complet. Lipsită de conţinutul rasist explicit, ea a continuat şi continuă să ofere o bază ideologică în America secolului 21.

Mesajul lui Trump a fost critic la adresa imigraţiei şi a promovat întoarcerea la adevăratele valori americane. El s-a declarat responsabil faţă de poporul american, considerat a fi fost adus la stare actuală deplorabilă (pentru mulţi) de globalizare, corupţie şi formele agresive de asimilare culturală şi rasială.

Filozoful politic Larry Siedentop remarca recent:

„[În Vest] nu mai avem o poveste convingătoare despre originile şi devenirea noastră”.

Eu cred că, dimpotrivă, o poveste continuă să existe, şi este chiar convingătoare, având în vedere că ea este cea care generează actualele schimbări politice — şi nu doar în Statele Unite. Această poveste (unii o numesc „ideologie”) a fost pentru mult timp reprimată, acuzată fiind de rasism, sexism, ş.a.m.d, dar asta nu i-a oprit pe promotorii ei, inclusiv Donald Trump, să o promoveze ca o „mişcare” populară ce are ca scop întoarcerea la valorile americane.

Până la urmă, asta este miza victoriei lui Donald Trump: cum se poate „proteja” supremaţia globală a Americii, cum se poate opri declinul ei social, economic şi politic.

Va fi Donald Trump „salvatorul” mult aşteptat sau el va fi cel care va distruge „visul american”? Vom vedea ce se întâmplă în viitor!

Opinii

Mai multe de la Turda Marius


Ultimele știri
Cele mai citite