Statele Unite

Europa sângerează, Obama dansează

67
27 Mar 2016 14:05:16
Ştefan Minovici
Proteste faţă de atentatele din Bruxelles FOTO George Hari Popescu / cyberculture_ro
Proteste faţă de atentatele din Bruxelles FOTO George Hari Popescu / cyberculture_ro

Atentatele de la Bruxelles, cat şi cele de la Paris, sunt un semn evident al unei noi crize monumentale prin care Europa trece în aceste zile. Fluxul de imigranţi şi refugiaţi din  Orientul Mijlociu şi Nordul Africii, estimat la peste un milion de suflete, agravat de apoplexia financiară a Uniunii Europene, împinge bătrânul continent spre un nou şi cert abis.

Din nefericire, Europa a abdicat cu ceva timp în urmă de la o gândire pragmatică şi raţională.  Viitorul şi securitatea propriilor naţiuni a devenit problema altcuiva, nu a guvernelor, a serviciilor secrete sau a grandioasei Uniuni Europene. Protejarea unor culturi şi valori formate cu sute şi chiar mii de ani în urmă a devenit un scop secundar celui menit să-i salveze pe aceia care, mâine, le vor submina.

Vinovaţii unei astfel de calamităţi de proporţii biblice sunt şi vor rămâne politicienii de vârf de ambele parţi ale Atlanticului, începând cu Angela Merkel şi terminând cu Barack Obama. Nicidecum nu îl acuzăm pe şeful executivului american de actualele orori comise la Bruxelles sau Paris. El este numai vinovat prin Proxy. Atacurile din Bruxelles au rădăcini adânci şi sunt, în parte, şi o consecinţă a conceptelor implementate în perioada predecesorul său, George W. Bush. Nici doamna Merkel nu este singurul „cap al răutăţilor“ în Europa, ci numai un mare lider în declin politic – Cancelarul care a pierdut controlul locomotivei socio-economice europene numită Germania.   

Islamizarea Europei continuă neabătută în aceste zile, într-un ritm accelerat şi sub privirile satisfăcute şi complicitare ale naţiunilor arabe. Satisfăcute pentru că exodul actual din Siria şi Irak „purifică“ în bună măsura un fragment indezirabil al populaţiei locale, fără riscuri şi costuri aferente dinastiilor arabe. Cei destituiţi moral şi economic, alienaţi de propriii lor fraţi, dar mai ales de segmentul toxic de operativi ISIS şi Al-Qaida se află, în aceste zile, deja în inima Uniunii Europene. Cohortele de musulmani proaspăt sosiţi sunt astăzi hrăniţi şi trataţi cu depline drepturi de refugiaţi, pe banii ţărilor gazdă şi ai Uniunii Europene. În acelaşi timp, de la Emiratele Arabe la Kuwait, Qatar, Yemen şi până la Oman şi Arabia Saudită, lipsa de suport, implicare şi formulare de rezoluţii salvatoare denotă o strategie sinistră şi malignă din partea acestor state. Paradoxal, aceste ţări sunt, de fapt, aliaţii regionali ai Statelor Unite şi ai multor naţiuni europene, unde liderii lor îşi trimit copiii la studii şi, unde, alteţele lor regale îşi petrec numeroase vacanţe de lux. Imaginaţi-vă o problema arabă care necesită o soluţie exclusiv arabă lepădata cu succes în braţele unei Europe şubrezite financiar! În loc să creeze zone de siguranţă şi să asigure cazare, asistenţă medicală şi protecţie acestor refugiaţi, în ţările lor musulmane, domnitorii şi şeicii din Dubai, Kuwait City, Doha şi alte capitale din Orientul Mijlociu celebrează atât debarasarea de o criză majoră, cât şi prostia liderilor vestici, începând de la Casa Albă şi terminând cu cei din Cancelaria de la Berlin. Mecca, spre exemplu, poate găzdui aproape două milioane de oameni, în cele mai reconfortante şi umane condiţii.   

Dezintegrarea Irakului şi colapsul statului sirian şi a dictaturii lui Bashar Al Assad, începute cu ani în urmă, erau un semn de alarmă de mărimea Everestului, deci imposibil de ignorat. Exodul din această perioadă, folosind Turcia şi Grecia drept ecluze şi, eventual, canale fluviale umane, a fost sistematic subestimat până în punctul când blocarea fluxului de refugiaţi a devenit imposibilă. Destabilizarea Turciei este aproape garantată; pierderea acestui bastion militar şi partener NATO, la graniţa dintre infern şi civilizaţie, va însemna că România şi Bulgaria să devină noua ţintă a islamismului. Dar, să nu exagerăm, totuşi. Spre deosebire de Europa, noi în Statele Unite avem totul sub control. Liderul lumi libere ne asigură recent, tocmai din Argentina, că teroriştii din Belgia vor fi prinşi şi pedepsiţi în curând. La dans în Buenos Aires acum două zile, alături de soţia Michelle şi sub privirile admirative ale celor două fiice Natasha şi Malia, Mister Obama sfidează ISIS cu cel mai puternic argument local, tangoul argentinian! Alături de ei, prima soacră a Americii, Marian Shield Robinson, un fel de consilier de familie extraordinare, fără de care soţia POTUS-ului nu mai călătoreste în ultima vreme. O lipsă notabilă din această vizită oficială au reprezentat-o câinii prezidenţiali, Bo şi Sunny Obama, care au fost lăsaţi la Casa Albă conform declaraţiei unui purtător de cuvânt al administraţiei.

De fapt,  în ziua atentatului de la Bruxelles, Preşedintele SUA urmărea la Havana, relaxat şi nonşalant, un meci de baseball, evident satisfăcut de întâlnirile cu dictatorul cubanez Raul Castro. Întrebat de către un reporter ESPN despre situaţia dramatică din Belgia, liderul lumii libere a răspuns că teroriştii nu vor reuşi să ne schimbe modul nostru de viată şi nici nu vor ingrădi libertăţile civice ale Vestului. Cu opt luni înainte de sfârşitul ultimului mandat, ignoranţa, inaptitudinea şi incompetenţa lui Barak Obama devin de-a dreptul legendare. Retragerea masivă a trupelor americane din Irak şi Afganistan şi indiferenţa exprimată vizavi de colapsul evident al statului sirian au transmis un semnal inconfundabil extremiştilor din regiune. Washington a capitulat cu laşitate în faţă teroriştilor, lăsând o zonă critică echilibrului global pe mâna pirotehniştilor ISIS şi Al-Qaida. Fără dubiu, naşterea Califatului ISIS, un Al-Qaida pe steroizi, se datorează în bună măsură undei verzi primită de la Casă Albă, complementată de indolenţa unei Europe în derivă şi consumată de probleme

În acelaşi timp, sistemul de securitate european rămâne anacronic, patetic, prost informat şi incredibil de fragmentat. Conform celor afirmate de Interpol, Europa are astăzi peste 5.000 de cetăţenei ai Uniunii care au fost radicalizaţi în Irak şi Siria, majoritatea trăind în Belgia şi Franţa. Penetrarea Belgiei de către extremiştii arabi, de pildă, a început cu  peste 20 de ani în urmă, sub privirile onirice ale forţelor de ordine locale şi ale pomposului Interpol. Musulmanii din Belgia şi Franţa continuă să rămană în bună parte neintegraţi şi marginalizaţi. Serviciile secrete belgiene lucrează independent şi cu baze de date separate. Tot în Belgia există şase departamente de poliţie care vorbesc în trei limbi diferite şi care nu au un şef comun, în afară de un ministru de Interne mai incapabil decât majoritatea subalternilor. Bruxelles se face vinovat indirect de atacurile din Paris, unde aceste celule teroriste s-au format, consolidat şi de unde au activat şi continuă să activeze, cu impunitate, chiar şi în ziua de astăzi.  

Dincolo de haosul european, siguranţa şi pacea de moment răman iluzorii în Statele Unite. Celebrăm în aceste zile o noua relaţie frăţească cu un stat comunist numit Cuba. Acum, nu ne mai temem de dinastia şi tirania fraţilor Castro şi nici de o posibilă invazie a Floridei. Pentru moment, suntem în siguranţă. Trăim insă doar cu teroarea şi agonia acestui an electoral, cu temerea că nici FBI, nici CIA şi nici măcar NSA nu ar putea să ne mai scape de narcisismul extremist al lui Donald Trump, de galacticul robot Ted Cruz, de aroganţa şi minciunile lui Hillary Clinton şi de bolşevismul lui Bernie Sanders.  

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

67 Comentarii

marius cristian
27.03.2016, 15:49:13

Felicitari dle Minovici , ochit - punctat - lovit drept la tinta. Si culmea , folosind un limbaj de lemn absolut corect politic , ceea ce arata ca se poate face si asa informarea nu numai dez-informarea...

+8 (16 voturi)
pista
27.03.2016, 15:55:35

Terorismul ca şi mod de viaţă Autor: Dan Bercian S-a întâmplat din nou. De data aceasta în Bruxelles. Înainte a fost Parisul, dacă vorbim doar de Europa, pentru că se întâmplă peste tot în lume. De fiecare dată credem sau cel puţin ne dorim să fie şi ultima dată. Forţele de poliţie să-şi facă datoria şi teroriştii să fie prinşi. Şi nu se întâmplă aşa şi nici nu va fi aşa pentru că nu depinde nici de forţele de poliţie şi nici măcar de terorişti. Depinde de Dumnezeu care face tot ce vrea sau care permite să se întâmple anumite lucruri. Spunem că s-a întâmplat dintr-o dată, că evenimentul a luat prin surprindere pe toată lumea, dar lucrurile sunt previzibile sau ar trebui să fie. După atentatele din Paris am spus că multe altele vor urma. Pot fi considerat pesimist dar nu sunt. Dimpotrivă sunt un mare optimist. Eu cred că ceea ce este mai bun urmează să vină. Şi nu este nici o contradicţie în ceea ce afirm. Pentru marea majoritate a oamenilor vin vremuri grele şi o veşnicie terifiantă, mult mai groaznică decât cel mai sângeros atentat, dar pentru câţiva, puţini, adevăraţi urmaşi ai lui Isus Hristos, vin vremuri bune, chiar dacă pentru scurtă vreme vor fi şi perioade de încercare. Pentru aceştia, şi numai pentru aceştia, există o promisiune din partea Celui ce conduce istoria şi care are toată puterea în cer şi pe pământ. O găsim în Sfintele Scripturi: „Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi şi Eu de ceasul încercării, care are să vină peste lumea întreagă, ca să încerce pe locuitorii pământului.” (Apocalipsa 3:10) În tot ceea ce urmează să vină peste lume nimeni nu poate păzi şi ocroti. Nici tancurile şi nici trupele speciale, nici buncărele subterane şi nici alianţele politice. Dumnezeu stă în ceruri şi râde de toate planurile omului. Psalmul 2: 1 „Pentru ce se întărâtă neamurile, şi pentru ce cugetă popoarele lucruri deşarte? 2 Împăraţii pământului se răscoală, şi domnitorii se sfătuiesc împreună împotriva Domnului şi împotriva Unsului Său, zicând: 3 „Să le rupem legăturile şi să scăpăm de lanţurile lor!” - 4 Cel ce şade în ceruri râde, Domnul Îşi bate joc de ei.” De ce se întîmplă ceea ce se întâmplă? De ce tragedii ca cele din Bruxelles? Pentru că acolo este capitala Europei care s-a ridicat pe faţă împotriva lui Dumnezeu, care promovează agenda homosexuală, care luptă împotriva familiei, în special împotriva familiei creştine, a creştinătăţii în general şi a poporului evreu. De ce în Europa, SUA, Canada? Pentru că judecata începe întotdeauna cu cei ce au avut cunoştinţă despre Dumnezeu dar L-au respins. Priviţi la istoria poporului evreu, la felul în care Dumnezeu s-a folosit de păgâni ca să pedepsească poporul care L-a părăsit şi s-a cufundat în idolatrie şi păcat. Veţi spune că întotdeauna a fost păcat. Da, dar nu aşa ca acum. Sodoma şi Gomora strigă din flăcările iadului cerându-i lui Dumnezeu să facă dreptate pentru că astăzi lucrurile stau mult mai rău ca în vremea lui Lot. Preşedinţi şi lideri de ţări care se declară creştini, ca Obama sau Merkel, şi-au făcut un scop în viaţă din a distruge creştinismul şi de a promova păcatul, impunându-l cu forţa. Trebuie să vorbeşti favorabil despre homosexuali altfel eşti considerat un pericol public şi vrednic de pedeapsă. Liderii lumii se adună ca să lupte împotriva lui Dumnezeu, aşa cum scrie la Psalmul 2, fac planuri împotriva Lui şi a celor ce vor să-i fie credincioşi, fac legământ cu Satana şi-i promovează agenda spurcăciunilor, chiar fără să se mai ferească de nimeni. Planurile pe care o vreme le-au ţinut secrete acum sunt date la lumină pentru că prea puţini mai sunt interesaţi şi prea puţini mai reacţionează. În Norvegia s-a făcut recent un sondaj de opinie şi s-a constatat că deja numărul celor ce spun că nu există Dumnezeu l-a întrecut pe al celor ce cred că mai există. Dar dintre cei ce totuşi cred că Dumnezeu există prea puţini mai sunt interesaţi de El şi de voia Lui. Să ne mirăm atunci că în Norvegia funcţionează o instituţie ca Barnevernet? Să ne mirăm că în Franţa au fost atât de multe atentate teroriste atât timp cât această naţiune a luptat tot timpul împotriva lui Dumnezeu şi a declarat tare şi hotărât că Dumnezeu nu există? Alte naţiuni au pretenţia că sunt creştine dar creştinismul pe care îl trăiesc a ajuns o ofensă înaintea lui Dumnezeu şi chiar a celorlalte popoare păgâne. Să ne gândim puţin la mentalitatea musulmanilor extremişti, fără a-i scuza nici măcar un strop pentru răul pe care îl fac. Ei pot fi folosiţi de Dumnezeu ca să pedepsească prin ei pe cei ce L-au părăsit dar aceştia nu vor avea parte de Dumnezeu, aşa cum greşit cred şi se înşală, şi soarta lor va fi soarta celor păcătoşi, care fac răul. Dar să ne gândim puţin la logica lor. Ei se uită la Europa sau nordul Americii care se pretind creştine, adică temătoare de Dumnezeu. Ori în aceste locuri desfrâul a ajuns la culme, sexualitatea se predă în şcoli şi grădiniţe, homosexualitatea a ajuns să fie cel mai important punct pe agenda liderilor în favoarea şi promovarea ei, pornografia este acceptată deja ca fiind ceva normal şi au acces la ea chiar şi copiii de la grădiniţă! Musulmanii radicali, liderii lor care ştiu să exploateze bine pe cei simpli şi creduli, spun: „Vedeţi ce înseamnă creştinism? Iată ce fac creştinii! Vreţi să ajungeţi ca ei? Datoria voastră este să luptaţi şi chiar să vă daţi viaţa pentru adevărata credinţă! Dumnezeu (Allah) ne cere asta şi la aceasta suntem chemaţi.” Şi au dreptate până într-un punct pentru că Occidentul a ajuns o ruşine pentru Dumnezeu. De aceea spuneam că nu mă mir deloc de ceea ce se întâmplă. Este în logica Scripturilor şi a felului în care Dumnezeu a procedat şi înainte. Iar El nu se schimbă niciodată şi este acelaşi. Gândiţi-vă că până în urmă cu doar circa cincisprezece ani nu aveam această problemă cu terorismul. Creştinii şi musulmanii trăiau în relativă pace. Nu zic că nu mai existau conflicte, creştinii au fost întotdeauna persecutaţi, dar înainte de războiul din Golf, de cel din Libia şi acum cel din Siria, creştinii din aceste ţări îşi trăiau credinţa şi nu erau măcelăriţi şi exterminaţi ca şi astăzi. Nenorocirea în în Occident a venit pe măsură ce era tot mai promovată această agendă a păcatului şi în special homosexualitatea, agendă care tot cam de atunci a început să fie promovată agresiv. Nici nu mai contează dacă aceste conflicte în Orient sau Africa au fost provocate sau nu de liderii lumii, aşa cum se vorbeşte, dacă se urmăreşte exterminarea creştinilor (ceea ce vedem clar), ci se vede lămurit că Dumnezeu pedepseşte. Eu cred că cei mai mari duşmani ai păcii nu sunt musulmanii radicali ci liderii lumii care promovează agenda păcatului. Se pune mare preţ pe capul liderilor statului ISIS, milioane de dolari sau euro, dar cel mai periculos terorist este păzit de cele mai bune gărzi de corp şi este plătit gras: Barack Obama. Nimeni nu cred că a făcut atât de mult rău în toată istoria SUA ca el, prin promovarea agendei homosexualilor, rău care s-a extins în lumea întreagă. Cei mai mari terorişti azi sunt plătiţi generos din banii noştri şi beneficiază de cele mai mari facilităţi. Cei ce mai pun câte o bombă sunt neînsemnaţi şi mititei pe lângă cei adevăraţi. Aşa că avem terorişti pentru că au fost oameni care au promovat păcatul stârnindu-L pe Dumnezeu la mânie şi de aceea linişte şi pace nu va veni peste lume, numai dacă va fi întoarcere la Dumnezeu şi pocăinţă. Să nu cumva să credem că pedepsiţi sunt doar cei ce mor în atentate. Sunt şi ei, cei ce nu sunt credincioşi lui Dumnezeu, dar pedeapsa a venit şi vine peste cei ce au rămas în viaţă. Citeam o scrisoare a unei românce aflată în Bruxelles şi care, în urma atentatului de ieri, 22 martie, mărturiseşte următoarele: „ Puţin din ceea ce se mediatizează la TV este adevărat iar faptele nu sunt publicate în totalitate. Este mult mai groaznic decât pare, e un adevărat coşmar! S-a informat că 120 de terorişti au intrat în ţară dar nu s-au luat măsuri. Totul a început de aseară dar nimeni nu a mediatizat, nimeni nu a făcut nimic. În faţa casei noastre alergau mulţi tineri (musulmani) şi ameninţau, în special pe catolicii care urmează să sărbătorească Paştele. La venirea poliţiei au început să arunce cu pietre în echipajele de poliţie. Nu ştim ce s-a întâmplat mai departe deoarece am închis toate uşile şi geamurile. Nu riscăm să fim văzuţi în momentul în care se întâmplă aşa ceva deoarece se poate întoarce totul împotriva noastră”. Ce vreau să scot în evidenţă este faptul că pedeapsa lui Dumnezeu vine peste toţi, mai ales peste cei ce rămân în viaţă. Tot presa relata că cei din conducerea Europei şi care se aflau la Bruxelles au fost duşi în nişte locaţii speciale secrete, probabil buncăre, pentru a fi protejaţi. Ca şi cum ar fi valoroşi. Ce pedeapsă mai mare pe acest pământ decât să intre groaza într-un om, într-o ţară, şi să fie controlat de frică? Oriunde mergi să mergi cu frică, oricine trece sau se aşază lângă tine să fie un potenţial atentator. Să te baricadezi în casă şi să nu fii liniştit atunci când soţul merge la lucru sau copiii la şcoală. Când groaza îi cuprinde pe oameni atunci viaţa este un chin. Şi iată cum pedeapsa vine nu doar este cei ce mor ci, mai ales, pentru cei ce rămân în viaţă. Am ajuns la Paris la o săptămână după ultimul atentat şi frica şi groaza se putea citi pe feţele oamenilor. Eram atent, îi studiam în felul în care se comportau în metrou, pe stradă şi se vedea clar că le este frică. Tot este bine pentru cei ce rămân în viaţă. Este încă o şansă de a renunţa la toate păcatele lor, la lucrurile care Îl fac pe Dumnezeu să se mânie pe oameni, şi să se întoarcă la El cu pocăinţă, cu lacrimi şi durere în suflet pentru a fi iertaţi şi pentru a primi mântuirea pe care Dumnezeu o dă prin credinţa în Isus Hristos şi prin pocăinţă. Peste aceştia va veni pacea adevărată dar ceilalţi vor fi cuprinşi de groază. Este pedeapsa lui Dumnezeu dar şi îndelunga Lui răbdare pentru nişte oameni care atât de mult L-au ofensat şi îndurerat. Cu cât agenda păcatului va fi promovată în continuare şi atât timp cât liderii noştri se ridică împotriva lui Dumnezeu, urmaţi de mari mulţimi de oameni, să nu ne mirăm de momente ca Bruxelles – 22 martie 2016. Ele vor fi tot mai dese şi mai comune. Dumnezeu nu lasă să se întâmple toate acestea pentru că ar fi acord cu musulmanii fanatici şi radicali ci pentru că este supărat şi întristat că Numele Său este vorbit de rău din pricina celor ce spun că sunt creştini dar nu sunt. În cartea Isaia scrie de două ori (48:22 şi 57:21): „Cei răi n-au pace, zice Domnul.” Cine sunt aceştia? Sunt musulmanii fanatici mânaţi de ura care îi macină şi sunt cei ce L-au părăsit pe Dumnezeu şi au ales calea păcatului şi desfrânării. Nici unii şi nici alţii nu au pace pentru că Dumnezeu stă împotriva lor. Oamenii se pregătesc pentru ploaie cumpărându-şi o pelerină sau o umbrelă. În vederea furtunii, a uraganului care a început şi care se va dezlănţui şi mai tare, o pelerină sau o umbrelă nu valorează doi bani. Trebuie să fugi de el. Dar dacă cuprinde pământul întreg nu ai unde fugi. Este totuşi un scut sub care te poţi adăposti şi unde poţi fi ferit de urgie. Este sângele lui Isus Hristos şi protecţia Lui. În cartea Isaia, capitolul 26 citim: 17 „Cum se zvârcoleşte o femeie însărcinată, gata să nască, şi cum strigă ea în mijlocul durerilor ei, aşa am fost noi, departe de Faţa Ta, Doamne! 18 Am zămislit, am simţit dureri, şi, când să naştem, am născut vânt: ţara nu este mântuită, şi locuitorii ei nu sunt născuţi. 19 Să învie, deci, morţii Tăi! Să se scoale trupurile mele moarte! Treziţi-vă şi săriţi de bucurie, cei ce locuiţi în ţărână! Căci roua Ta este o rouă dătătoare de viaţă, şi pământul va scoate iarăşi afară pe cei morţi.” 20 „Du-te, poporul meu, intră în odaia ta, şi încuie uşa după tine; ascunde-te câte-va clipe, până va trece mânia! 21 Căci iată, Domnul iese din locuinţa Lui, să pedepsească nelegiuirile locuitorilor pământului; şi pământul va da sângele pe faţă, şi nu va mai acoperi uciderile.” Iar în cartea 2 Samuel citim: „Căile lui Dumnezeu sunt desăvârşite, cuvântul Domnului este curăţit; El este un scut pentru toţi cei ce caută adăpost în El.” (2 Samuel 22:31) De aici înainte pentru cei mai mulţi terorismul şi groaza vor deveni un mod de viaţă dar pentru cei ce cu adevărat Îl cunosc pe Dumnezeu şi cred în El, umblând în ascultare de El, viaţa va fi pace şi bucurie prin Duhul Sfânt. Pentru că în ei este o speranţă care vizează veşnicia nu pământul, o speranţă care este reală deoarece este ancorată în promisiunile lui Dumnezeu care nu poate să mintă. http://www.radiounison.ro/editorial/terorismul-ca-si-mod-de-viata.html

-9 (11 voturi)
Leon Gorki
27.03.2016, 15:58:14

EUROPA sangereaza Erdogan ridica mega moschee la Bucuresti.

+6 (8 voturi)
Leon Gorki
27.03.2016, 16:03:35

Le uram americanilor hispanizare cat mai rapida. In statele din Sud ( exemplu Florida ) se vorbeste mai mult spaniola .

+2 (6 voturi)
Constantin Pavelescu
27.03.2016, 17:15:45

După cum enumera cineva la Adevărul Live în urmă cu cîteva zile, occidentul este confruntat în acest moment cu un cumul de crize: -O criză de creștere economică, creștere economică intrată în blocaj încă din vremea crizei din 2008 - 2009, blocaj care n-a putut să fie depășit nici în prezent. -Există o criză instituțională a UE, cu state membre care acționează haotic, necoordonat și de multe ori antagonic, cu „cei mari” impunînd decizii arbitrare celorlalte state, chiar dacă aceste decizii încalcă flagrant tratatele europene. -Există și o criză de securitate, evidențiată de frontierele făcute ciur și de plimbarea prin Europa ca prin sat fără cîini a hoardelor de invadatori ilegali, iar dincolo de frontiere se vădește o crasă impotență a instituțiilor europene de a răspunde agresivității expansioniste a imperialismului putlerist îndreptat împotriva unor țări partenere ale UE precum Ucraina sau Georgia. -Există și criza migrației, în care lideri europeni iresponsabili au chemat islamul în număr nelimitat să se mute în Europa, pentru ca mai apoi să se arate a fi complet depășiți de amploarea invaziei, apelînd la contramăsuri de o imbecilitate perfectă precum omerta mediatică sau reprimarea sălbatecă a celor care se opun sau care încearcă să se apere singuri de agresivitatea extremă a „musafirilor”. -Există și criza terorismului, în care apar instituții de forță europene controlate politic, acționînd haotic și ineficient, ba mai rău, ascunzîndu-și unele altora informații esențiale, practic sabotîndu-se reciproc și nefiind capabile să dejoace atentatele islamiste înainte ca ele să se producă. -Peste aceste crize se ridică tot mai evident o criză de credibilitate a liderilor europeni, care se afundă tot mai adînc în decredibilizare prin șirul neîntrerupt de decizii care mai de care mai imbecile, mai iresponsabile, mai catastrofale. -Această criză decurge dintr-o altă criză care devine și ea tot mai evidentă, criza de lideri cu viziune. În prezent Europa este condusă de o clică de birocrați obtuzi, mediocri, iresponsabili și total rupți de realitate, betonați în clișeele unor dogme stupide și sinucigașe, absolut incapabili de cea mai elementară urmă de viziune. În interviu, această din urmă criză este considerată a fi cea mai gravă dintre toate, practic din ea decurgînd toate celelalte crize, care ar fi putut fi evitate sau depășite dacă la nivelul deciziei în UE s-ar fi aflat lideri dinamici, inteligenți și vizionari. Eu contrazic această concluzie pentru că după părerea mea, Europa se confruntă cu o criză încă și mai gravă: Autismul și incapacitatea de reacție a cetățeanului european. După încheierea WW II, a urmat un deceniu rezervat efortului titanic al reconstrucției Europei devastate de război. Au urmat apoi șase decenii de prosperitate și de trai bun, care l-au dezobișnuit pe cetățeanul occidental de exercițiul gîndirii critice și al judecății raționale. Datorită acestei amorțiri colective a capacității cetățenilor europeni de a reacționa, a fost posilă insinuarea treptată a unor derapaje în diverse domenii, care accentuîndu-se au ajuns în prezent să se constituie în adevărate boli care pun sub semnul întrebării însuși viitorul Europei ca entitate geopolitică și ca sistem de valori. Astfel guvernele au trecut treptat de la apărarea intereselor propriilor cetățeni la apărarea intereselor marilor corporații și ale grupurilor de interese economice, financiare și geopolitice. Principiile democrației au ajuns să fie interpretate tot mai excesiv, tot mai abuziv, ajungînd să se transforme în acest moment în adevărate bombe cu ceas plasate la temelia democrației ca sistem. Este suficient să privim unde a condus interpretarea abuzivă, dincolo de limita demenței, a principiului drepturilor omului, prin care s-a ajuns la sacrificarea celor mai elementare drepturi ale majorității, inclusiv dreptul la viață și la integritate fizică, în numele respectării fără limită a drepturilor (transformate în discriminări pozitive) unor minorități ultraagresive și ultraviolente precum cea islamică (fără să o uităm și pe cea evreiască, dar asta-i poveste mai veche). În plus, în aceste decenii de bunăstare, s-a practicat o spălare progresivă a creierilor cetățenilor europeni cu dogme stîngiste, aparent corecte și în acord cu valorile creștine care stau la baza civilizației europene, dar care în acest moment se dovedesc a reprezenta o uriașă vulnerabilitate la adresa securității europene. În prezent, tabloul care se vede este unul sumbru: Avem în acest moment o Europă în care sute de milioane de cetățeni adormiți în somnul rațiunii și de exercițiulal gîndirii critice, nasc monștri prin vot acordat în mod iresponsabil unei clici de politicieni iresponsabili, care prin decizii iresponsabile generează un șir de crize care subminează edificiul european. În aceste condiții, europenii iresponsabili loviți de consecințele crizelor, virează în mod iresponsabil către o rezolvare a lor prin abandonarea actualilor factori de decizie iresponsabili și reorientarea către partidele extremiste, demagogice și iresponsabile... S-a ajuns la o Europă în care se poate spune că domnește orice, numai democrația nu. Elitele politico-economico-financiare au capturat toate resursele asigurîndu-și triumful asupra unei clase mijlocii aflate pe cale de dispariție... Islamiștii își fac de cap profitînd de indolența generalizată a victimelor lor și de supraprotecția oferită nelimitat de politicieni iresponsabili. Extremiștii de toate culorile s-au suit pe cai mari, situîndu-se peste tot în fruntea topului intențiilor de vot. Numai democrația abia se mai tîrăște prin Europa, umblînd cu capul spart și plină de vînătăi...

+7 (15 voturi)

Vezi toate comentariile (67)