La prima sa conferinţă de presă, Biden lansează bomba nucleară: „Am intenţia să candidez din nou la preşedenţie. La asta mă aştept!“

Foto Getty Images

Ieri, 25 martie, zarurile au fost aruncate pentru ceea ce va fi o perioadă politică dintre cele mai interesante (şi foarte posibil extrem de plină de evenimente contradictorii) din istoria SUA.

Avem ceea ce n-am mai avut: un preşedinte de-abia ales anunţă intrarea în cursa pentru succesiune, chiar dacă mai are încă echipe sectoriale care sunt pe cale de definitivare, este în proces de resetare lucrare de resetare  de politici şi măsuri esenţiale pentru a schimba complet moştenirea atât de blamată a Administraţiei Trump, nu are toată echipa de noi ambasadori numiţi şi la post, etc. Anunţul său a fost combinat cu transmiterea certitudinii că doamna Harris va continua să-i fie coechipier şi cu incertitudinea sa provocată de faptul că nu se ştie cât va mai rezista Partidul Republican şi dacă va mai apuca să intre cu un candidat în viitoarea cursă pentru prezidenţiale.

Este, spuneam, o adevărată bombă nucleară a cărei lansare a fost foarte atent cântărită de echipa sa de comunicatori politici şi de strategii de campanie. Mi se pare că elementul determinat care a creat această situaţie cel puţin neobişnuită este dorinţa lor de a revitaliza atmosfera în jurul lui Biden, mult prea repede devenit purtător de mesaje de tip clasic cuminţi dar şi obositoare, care au reuşit să-i decontecteze pe mulţi dintre adepţii săi din linia întâi, obinuiţi - ca şi colegii lor din echipa Trump - să trăiască în ritmul tumultos şi tulbure al epocii când toate loviturile erau permise.

Brusc, la postul de comandă s-a instalat o echipă în cea mai bună tradiţie a administraţiei - profesioniste dar nu prin asta nu mai puţin birocratiocă - obişnuită cu acţiuni programate şi discutate în prealabil pe lanţul de comandă şi control. Dispărea astfel, spre disperarea unor canale media, tocmai ceea ce crea şi maximiza audienţele, adică trimiterea pe toţi pereţii a unei cantităţi din ce în ce mai mari de sânge rezultată din multiplele execuţii cotidiene ale adversarilor politici deveniţi, la modul cel mai propriu, duşmani personali. În mod egal, de o parte şi cealaltă a baricadelor.

Perioadei incendiare, insultelor, injuriilor, teoriilor conspiraţiei, acelei atmosfere teribile culminată cu atacul asupra Capitoliului aflat încă sub ancheta FBI şi care produce deja condamnări sau pedepse administrative severe, îi urmase o reintrare în normalitate. Acum totul se poate răsturna şi haloimăsul să redevină regulă acceptată de comportament social. Argumentul meu este că "reintrarea în normalitatea" prersupunea acceptarea socială a unui anumit tip de demers, celgenerat de activitatea administraţiei care conduce o naţiune. Desigur plictisitor proces deoarece presupune o mare parte de jocuri birocratice inaccesibile publicului larg, discutate cu patimă doar de reprezentanţii clasei politice, de legiutorii aflaţi sub presiunea de a obţine rezultate pentru comunităţle pe care le reprezintă.

Într-un anume moment, extrem de precis, totul se schimbă deoarece se intră în campanie electorală şi, din această cauză, discuţiile despre politica administraţiei, cu bunele şi relele sale, nu mai este prioritară în raport cu discursul politic în care se prezintă programul viitoarei guvernări, însoţit de cârnatul de promisiuni care de care mai apetisante şi, de cela mai multe ori, imposibil de aplicat.

Prin anunţul de ieri, Biden schimbă regula: de acum înainte, orice mesaj, iniţiativă politică, demers semnificativ pe plan naţional sau internaţional, orice discurs prezidenţial, vor fi privite ca parte a vastei acţiuni electorale deschisă pentru candidatura Biden din 2024. Asta mai înseamnă că tonalitatea discursurilor, modul în care vor fi gândite ieşirile publice, contactele internaţionale şi intervenţiile pe probleme critice în ce ce priveşte securitate globală vor fi tratate cu mult mai ofensiv. În consecinţă, va fi greu de ştiut în fiecare clipă cine vorbeşte: Biden-preşedintele sau Bide - candatul la propria sa succesiune.

Mi-e foarte limpede că şi de partea cealaltă, tocmai pentru că se deschide această miraculoasă posibilitate, atacurile vor fi modulate exact ca pe vremea campaniei elctorale trecute, poate chiar cu arme mai ofensive şi cu o intervenţie minimală a unor organisme de control sau supraveghere a nivelului de limbaj sau de tip "fact check" din moment ce fiecare candat va juca cu atuuri mult schimbate. Biden este acum Preşedinte, vorbeaşte de la tribuna pe care este sigiliul forţei prezidenţiale, deci beneficiiază de un fel de gir implicit dat discursului său. Dar şi Trump - posibilul contracandidat republican, a anunţat că-i va crea propriul canal media pentru audienţa sa virtuală devenită proprietate personală şi falangă de folosit în orice tip de ofensivă.  

Echipa Biden mai trimite un mesaj: vicepreşedinta Harris este trimisă să se ocupe de problema cea mai dificilă şi sensibilă a momentului, cea a a migranţilor şi copiilor neînsoţi sau înstrăiniaţi de familiile lor, sosiţi cu zecile şi zecile de mii în sudul SUA şi pentru care trebuie modificat întreg pachetul de prevederi legislative extre de restrictivtive din SUA. Doamna vicepreşedinte Harris intră de ieri în linia dreaptă cu care-şi va putea argumenta o eventuală ambiţie viitoare mai înaltă, orim candiat la vicepreşedenţie 2008? Şi mai departe? Deocamdată, nu a da un răspuns formal.

În orice caz, vor veni nişte vremuri în care principala calitate va fi violenţa replicii şi cuprinderea acuzaţiilor, pe cât se poate demonstrate la un trbunal. Miza următoarei perioade, absolut determinată pentru cine va fi următorul preşedinte şi cum va arăpta echilibrul de forţe în Congres, va fi determinarea, cu argumente, a persoanelor care trebuie să apară în faţa naţiunii pentru a fi condamnat pentru politici iresponsabile  şi proasta administrare a treburilor ţării în perioada pandemiei şi cine va scoate naţiunea din criză. Şi ideologiile? Altă dată, mai târziu.