Pentagonul pregăteşte scenarii de război contra Rusiei şi Chinei

Strategii militari americani se află în faza de deschidere a „reproiectării forţei“ după ce cele două state au fost considerate de Washington principalii concurenţi pe scena internaţională.

Pentagonul lucrează la diferite variante de scenarii privind posibilele războaie cu Rusia şi China, care sunt considerate la Washington drept principalii concurenţi pe scena internaţională. Chiar dacă scenariile au şi lucruri comune, diferă în multe privinţe, în funcţie de ţara cu care Statele Unite se vor afla în stare de conflict militar.

Posibilele  scenarii de război au fost descrise de generalul Paul Selva, vicepreşedintele The Joint Chiefs of Staff (JCS), principalul departament responsabil cu planificarea şi gestionarea forţelor armate ale ţării, scrie Defense News.

Bătălia cu China, pe mare şi în aer

„Dacă se va ajunge la un război cu China, bătălia va fi în mare măsură maritimă şi aeriană. Aceasta nu înseamnă că puşcaşii marini nu vor avea nimic de făcut. Cu toate acestea, atunci când ne gândim la un potenţial conflict cu China, este foarte probabil să presupui că va fi vorba despre contribuţia semnificativă a flotei şi aviaţiei, cu suportul infanteriei şi al trupelor special ca elemente de sprijin”, a explicat Selva.

Războiul cu Rusia, în aer şi la sol

În schimb, „coliziunea globală cu Rusia va avea loc în aer şi la sol”. Un rol imens de suport îl va avea de jucat flota, pentru că nu poaţi ajunge aproape de  Rusia, şi să transferi forţe mari în  Europa, fără a traversa Oceanul Atlantic. Ceea ce înseamnă că va exista o ciocnire pe mare, pentru a transfera forţele pe bătrânul continent. Cu toate acestea, războiul se va desfasura mai mult în aer şi pe uscat “, a subliniat generalul american.

Selva a menţionat că în Strategia naţională de apărare adoptată de Washington, Rusia a fost identificată drept o „ameninţare globală”, acesta fiind un pas intenţionat de a încerca să renunţe definitiv la ideea că Rusia este exclusiv o problemă a Europei.

Paul Scharre, analist la Centrul pentru Noua Securitate Americană susţine că forţele armate ale Statelor Unite nu sunt deocamdată pregătite să facă faţă la provocările existente din partea Rusiei şi a Chinei.

Atuurile Beijingului şi Moscovei

Potrivit analistului, din partea Beijingului ameninţarea o reprezintă „sute de rachete de croazieră şi mai mult de 1.000 de rachete balistice“, iar Rusia, la rândul său, depăşeşte armata SUA la mai multe tipuri de arme.

„Statele Unite ale Americii sunt inferioare Rusiei, care, în comparaţie cu acestea investesc mai mult în îmbunătăţirea capacităţii lor de efectuare a loviturilor de precizie cu ajutorul rachetelor cu rază lungă de acţiune, precum şi în modernizarea sistemelor complexe de apărare aeriană, instrumente şi metode de război electronic“, a precizat Scharre.

Scharre a spus că pentru a răspunde la provocările actuale, Pentagonul ar trebui să renunţe la „proiecte ambiţioase“ şi să schimbe structura finanţării cercetării militare. În special, potrivit analistului, este necesar să se aloce fonduri suplimentare pentru crearea şi achiziţionarea de bombardiere strategice, dezvoltarea tehnologiei fără pilot de aeronave stealth şi războiul electronic.

Rolul armelor hipersonice 

Perfecţionarea sistemelor defensive a condus şi la perfecţionarea celor ofensive, care pe cale de consecinţă au devenit mai rapide şi mai mortale. Prin urmare, crearea armelor hipersonice propulsate cu motoare ”scramjet”, care permit rachetelor hipersonice să zboare mult mai repede decât cele supersonice - cu viteze de 4-5 ori mai mari ca viteza sunetului - şi sunt relativ precise. 

Având în vedere doctrina militară a Chinei, care se axează în prezent pe controlul spaţiilor maritime, este de înţeles interesul Beijingului faţă de rachetele tactice hipersonice. Dar capacităţile sale de luptă navală sunt limitate, iar aceasta este o problemă în cazul unei confruntări tactice cu o forţă navală adversă. Ceea ce le trebuie chinezilor sunt rachetele cu rază relativ scurtă de acţiune care să forţeze retragerea US Navy din Marea Chinei de Sud, scrie analistul George Friedman pentru portalul Geopolitical Futures.

Rachetele de croazieră ghidate ar putea fi capabile să copleşească şi apoi să penetreze sistemele defensive ale navelor americane. În aceste condiţii evoluţia războiului ar depinde de interceptarea rachetelor de mare viteză sau de distrugerea platformelor de pe care ele sunt lansate, presupunând că sunt disponibile şi informaţiile necesare despre acestea. 

 Dar Statele Unite au o problemă strategică diferită, pentru că cele mai multe războaie le duc în emisfera estică, unde este nevoie de luni pentru a desfăşura blindate, avioane, trupe şi numeroasele mijloace logistice. Aşadar, armele precise, care se pot deplasa incredibil de rapid, devin extrem de atractive pentru americani. Trimiterea a mii de tancuri pentru a lansa obuze de la trei mile de ţintă nu este o soluţie elegantă. 

Ar fi nevoie de luni pentru o asemenea desfăşurare, astfel că sunt de preferat muniţiile de precizie pentru lovirea unei ţinte la o viteză de 6800 de metri/secundă într-o jumătate de oră.

 Muniţiile de precizie ghidate au pus capăt erei proiectilelor lansate de armele cu ţeavă. În locul acestora din urmă avem muniţii ce pot fi manevrate către ţintă după ce sunt trase, printr-un ghidaj efectuat de trăgător sau ghidate în mod autonom de senzori proprii şi sistemul de ghidaj. 

 Rachetele hipersonice au crescut dramatic viteza muniţiilor de precizie ghidate. O schimbare pe care au adus-o este de natură tactică, ele făcând o ţintă mai greu de apărat. O altă schimbare este modificarea ritmului războiului prin eliminarea unor întârzieri determinate de greutatea şi cantitatea armelor şi resurselor deplasate.

 Situaţia strategică a Chinei impune acesteia rachete hipersonice cu rază scurtă de acţiune pentru a putea ameninţa flota americană. Statele Unite trebuie să se apere de aceste arme, dar din punct de vedere strategic au nevoie de rachete hipersonice cu rază lungă de acţiune extrem de rapide pentru a închide fereastra de vulnerabilitate în orice război din emisfera estică, notează George Friedman.