Paranoia, imaginea SUA şi barza din puşcărie

Siria este în continuare pe prima pagină a ştirilor. Va fi război, nu va fi război? Americanii de rând vor sau nu vor război? Sondajele de opinie arată că nu vor război. Dar guvernul spune altceva. Care este adevărul?

Am încercat şi eu cât de cât să îmi formez o părere "educată".  Am căutat informaţii pe internet, am citit, am încercat să mă documentez. Dar informaţiile provin doar dintr-o anume tabără. Deci informaţiile nu pot fi complet imparţiale. Ţi se spune ceea ce trebuie să afli. Tu îţi faci părerea ta, sigur că da, este părerea ta personală, doar că citeşte întâi ce îţi spunem noi.  

Am şi eu câţiva pacienţi sirieni. Şi m-am gândit, ia să îi întreb să vedem care este părerea lor. Pacienţii mei aparţin unei minorităţi religioase din Siria, fiind creştini ortodocşi. Până la pacienţii mei, sincer, nici nu am ştiut că există o minoritate puternică de sirieni care sunt creştini ortodocşi. Pacienţii mei au ajuns în SUA din cauza persecutării religioase din ţara de baştină. În America au găsit loc prielnic, şi au deschis bussiness-uri  inclusiv magazine de produse alimentare specifice, şi-au construit biserică, s-au organizat.  

Sondajul meu printre pacienţii sirieni este bineînţeles foarte limitat, mai ales din cauza numărului mic de participanţi. În plus, toţi sunt creştini ortodocşi, nici unul nu este musulman. Toţi au suferit de pe urma persecuţiei religioase musulmane ceea ce i-a forţat să îşi dezvolte anumite convingeri şi sentimente  care le fac părerile părtinitoare. Dar oricum am învăţat ceva de la ei. 

Primul lucru care m-a mirat a fost cum au reacţionat toţi la întrebarea mea simplă- ce părere au despre preşedintele Bashar al-Assad şi despre războiul din Siria.  Parcă i-am stropit cu apă. Prima reacţie a fost să se uite în stânga şi în dreaptă, de parcă ar fi fost "ascultaţi". Apoi au vorbit cu voce joasă. Totul într-o atmosferă de frică, de paranoia, care mi-a amintit de vremea securităţii. Pe vremea lui Ceauşescu de fiecare data când aveam ceva de spus împotrivă "celor de sus" ne feream să nu ne audă nimeni, să nu ne vadă nimeni. Eram cu frică în suflet. O paranoia dezvoltată şi hrănită de securitate că mijloc de control.  

Părerea pacienţilor mei (100% din cei întrebaţi; dar trebuie să atrag atenţia din nou că numărul este mic) este că Assad este victima unei conspiraţii internaţionale. Lor le place de Assad. Deşi nu au nici o îndoială că şi el este un dictator, că toţi din familia lui care au condus Siria ultima jumătate de secol, este un dictator "luminat". MI-au spus că Siria se schimbase în bine înainte de război. Că oamenii erau mai fericiţi şi mai liberi. Că pentru prima dată au văzut pom de crăciun în Damasc în timpul sărbătorilor de iarnă. Pomul de crăciun, un simbol creştinesc, a căpătat valoare, a devenit un semn de speranţă pentru pacienţii mei şi rudele lor creştine. Un semn că poate persecutarea religioasă va dispărea.  

Acum totul a devenit un haos, o distrugere, un iad. Pacienţii mei suferă când vorbesc. Au lacrimi şi frică în ochi. 

Frică de ce? Cine să îi "asculte" în cabinetul meu medical?  Din nou, acel frison de paranoia, bine cunoscut, de pe vremea lui Ceauşescu.  

Dacă îi întreb cine sunt "rebelii" se uită la mine cu un zâmbet sarcastic. De fapt nu ştiu cine sunt rebelii. Tot felul de grupuri şi organizaţii crescute ca ciupercile, care mai de care declarându-se "vocea unică a poporului sirian". Iar, fără să vreau, mi-am amintit de Ceauşescu şi de revoluţia noastră- oare cine au fost teroriştii? Iar frisonul de paranoia. 

"Rebelii". Termen generic cu conotaţii pozitive- vezi Star Wars. Rebelii sunt cei buni, cei care luptă împotriva opresiunii, haiducii. "Rebelii". De fapt un cuvânt foarte eficace pentru "public relations". La fel şi cu "teroriştii" noştri - un cuvânt extrem de eficace în a stârni ură şi sentimente negative.  

Paranoia. Fior de paranoia.  Ca exerciţiu de imaginaţie, vă propun un scenariu bazat pur pe paranoia. Să punem una lângă altă revolta din Siria şi revoluţia noastră. Dacă ambele mişcări sociale au fost orchestrate din afară, atunci ambele au fost un spectacol masiv, o capodoperă de manipulare. Dacă noi suntem doar nişte marionete, atunci cei care trag sforile sunt undeva în umbră. Iar mie mi se pare că cei ce trag sforile şi-au cam pierdut din imaginaţie. Istoria se repetă. Rebeli, terorişti. Arme de distrugere în masă, arme chimice. Aceeaşi Marie cu altă pălărie. Hai să schimbăm harta lumii şi să îi facem pe oameni să creadă că au schimbat-o ei înşişi prin voinţa maselor. Iar la sfârşit să tragem o chermeză populară, să dăm o zi de sărbătoare naţională comemorativă, să ne decoram unii pe alţii.  

 Paranoia, paranoia. Ce unealtă eficace de manipulare în masă! 

SUA este se pare în vârful paranoiei. Sindromul Big Brother. Un sindrom veridic. Acum cu dezvăluirile lui Snowden paranoia a atins noi niveluri. Ştiri noi hrănesc şi întăresc şi mai mult paranoia. Preşedinta Braziliei şi-a anulat vizita în SUA după ce a aflat că guvernul american i-a citit e-mailurile şi i-a monitorizat activitatea pe internet. Dacă până şi preşedinta Braziliei a fost "ascultată"!!. Toţi suntem la risc. Parcă îi înţeleg pe pacienţii mei sirieni care se uită în stânga şi în dreapta înainte să îşi dea părerea în şoaptă la mine în cabinet.  

Paranoia este foarte adânc înfiptă în noi. Am citit zilele trecute cum că în Egipt au băgat în puşcarie o barză acuzată de spionaj pentru SUA. Se pare că barza avea ataşat de spate un dispozitiv electronic de monitorizare a păsărilor migratoare. Egiptenii când au văzut barza cu ceva apărat în spate nu au stat pe gânduri şi au băgat-o în puşcarie ca spion.  

Agenţia zoologică raspunzatore de monitorizarea păsării a intevenit şi barza (pe nume Menes) a fost eliberată. Din păcate, Menes nu s-a bucurat mult de libertate. La scurtă vreme barza noastră a fost capturată din nou de ţărani egipteni. A fost ucisă şi...mâncată!!! Barza noastră a ajuns în raiul păsăresc, împreună cu lebedele de la Schonbrunn - dacă vă mai amintiţi povestea.  

Un alt exemplu de paranoia este legat de atacul de către rechini asupra unor turişti dintr-o staţiune de lux tot egipteană. S-a întâmplat acum vreo 3 ani. 

Guvernatorul staţiunii a acuzat Israelul pentru orchestrarea atacului de rechini!!!  Deşi acuzarea pare ridicolă, este încă un semn al paranoiei şi al unei păreri poate exagerate asupra puterilor tehnologice şi biologice ale SUA şi ale Israelului. Oricum, paranoia, frica şi ura rămân cele mai eficace mijloace de manipulare în masă.