Povestea oarecare a unui ucigaş oarecare într-o lume deloc oarecare

FOTO EPA-EFE

Biografia lui Darrell E.Brooks, 39 de ani, a fost, până la momentul tragediei din Waukesha, una extrem de oarecare, similară cu a sutelor de mii de americani acuzaţi de violenţe minore.

Nimic excepţional, fiind însă, în momentul comiterii crimei din Waukesha, sub mandat de urmărire şi arestare eliberat de poliţia din Nevada, argumentând mereu (şi crezut fiind) că este lipsit de resurse materiale şi cerând activarea sistemelor de protecţie socială. 

Ucigaş banal, căci istoria cunoscută arată că a fost judecat în două cazuri: prima oară, amendat cu 500$ pentru că, vara trecută, trăsese cu o armă de foc înspre nepotul său. Doar cu două zile înainte de atac, a fost arestat şi judecat pentru că a lovit şi apoi a acroşat voit o femeie cu maşina (exact acelaşi SUV folosit în atacul din Wisconsin. Totul s-a petrecut într-o benzinărie, iar femeia avea cu ea un copil. Vinovatul a fost eliberat pe cauţiune contra sumei de 1000$.

Iar acum, dintr-un motiv care rămâne încă învăluit de mister, acest om (foto) intră în mod deliberat cu maşina sa de teren în participanţii la parada de Crăciun din orăşelul Waukesha (Wisconsin), ucigând pe loc cel puţin 5 persoane şi rănind alte aproape alte 48, printre care 18 copii.

FOTO AFP

Istoria sa personală mai cuprinde acuzaţii de violenţă stradală şi folosirea de arme de foc în 1999, dar şi o condamnare în 2006 pentru că a întreţinut raporturi sexuale cu o fată de 15 ani care a rămas gravidă. A primit trei ani şi a fost eliberat sub cauţiune.

Un personaj absolut oarecare pe scara de valori a lumii interlope. Poate tocmai aici stă problema. Acest „oarecare”, statut care-l face practic cvasi-invizibil şi confirmă că „banalitatea răului” este, câteodată, cea mai sigură acoperire pentru ceea ce poate deveni în viitor o explozie extraordinară de violenţă. Nimic din biografia sa nu ar fi dat de bănuit că era sau putea să se transforme într-un infractor care să ridice probleme grave şi de aceea judecătorii grăbiţi şi indiferenţi au ascultat mai degrabă argumentele descriind omul sărac şi trăind în marginea societăţii decât să ia în seamă ceea ce erau evidente semnale precursoare ale unei posibile balansări spre zodia violenţei.

Despre ce-ar putea fi vorba?

Este extrem de posibil să fie opera unui dezaxat căruia i-au explodat sinapsele şi a trecut la fapte. Este cea mai simplă şi facilă explicaţie, mai ales că exonerează de răspundere un întreg sistem.

Este însă posibil ca explicaţia asta să nu mai fie suficientă, tocmai deoarece evenimentul respectiv are toate caracteristicile pentru a fi integrat în noul concept care înfioară agenţiile de informaţii americane şi nu numai: terorismul intern. Proteic, fenomenul respectiv acoperă o extrem de largă paletă de manifestări şi are o dimensiune organizaţională (miliţiile diverselor extreme), cât şi una individuală, de „lupi singuratici” care trec la fapte urmând propriul cod de valori. Dar integrându-se într-un absolut vizibil complex social care favorizează, chiar cultivă violenţa extremă, drept formulă privilegiată de rezolvarea conflictelor, a oricăror situaţii conflictuale.

În consecinţă, fiecare dintre aceste incidente, evenimente sau situaţii tragice, sunt instantaneu plasate într-o dimensiune politică, devenind argument pentru o altă retorică, dirijată conştient pentru consolidarea unei baze electorale de tip ultra-vindicativ şi care, într-un viitor extrem de previzibil, va putea produce noi victime în eterna spirală a învăţăturii biblice „ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”. Vreţi un argument în acest sens?

Iată, doar la câteva ore de la producerea tragediei, discuţia este recalibrată în sensul integrării sale în campania anti BLM, cea în care afro-americanii protestează faţă de violenţele poliţiei la adresa membrilor acestei comunităţi. Şi, evident, dintr-un singur pas, se ajunge la Trump şi, de aici, uite cum se construieşte noua naraţiunii a urii şi intoleranţei:

Aveţi aici semnalele care ar trebui să fie o demonstraţie a alunecării unei societăţi, sau cel puţin a unei părţi a ei, în zodia violenţei care răbufneşte din ce în ce mai des, sub cele mai diverse forme şi nu numai în cartierele rău-famate ale marilor aglomerări urbane, ca o replică pe care o regăsim din ce în ce mai des şi în Europa, rezultat al unei presiuni sociale enorme acumulate în perioada pandemiei şi care acum explodează în manifestaţii din ce în ce mai violente şi radicale. Evident exploatate şi politizate de politicieni, păsări de pradă profesioniste şi foarte bine antrenate, gata să extragă un ce folos din orice, mai ales în acest moment în care ideologiile dispar în favoarea luptei deschise pentru bani şi privilegii.

Se va schimba ceva dincolo de recunoaşterea grăbită a unei lipse de responsabilitate în cazul magistraţilor care au decis lăsarea în libertate a unui om cu potenţial de a deveni un criminal în masă? Sigur că este revigorant să citeşti că procurorul districtual din Milwaukee a decis să demareze o anchetă internă pentru a vedea cum s-a ajuns la stabilirea cauţiunii „neobişnuit de mici” în cazul ucigaşului:

Dar asta nu înseamnă că s-a rezolvat ceva în sensul răspunsului de care societatea este pregătită să-l dea acestei creşteri neobişnuite a nivelului de violenţă interpersonală şi, mai larg, la nivelul diferitelor zone sociale reprezentative.

Ce trebuie schimbat? Cine oare ar trebui să gândească aceste reforme urgente ale sistemului juridic?

Dacă nu, să stăm liniştiţi aşteptând următorul episod similar, oriunde urmează să apară.

Căci sigur asta urmează, cu actualul sistem de valori care explodează la toate cusăturile.