Donald Trump: „E timpul ca, în fine, să mai lupte şi alţii!“ Şi retrage jumătate din forţele SUA din Afganistan

Se succed mari decizii americane care schimbă radical echilibrul geopolitc de securitate, stupefiază aliaţii şi împlineşte dincolo de orice vis optimist toate visurile adversarilor.

În SUA, provoacă o furtună politică de mari dimensiuni şi care se va amplifica în următoarele zile. În acest moment, totul se combină cu un „governemnt shutdown“ început vineri la miezul nopţii, provocat prin contribuţia decisivă a preşedintelui Trump, supărat că Senatul nu i-a acordat cele 5 miliarde de dolari necesare pentru construcţia zidului de la graniţa cu Mexicul, consecinţa fiind închiderea unui segment important al serviciilor guvernamentale, afectând un sfert dintre funcţionari, 420.000 de angajaţi din serviciile indispensabile nu vor primi salariu şi alţi 380.000 trebuind să rămână acasă.

Pe plan militar şi de securitate, începem să înţelegem cu mult mai bine o parte din motivele demisiei spectaculoase a lui Jim Mattis din funcţia de Secretar al Apărării. Mai ales, se confirmă faptul că nemulţumirile sale profunde ca şi temerile exprimate în scrisoarea adresată preşedintelui Trump nu vizau numai ordinul acestuia privind retragerea imediată a întregului contingent american din Siria, 2.200 de militari din forţele speciale. Este vorba, aşa cum confirmă acum pentru NY Times şi Wall Street Journal surse guvernamentale, şi de un ordin de retragere a 7.000 de miltari americani staţionaţi acum în Afganistan, adică jumătate din efectivul de 14.000 de oameni cu care SUA contribuia la misiunea NATO, dar cu care asigura şi misiuni individuale la cererea guvernului afgan.

„Oare SUA doresc să fie Jandarmul Orientului Milociu - se întreba preşedintele Trump într-un mesaj distribuit pe Twitter - fără să obţină NIMIC altceva decât cheltuirea unor vieţi preţioase şi a trilioane de dolari pentru a proteja vieţile altora, a celor care, în mai toate cazurile, nu apreciază ceea ce facem? Vrem să rămânem acolo pentru totdeauna? E timpul, în fine, să mai lupte şi alţii!“

Este poate cel mai clar, dur şi cu caracter irevocabil mesaj de politică externă şi securitate din întreg mandatul de până acum al preşedintelui Donald Trump, arătând cu adevărat cum vrea să-şi poziţioneze ţara în viitoare jocuri internaţionale. Lăsând un vast  teritoriu liber de vânătoare pentru noii competitori (individuali sau în noi tipuri de alianţe) dornici să facă mişcările decisive pentru a începe să-şi aproprieze o parte a tortului şi să delimiteze noile hărţi ale zonelor de influenţă. Desigur, hărţi provizorii, căci s-ar putea ca retragerea americană să continue şi în alte zone cu o dezangajare de forţe corespunzătoare unui dezinteres în creştere pentru rolul de „jandarm mondial“.

Ce înseamnă, mai exact, acea propoziţie „a venit timpul ca, în fine, să mai lupte şi alţii“? Pentru cazul Siria, explică preşedintele Trump:

„Plecarea din Siria nu a reprezentat o supriză. De ani de zile am pledat în favoarea acestui lucru şi, cu şase luni în urmă, am avertizat în mod foarte public că aşa voi face. Duşmanii locali ai ISIS sunt Rusia, Iranul, Siria & alţii. Noi le-am făcut lor treaba“

Aplicând acest model de raţionament pentru situaţia din Afganistan, vedem că protagoniştii internaţionali sunt aceeaşi, dar într-o textură ceva mai complicată. Există două scenarii paralele de pace, unul organizat de Moscova, altul de americani, dar ambele îi au pe talibani drept marii câştigători imediaţi, pur şi simplu pentru că nu vor şi au anunţat deja că nu vor face niciun fel de negociere şi că precondiţia este plecarea guvernului corupt pro-occidental şi susţinut de americani de la Kabul şi preluarea de către ei a controlului întregului teritoriu.

Întrebarea, singura întrebare validă, este dacă acest control va fi garantat de ruşi (în combinaţia deja anunţată cu China, Iran, Pakistan plus câteva foste republici turkmene din fosta URSS) sau de americani şi cu ce interlocutori occidentali din coaliţa internaţională de acum ar mai agrea talibanii. Negocierile sunt în curs acum la Moscova şi Doha.

Timp în care, pentru a vedea ce efect a produs deja sentimentul că americanii sunt în poziţie defensivă într-o zonă unde au investit capacităţi militare, financiare şi umane enorme, să vedem ce efect are anunţul american asupra autorităţilor de la Kabul. Iată poziţia lui Haroon Ceakansuri, purtătorul de cuvânt al preşedintelui afgan Aşreaf Ghani, care, vinerii, vorbind de retragerea trupelor americane zicea ceva de neconceput în urmă chiar cu o săptămână:

„Dacă se retrag din Afganistan, asta nu va avea vreun imapct asupra climatului de securitate deoarece, de patru ani şi jumătate, afganii exercită un control deplin asupra problemelor de securitate.“

Aduce aminte că, în 2014, atunci când fusese luată decizia de retragere a 100.000 de militari străini, apăruseră mari îndoieli asupra capacităţii Afganistanului de a-şi asigura propria securitate dar, spune mai departe vocea autorizată a preşedinţiei afgane, „bravele noastre forţe afgane de securitate au dovedit, graţie sacrificiului lor, că analiza respectivă era falsă şi au apărat integritatea teritoriului şi poporului noastru".

Dacă asta e poziţia celor de la Kabul, atunci chiar că are de că se supere Trump pentru nerecunoştinţa aliaţilor. Iar activitatea talibanilor este acum extrem de intensă. Sunt într-o poziţie de forţă extrem de convenabilă în zonele strategice ale Afganistanului, primind acum şi acest semnal încurajator că ar putea rămâne, practic, singurii stăpâni în zonă.

Dar se pune problema viitorului imediat şi al garanţiilor de securitate oferite de ţara sau de grupul de ţări care vor devni protectorii recunoscuţi ai zonei printr-o eventuală prezenţă locală care să le dea oarece linişte şi contacte necesare cu talibanii viitorilor investitori pentru reconstrucţia economică.

Este posibl ca mesajul lui Donald Trump să conţină prima mare cheie pentru descifrarea a ceea ce acum pare o enigmă. Spune preşedintele american că Rusia, Iranul, Turcia sunt puterile care trebuie să se bată în Siria. Dar, după asta, evident, urmează perioada de reconstrucţie care va fi garantată internaţional - iată, cu acordul americanilor - în care aceste ţări vor avea în teritoriu efective militare de impunere a păcii, pe modelul faimosului Acord pentru Idlib între Rusia şi Turcia garantat în teren de batalionul cecen din poliţia militară rusă.

Acesta să fie oare acordul de profunzime între Rusia, Turcia şi SUA, spre exemplu înlocuirea combatanţilor din forţele proprii cu cheltuielile enorme aferente, de trupe din ţările musulmane foste republici sovietice, ajunse în Siria sau Afganistan ca subcontractori de religie musulmană şi cu foarte îndelungă experienţă în condiţii de luptă, angajaţi şi plătiţi de organisme private de securitate fără responsabilitate şi identificare statală? Este posibil. Să vedem cum vor curge evenimentele în continuare, se aşteaptă noi demisii de răsunet în zona militară, situaţia în Afghanistan a devenit confuză deoarece mişcarea americană ar putea pune în primejdie nu numai soarta imediată a guvernului de la Kabul, dar schimbă complet datele jocului politic intern în apropierea alegerilor prezidenţiale din mai şi, evident, obligă ţările participante la misiunea NATO şă-şi regândească planurile pentru situaţii de urgenţă. Poate, în acelşi timp, să fie silite de împrejurări, să regândească natura angajamentelor în Afganistan.

Ne interesează ceva din toate astea, avem oare o poziţie faţă de aceste evenimente care schimbă soarta lumii, fie şi numai deoarece sunt participanţi direcţi la operaţiunea din Afganistanul unde ne-au murit soldaţi?

Cine să ştie, că toată lumea e în pauza de caltaboşi, sarmale şi vin fiert.