Partea a IV-a. Donald Trump: rituri de punere în scenă a puterii

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Articolul postat astăzi este centrat pe o analiză de conţinut a discursului din 20 ianuarie 2017, având ca preambul descrierea ritului din spatele ceremoniei de învestire de la Washington.

O dată la patru ani, în SUA se celebrează Inaugaration day, moment cu puternice semnificaţii din perspectiva riturilor de punere în scenă a puterii politice. Are statut de sărbătoare federală şi se celebrează la patru zile după ziua naşterii activistului pentru drepturile americanilor de culoare, Martin Luther King. 

Conform constituţiei (mai exact al treilea amendament, introdus în anul 1937), numirea pe funcţie a preşedintelui nou ales se face după aproximativ două luni şi jumătate de tranziţie a puterii politice, între vechea şi noua administraţie.

Antropologia culturală încadrează momentul inaugurării noii administraţii prezidenţiale în categoria riturilor politice de consacrare cu caracter sărbătoresc (A se vedeaRothenbuhler, E. & Coman, M. ,2005, Media anthropology), având o serie de elemente ceremoniale (obiecte) specifice, delimitate şi ordonate cronologic după un program strict. Conform site-ului News.ro, evenimentul de la Washington din 20 ianuarie 2017 a avut următorul program: 

• Dimineaţa: participarea preşedintelui şi a familiei sale la slujba religioasă
• Ora 12: ceremonia propriu-zisă. Depunerea jurământului de către preşedintele nou ales (urmează apoi discursul de învestitură, cel mai urmărit moment). Aici, se manifestă şi un rit de trecere: o predare simbolică a ştafetei între vechea şi noua administraţie, care vizează de fapt crearea unei percepţii publice de continuitate, de permanenţă a puterii politice. 
• La prânz: parada militară inaugurală (simbol important de punere în scenă a puterii statale, având în vedere pretenţiile şi statutul asumat de SUA pe scena internaţională).
• Seara: balul de învestire. Discursuri ale preşedintelui.

Slujba naţională de a doua zi de dimineaţă de la Catedrala Naţională din Washington conferă simetrie evenimentului, marcând o îmbinare a laicului şi a religiosului în definirea ritului de consacrare a puterii noului preşedinte american. Să nu trecem cu vederea cuvintele ce încheie jurământul depus la Capitoliu, cu mâna pe Biblie: So help me God, ceea ce denotă o dorinţă de legitimare religioasă a statului laic. 

Discursul de învestitură din 20 ianuarie 2017- moment zero de consacrare a puterii politice

Site-ul stirileprotv.ro titra în seara evenimentului: “Masacrul American se opreşte aici şi acum”. Este o declaraţie culeasă din amplul său discurs susţinut la Washington, care confirmă încă o dată, dacă mai era nevoie, mitul şerifului chemat să restabilească ordinea: “Vom face America sigură din nou”.

Ca o paranteză, sintagma right here, right now a caracterizat programul său politic, cu celebrele puncte ce vor fi puse în aplicare într-o perioadă de 100 de zile (număr cu caracter fatidic ce mă duce cu gândul, ca istoric, la Napoleon şi timpul scurs de la revenirea sa în Paris şi bătălia de la Waterloo). În fine, avem de a face un politician atipic, ale cărui promisiuni sunt însoţite de un deadline, practică împrumutată din mediul corporatist.

Dimensiunea cinematografică a discursului de învestitură

Discursul din 20 ianuarie 2017 debordează de simboluri. Donald Trump se foloseşte la maximum de puterea cuvintelor, reuşind să rămână memorabil. A ştiut foarte bine că solemnitatea momentului conferă o aură de excepţionalitate unor fraze care, pronunţate în alte contexte, ar fi fost catalogate într-un registru demagogic.

Regăsim etimologia termenului demagogie în Dicţionarul de civilizaţie greacă a lui Guy Rochet. Iniţial, conform oratorului grec Isocrate, a avut conotaţii pozitive- acesta îl opunea pe demagog tiranului, mai exact cel care deţinea arta de a conduce poporul cu dreptate, pentru ca, o dată cu trecerea timpului să ajungă la sensul de astăzi. Scopul meu este acela de a arăta că, în acest caz, există libertatea de interpretare. Totul depinde de efectele pe termen lung ale guvernării politicianului în cauză.

"Astăzi, nu doar transferăm puterea de la o administratie la alta, de la un partid la altul, ci transferăm puterea de la Washington DC şi v-o dam înapoi vouă, poporului”, este fraza ce a atras atenţia jurnaliştilor din lumea întreagă. Business Insider sau The Guardian au găsit imediat similitudini cu o replică-cheie din filmul The Dark Knight Rises (2012), reprezentativ pentru mitul (complexul) cetăţii asediate.  

Ideea este reluată la jumătatea discursului cu scopul de a puncta importanţa momentului pentru posteritate: “20 ianuarie 2017 va rămâne în istorie ca ziua în care poporul a devenit din nou conducătorul acestei naţiuni.”

De asemenea, discursul său a conţinut o serie de elemente specifice unui speech demn de gala premiilor Oscar. Comunicarea sa către poporul american de la Capitoliu debutează cu exprimări ale gratitudinii pline de condescendenţă:

Mulţumesc, domnule preşedinte al Curţii Supreme Carter, domnule presedinte Carter, domnule preşedinte Clinton, domnule preşedinte Bush, domnule preşedinte Obama, compatrioţi americani si oameni din lume, vă mulţumesc!

Reia mulţumirile, adresându-se fostului preşedinte:

Şi îi suntem recunoscători preşedintelui Obama si Primei Doamne Michelle Obama, pentru ajutorul lor amabil pe parcursul acestei tranziţii. Au fost minunaţi. Mulţumesc.

Contează mai puţin că acesta îi răspunde cu un gest reţinut, ce tradează tensiunile dintre cei doi. Donald Trump îşi trăia momentul de glorie, împărtăşit cu naţiunea americană şi cu cei prezenţi la ceremonie. 

BONUS pentru cei cu hashtag: THE RISE OF TRUMPISM  (află de ce e fascist Donald Trump). 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite