Explicaţia lui Trump pentru răsunătorul eşec diplomatic de la Hanoi: cod de furtună

Donald Trump şi Kim Jong-un FOTO EPA-EFE

Sigur că cineva trebuia să poarte vina pentru momentul umilitor trăit de Preşedintele Trump la Hanoi atunci când bunul şi marele său prieten Kim Jong Un a părăsit masa negocierilor, a anulat conferinţa de presă, n-a semnat Acordul promis în sunet de fanfară de echipa de propagandă de la Washington, confirmând că nu va accepta condiţiile americane şi că nici nu are de gând s-o facă în condiţiile cerute de Donald Trump.

Situaţie destul de puţin întâlnită în practica diplomatică şi, în orice caz, contrazicând total regulile extrem de stricte după care se organizează un asemenea Summit, cu momentele sale concepute şi cronometrate la secundă, cu pachetele de documente finale gata agreate în decursul zecilor sau sutelor de ore din reuniunile pregătitoare la diverse nivele, aşteptându-se doar momentul semnării oficiale, punctul culminant al spectacolului desfăşurat cu cât mai mult fast în faţa zecilor de ziarişti sosiţi din toată lumea, special acreditaţi pentru această ocazie.

Anularea bruscă a ultimelor acte ale baletului diplomatic a surprins pe toată lumea. Şi a născut întrebări care depăşesc cu mult momentul de la Hanoi în contextul în care, sub diverse forme, încep să se simtă efectele internaţionale ale politicii de retragere a SUA din teritoriile sale de influenţă până nu demult totalmente intangibile, lăsând loc liber „noilor puteri“, foarte adesea imprevizibile şi din ce în ce mai vocal-contestatare ale hegemoniei americane în relaţiile internaţionale. Nu e ceva cu totul nou, dar cu totul nouă este conjugarea de momente de forţă de acum, adică îmbinarea efectelor prezenţei rebeliunii ţărilor contestatare cu începerea marii ofensive chineze de implantare de baze la foarte mare distanţă de teritoriul naţional pentru a-şi securiza Noul Drum al Mătăsii şi intenţia din ce în ce mai manifestă a lui Putin de a reface forţa şi capacitatea de intervenţie imperială în regiunile proxime pe care Rusia le consideră vitale pentru fiinţa sa naţională.

Teoretic, nici asta nu era chiar o surpriză. Elementul de surpriză strategică este elementul defavorizant suplimentar pe care-l reprezintă situaţia internă din SUA, cea de care profită la maximum totţi neprietenii Americii. Şi se prea poate ca Donald Trump să aibă perfectă dreptate atunci când bănuieşte că poziţia sa personală la masa de negocieri, dar şi prestigiul său de conducător necontestat al lumii libere, exact în momentul decisiv de la Hanoi, erau afectate profund de veştile insuportabile sosite din SUA şi de telegramele care relatau în flux continuu devastatoarele dezvăluiri despre Trump, spuse sub jurământ în cadrul unei audieri publice de către Michael Cohen, fostul său avocat şi om de încredere.

Sigur că este greu să auzi cum un om considerat a fi depozitarul a foarte multe dintre secretele lui Trump şi ale companiilor sale spune că „Trump este un rasist, Este un escroc. Este un mincinos“. Dar când se aude asta la masa unor negocieri strategice, chiar este destabilizant. Drept care, acum, Trump acuză că audierea organizată de comisia de anchetă din Camera Reprezentanţilor este „un fapt nemaivăzut atunci când un Preşedinte se află în străinătate. O ruşine!“. Şi continuă spunând că „Faptul că democraţii interoghează un mincinos şi un om condamnat pentru fraudă în cadrul unei audienţe publice, asta în acelaşi timp cu un foarte important summit nuclear cu Coreea de Nord este poate un nou eşec al politicii americane şi poate să fi contribuit“ la eşecul Summitului.

Este o declaraţie explicativă care transferă cel puţin o parte a responsabilităţii în curtea adversarilor democraţi. Dar, după părerea mea, este şi una indicativă pentru începutul unei mari contra-ofensive prin care va încerca să răspundă unei furtuni foarte serioase care începe să se formeze la orizont.

Comisia juridică a Camerei Reprezentanţilor din SUA va solicita documente de la peste 60 de persoane şi organizaţii pentru a începe investigaţiile privind posibila obstrucţionare a justiţiei şi abuzul de putere exercitat de preşedintele Trump, a declarat ieri pentru televiziunea ABC Jerrold Nadler, Preşedintele Comisiei duminică şeful comisiei, adăugând că va cere documente, printre altele, de la Departamentul de Justiţie, fiul preşedintelui, Donald Trump Jr., şi directorul financiar al companiei Trump, Allen Weisselberg.

Jerrold Nadler FOTO EPA

„Vom iniţia investigaţii privind abuzuri de putere, corupţie... şi obstrucţionare a justiţiei. Este treaba noastră să protejăm statul de drept", a spus Nadler.

„Este foarte clar că preşedintele a împiedicat justiţia", a adăugat acesta.

Lucrurile par să înceapă să degenereze, iar efectele pot fi pe căt de enorme, pe atât de imprevizibile pe o scenă politică internaţională în care asemenea tensiuni - sau chiar anunţul unei perspective de acest gen – poate face să apară curente de profunzime extrem de periculoase şi care să destabilizeze ceea ce mai este încă punct de referinţă din vechea ordine mondială. Cât de rapid va evolua situaţia asta tensionată? Semnele sunt că, cel puţin pe plan intern, previziunea meteorologilor politici americani este una de furtună politică importantă. Punctul de inflexiune fiind eventuala cuplare a anchetei Procurorului special Mueller cu aceasta nouă, bazată în mare parte pe declaraţiile unor oameni care s-au aflat în centrul de comandă al afacerilor de tot felul ale lui Trump şi familiei sale şi s-au angajat să producă dovezi a ceea ce spun incriminator despre Preşedintele SUA.

Ciudate timpuri, stranii ecuaţii de putere şi complicate predicţii pentru ce vor fi noile alianţe de putere. Unii le ştiu şi, în consecinţă, îşi pregătesc scenariile de implicare în forţă. Alţii cred că toate astea nu sunt decât ceva mofturi şi, în consecinţă, pot dormi cu căciula înfundată peste urechi.

Dar cod de furtună tot este. Luaţi-l ca atare.