Gus Weiss, strategul machiavelic care a dus de nas KGB-ul. Consecinţele geopolitice ale unui dosar legendar

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Gus Weiss pe vremea când lucra la Planul Kudo FOTO Intel Today
Gus Weiss pe vremea când lucra la Planul Kudo FOTO Intel Today

Fost consilier sub patru administraţii la Casa Albă, Gus Weiss este poate unul dintre cei mai importanţi oameni care au lucrat din umbră la destrămarea Uniunii Sovietice.

Într-un articol special întins pe mai multe pagini, revista americană „Wired” reîmprospătează memoria colectivă în legătură cu Afacerea Farewell şi creierul ei, legendarul consilier de la Casa Albă Gus Weiss. „O minte strălucită a Războiului Rece”, îl caracterizează „Wired” pe acest bărbat decorat în repetate rânduri pentru activitatea sa profesională, inclusiv cu „Legiunea de Onoare”, şi care a plecat din această lume înconjurat de mistere.

„Wired” îşi începe relatarea cu sfârşitul lui Weiss, al cărui cadavru a fost găsit la 25 noiembrie 2003 pe trotuar, la 11 etaje sub balconul apartamentului său din clădirea Watergate din Washington DC. S-a sinucis la vârsta de 72 de ani, potrivit autorităţilor. O concluzie contestată de câţiva dintre foştii săi apropiaţi şi colegi, care nu uită că eroul lor a avut în mână dosare ultrasecrete şi a derutat mai mulţi inamici, mai ales din KGB, cel mai important serviciu de spionaj al Uniunii Sovietice.

Gus Weiss, un om căruia i s-au dedicat numeroase articole şi emisiuni, a fost unul dintre oamenii cheie ai unor operaţiuni de contraspionaj duse de Statele Unite şi blocului vestic în a doua parte a Războiului Rece. Capacitatea sa de a gândi în stil machiavelic l-a plasat mai ales în centrul faimoasei Afaceri Farewell, considerată şi acum unul dintre factorii declanşatori ai prăbuşirii Uniunii Sovietice.

Pasionat de teoria jocurilor, a fost admis în anii 1950 la Harvard, unde a studiat economie, matematică şi „computer science”, o disciplină la început de drum la acea vreme. A intrat în Consiliul de Securitate Naţională sub administraţia Richard Nixon (1969-1974), în cadrul căreia a navigat între studii economice şi colaborarea cu CIA. I-a servit apoi pe Gerald Ford, Jimmy Carter şi Ronald Reagan, având acces la informaţii foarte sensibile.

Una dintre preocupările sale obsesive a fost dezvoltarea tehnologică a Uniunii Sovietice. Atent la orice evoluţie tehnologică a rivalului ideologic din Est, mai ales pe plan militar şi pe plan spaţial, a observat pe bună dreptate că Moscova reuşea să concureze cu brio cu Washingtonul în pofida faptului că nu era la fel de bogată şi nu avea capabilităţile informatice necesare.

Bandă adezivă sub tălpi

În plină fază de destindere, el suspecta KGB că recurgea la tot felul de şiretlicuri pentru a fura echipamente şi informaţii. Într-o lucrare pe acest subiect, el povesteşte, de exemplu, cazul unor agenţi care se prezentau drept ingineri şi aveau bandă adezivă lipită sub tălpi în timpul unei vizite semioficiale la o uzină de semiconductoare în scopul de a recolta eşantioane de materiale. A făcut cunoscut acest caz, dar nu prea era ascultat de superiorii săi.

Ignorat, a decis să mişte lucrurile altfel. În 1979 a înfiinţat o oficină numită American Tradecraft Society (ATS). Formată din oameni de ştiinţă şi analişti de la CIA, NSA, FBI şi alte instituţii de apărare şi intelligence, ATS a rămas în partea ascunsă a istoriei, fără o existenţă oficială, statut, buget şi reguli. Membrii ATS nu îşi ziceau pe nume. Weiss, de exemplu, era supranumit „Marchizul”.

Această societate secretă a dat însă câteva lovituri frumoase. În 1982 a prevenit nişte vameşi americani că KGB încearcă să scoată din Statele Unite materiale ce pot fi folosite la realizarea unor procesoare. Alertaţi, aceştia au confiscat 6.000 de tone de materiale tehnologice valoroase.

De cealaltă parte a Cortinei de Fier, locotenent-colonelul Vladimir Ippolitovici Vetrov era Nemesis a lui Gus Weiss. După câţiva ani de operaţiuni secrete în Franţa, a fost rechemat la Moscova, la Direcţia T a KGB, cu T de la tehnologie. Acolo era responsabil de supervizarea furturilor de secrete industriale şi militare.

Dar Vetrov era frustrat de rămânerea în urmă a Uniunii Sovietice în raport cu rivalii săi. Rănit în orgoliu, a decis să schimbe tabăra şi şi-a pus cunoştinţele în slujba Direcţiei de Supraveghere a Teritoriului (DST). El ştia ce îşi doreau sovieticii şi cum intenţionau să procedeze pentru a-şi atinge scopul. Franţa a pus mâna astfel pe cel mai preţios agent dublu al Războiului Rece.

Agentul Farewell şi Planul Kudo

Proaspăt ales preşedinte al Franţei, François Mitterand l-a informat cu acest caz pe omologul său de peste Atlantic Ronald Reagan, care la rândul său pus la treabă CIA. Citind documentele furnizate de Farewell, Gus Weiss şi-a confirmat teoria: Uniunea Sovietică fura fără nicio oprelişte din blocul capitalist cantităţi astronomice de secrete tehnologice, ceea ce îi permitea să acopere în mod artificial o parte din întârzierea sa. I-a venit atunci o idee genială, concretizată în Planul Kudo, şi anume să li se furnizeze sovieticilor tot ce îşi doresc - planuri, produse etc. -, dar într-o formă modificată şi înşelătoare, astfel încât ei să aibă dificultăţi în a le pune în aplicare sau chiar să dea greş.

Această operaţiune de sabotare a culminat în 1982, cu explozia de la conducta de gaze prin care Uniunea Sovietică încerca să lege Siberia de Europa. Având nevoie de bani şi de tehnologie, dar neavând timp la dispoziţie din cauza situaţiei economice precare, KGB-ul a recurs la calea uşoară: furtul. A primit un software mult căutat, dar înşelător. „Rezultatul a fost o explozie non-nucleară monumentală, focul putând fi văzut chiar din spaţiu”, scrie Thomas C. Reed, secretar al Forţelor Aeriene sub administraţiile Ford şi Carter.

Toate tehnologiile şi conceptele îndoielnice scurse spre Moscova prin vastul Plan Kudo au păgubit cu miliarde de dolari economia sovietică, notează „Wired”.

Înainte de a se destrăma teritorial, Uniunea Sovietică era deja prăbuşită economic. Iar faimoasa Iniţiativă Strategică de Apărare lansată de Ronald Reagan în 1983 a completat Planul Kudo, antrenând Uniunea Sovietică într-o nouă cursă militară, dar de această dată mult prea costisitoare pentru ea şi falimentară.

SUA



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite