Noapte bună, domnule preşedinte Barack Obama!

Evenimentele din Crimeea au confirmat statutul de domnişoară, cu onoarea nereperată, al actualului secretar general al NATO, delicatul Anders Fogh Rasmussen, depăşit pur şi simplu de dinamica implicării politice, militare şi mai nou economice, a Rusiei, în nordul Mării Negre.

Cum nu există procedura demisiei de onoare sau a schimbării onorabile, înainte de terminarea mandatului – oficial abia la summitul NATO, din toamnă – vom avea parte de acest Agamiţă Dandanache şi când alte teritorii foste sovietice vor fi treptat luate în custodie, iniţial militară, apoi sub umbrela prezidenţială de la Kremlin, fără ca Occidentul să procedeze altfel decât să îşi plimbe eunucii, cu diferite funcţii publice, prin faţa camerelor de filmat, pentru a asigura telespectatorii că Rusia se va opri la graniţa de Est a Alianţei Nord-Atlantice. 

Cu alte cuvinte, până acolo aliaţii nu au ce face. 

Mai corect: nu vor să îşi reamintească propriile declaraţii, bune de fotografiat şi expus în Cimitirul Naţional Arlington, de peste Ocean, sau la locaţia comparabilă, ce-i drept mai veselă, din Săpânţa. 

Mai nou, la Brookings Institution, din Washington D.C., Agamiţă Anders Fogh Dandanache Rasmussen a declarat, miercuri, 19 martie, extrem de manierat:

"Desigur, eu nu pot exclude că evenimentele la care am fost martori în Crimeea vor avea, de asemenea, un impact asupra gândirii despre controlul armelor, inclusiv a politicilor nucleare”. 

Dosarul armelor nucleare tactice din Europa, ca să mă refer doar la acest aspect, fiind acum ultima prioritate pe agendele prezidenţiale de la Kremlin şi Casa Albă.

Dar Agamiţă Anders are dreptul la opinie liber convertibilă.

După cum se ştie, Kremlinul a arătat puţin interes, pentru redistribuirea sau eliminarea celor 2.000 de arme nucleare tactice ruse, care pot lovi teritoriul european.

Iar după cucerirea peninsulei Crimeea există indicii că redistribuirea va fi accelerată, spre Vest, nu spre Est.

Inedite opinii referitoare la Crimeea a obţinut teleastul Balasz Barabas - vizionabile dacă daţi click aici.

Evenimentele din ultimele săptămâni au declanşat o regândire semnificativă a rolului NATO în descurajarea activităţii militare ruse, în Europa de Est şi aceea Centrală. 

Amuzaţi de această lentoare a gânditorilor euroatlantici, generalii ruşi stau liniştiţi, în aşteptarea ordinului de la Kremlin, pentru posibilele noi operaţiuni, în teritorii cu populaţie majoritară rusă, situate între graniţa oficială a Federaţiei Ruse şi frontiera NATO. 

Practic, criza din Crimeea a devoalat demagogia unor declaraţii publice, ale unor oficiali euroatlantici, care nu îşi mai aduc acum aminte de acestea! 

Comportamentul brutal al Rusiei, în relaţia cu statul vecin ucrainean a dinamitat iluzia parteneriatului dintre federaţia răsăriteană şi comunitatea euroatlantică. 

Cum o reacţie militară occidentală, invocată la diversele exerciţii demonstrative ale aliaţilor şi partenerilor, din ultimul deceniu, a murit în sertarul unde ţine Barack Obama Premiul Nobel pentru pacea minţii netulburate de grija zilei de mâine, este clar, pentru cei lucizi, că Forţele Armate Ruse, contrar asigurărilor oficiale, chiar şi de ultimă oră, date de Moscova, nu se vor opri pe actualele aliniamente câştigate pe tărâm ucrainean. 

Apărarea comunităţilor ruse - din fostele entităţi sovietice, unele membre ale NATO, precum statele baltice, altele partenere ale aliaţilor, precum Ucraina, Georgia şi Republica Moldova - indică ţinte virtuale, pe harta frontierelor dezirabile, existentă în biroul şefului statului rus. 

Putin se mişcă repede, acţionează pe baza unui evident plan - excelent conceput înainte.

Şi ştie că în Europa se poate baza, fie şi la modul indirect, minimal, pe Berlin, iar la Washington D.C., cu Barack Obama la Casa Albă nu există riscul ca Pentagonul să facă un pod aerian spre nordul Mării Negre, fie şi prin dislocarea teoretică a trupelor americane repatriate din Afganistan, via România şi Germania.

Istoricul şi publicistul Constantin Corneanu - primul din dreapta fotografiei de mai sus - a fost invitat la noua ediţie a emisiunii "Raport secret", unde au fost abordate necunoscutele crizei din Crimeea - vizionabile dacă daţi click aici. 

Cu tot acordul semnat cu Uniunea Europeană, cu toţi banii promişi de U.E., cu toate resentimentele dobândite după pierderea unei părţi din teritoriu, autorităţile de acum, de la Kiev, ca şi cele ce vor funcţiona după alegerile din luna mai, dacă vor mai putea fi organizate, sunt practic singure în faţa tăvălugului militar, extrem de eficient, rusesc. 

Declaraţia premierului Ucrainei, că nu se intenţionează intrarea ţării sale în NATO, ca şi preluarea, cu cuvinte proprii, a aceluiaşi mesaj, de către conservatorii din guvernul de la Chişinău, nu au făcut decât să contureze viitoarele cuceriri rapide, tot teritoriale, deja plănuite la Kremlin. 

Cu Uniunea Europeană aflată la faza jocurilor electronice, bune de desene animate, cu restricţii economice şi politice, pentru Moscova, vizibil ridicole, în raport cu ofensiva Rusiei, cu Statele Unite blocate de inapetenţa lui Obama pentru fermitatea predecesorilor Reagan şi Bush, Putin nu se va opri doar la victoria din Ucraina. 

NATO a fost decredibilizat, în ultimele zile, de declaraţiile tot mai fanteziste ale lui Rasmussen, căruia I se potriveşte ceea ce afirma Angela Merkel despre Putin, faptul că pare a trăi în altă lume. 

Vor aloca aliaţii bani mai mulţi pentru apărare?

Cel puţin momentan, cu siguranţă nu. 

Va renunţa Obama la focalizarea puterii militare americane pe Asia? 

Greu de ghicit, dar este clar că aliaţii europeni aşteaptă şi alte măsuri, nu doar exerciţii aeriene în Polonia, navale în Marea Neagră, suplimentări ale escadrilelor dislocate în statele baltice, reiterarea termenelor de instalare a interceptoarelor americane, la frontiera de est a NATO, inclusiv în România. 

Retoricii occidentale, Rusia îi răspunde cu operaţiuni militare şi psihologice inedite, eficiente, care demonstrează cât de bine îşi cunosc potenţialii adversari, profesioniştii militari ruşi. 

Ultima găselniţă europeană, privind posibilul rol al Germaniei, în găsirea unei soluţii de tip win-win, prin care Vladimir Putin să iasă cu faţa curată, iar tensiunile actuale să fie aplanate, arată cel mult jocul ştiut, la două capete, al Berlinului. 

Din păcate, Europa este acum, să îmi fie scuzată expresia, cu fundul gol. 

Recursul amuzant la etichete vetuste, precum fluturarea pericolului unui nou Război Rece, speranţa, naivă, că la criza din Crimeea, SUA va răspunde cu o soluţie militară în Siria indică, fără supărare, încremenirea în viziuni trecute. 

Putin nu se va opri cu trupele în fostele cazărmi ucrainene, cele din Crimeea. 

Kievul va primi probabil bani şi cam atât. 

Chişinăul va fi mângâiat pe creştet cu mesaje Twitter, iar la Bucureşti, pe 9 mai, se vor călca pe picioare, la depunerile de coroane, mai marii zilei, cei care nu dau Armatei României banii necesari unei defensive naţionale credibile. 

Noapte bună, domnule preşedinte Barack Obama! 

Good night, mister President Barack Obama! 

Спокойной ночи, Господин Президент Барак Обама!