Statele Unite

articolul anterior articolul urmator

Priorităţi superurgente pentru politica externă americană

50
25 Nov 2020 10:50:17
Cristian Unteanu
Anthony Blinken, alegerea lui Joe Biden pentru Departamentul de Stat al SUA Foto Getty Images
Anthony Blinken, alegerea lui Joe Biden pentru Departamentul de Stat al SUA Foto Getty Images

Nu va ajunge doar anunţul preşedintelui-ales că, din acest moment, SUA s-au întors în capul mesei unde se decid jocurile planetare, reluându-şi în mod automat locul de lider absolut şi coordonator principal al tuturor structurilor strategice.

Nu ajunge doarece, în primul rând, pentru a se ajunge la un oarecare nivel de normalitate, ar trebui anulate efectele distrugătoare, unele producând deja rezultate extrem de importante, ale măsurilor luate de predecesorul său, care a tăiat una după alta, într-un ritm incredibil de rapid, în numele doctrinei super-izolaţioniste, câteva dintre legăturile administraţiei americane cu restul lumii.

În consecinţă, este logic să presupunem că de aici va începe opera de reconstrucţie pe care o are de îndeplinit Anthony Blinken (foto), diplomatul cu mare experienţă a cărui carieră a debutat în preşedinţia Clinton. Este un adept fervent ai multilateralismului, rezumând astfel, extrem de concis şi pragmatic, doctrina sa în domeniu: „Fiind în interior, avem mult mult mai multe şanse de a fi eficienţi. Dacă rămâi pe-afară, îţi pierzi standing-ul şi cedeţi influenţa“. De aici ar putea pleca demersul său viitor care, practic, pentru a ajunge la acest tip de rezultat, va trebui să anuleze câteva dintre cele mai importante decizii de politică externă ale Administraţiei Trump. Asta presupune că SUA va începe să negocieze simultan procesul de revenire formală în seria de tratate şi organisme pe care le-a părăsit, ştiind foarte bine că orice negociere de acest gen nu se reia automat din punctul în care ai părărit sistemul, ci trebuie să răspundă tuturor elementelor noi pe care statele rămase în structuri le-au adăugat pe măsură ce acordul respectiv devenea funcţional.

Iată câteva exemple care pot ilustra dificultăţile procesului de revenire şi munca uriaşă care-i aşteaptă pe negociatori.

Primul pe lista marilor urgenţe va fi Acordul de la Paris în privinţa luptei împotriva schimbărilor climatice, adoptat deja de cea mai mare parte a naţiunilor lumii şi - ceea ce este cu mult mai important - preluat în politici naţionale sub forma unor  programe de guvernare cu relevanţă continentală (UE) şi globală susţinute în cadrul ONU. Nu e vorba numai de ţinte teoretice, ci despre angajamente care conţin obligaţii foarte serioase implicând schimbări de profunzime în orientarea politicilor industriale şi, în general, asupra politicilor de dezvoltare, aşa cum este acest Green Deal promovat de Comisia Europeană. Într-adevăr, nimic nu putea să fie mai dramatic şi ireparabil opus în raport cu politicile administraţiei Trump, blocate în sensul susţinerii totale şi fără rezerve a cererilor marii industrii, sursa majoră de finanţare a campaniei şi profund indiferentă la priorităţile climatice pe care, după cum ştiţi, le-a trecut mereu în registru minor sau le-a negat ca invenţii ale unei propagande ostile. Trump a demarat mecansimele de retragere din Acordul de la Paris, proces care ar trebui încheiat formal în această lună. Deci ar fi relativ uşor, tehnic vorbind, ca echipa Biden să refacă legătura.

Al doilea dosar extrem de sensibil este „Acordul nuclear iranian“ , retragerea SUA fiind urmată în acest an de o mişcare unică în istoria diplomaţiei: chiar fără să mai aibă vreo legătură cu acordul respectiv din care ieşiseră cu mare scandal, Trump a invocat textul acestuia pentru a încerca să obţină prelungirea sancţiunilor împotriva Iranului. Şi s-a făcut de râs deoarece poziţia americană nu a fost susţinută de Consiliul de Securitate şi a înregistrat un vot negativ fără precedent în Adunarea Generală a ONU. Ţările semnatare aşteaptă cu interes un prim semnal privind reluarea procesului de negocieri de la Viena.

Al treilea dosar extrem de urgent - şi extrem de complicat deoarece priveşte multe organizaţii din sistemul ONU din care Trump a decis retragerea - cuprinde relaţia (posibil de reluat?) cu Tribunalul internaţional împotriva crimelor de război, instituţie împotriva căreia Trump a decis sancţiuni economice inedite, retragerea din UNESCO, din Consiliul pentru drepturilor omului (unde Administraţia Obama ceruse şi obţinuse un loc) şi din Organizaţia Mondială a Sănătăţii (începând cu 6 iulie 2021).

Al patrulea dosar extrem de important este „Tratatul Cer Deschis“, una dintre componentele esenţiale de până acum ale sistemului coordonat de verificări în domeniul securităţii mondiale, asta după ce, anul trecut, administraţia americană ordona „îngheţarea“ contribuţiei sale financiare la Organizaţia internaţională a aviaţiei.

Al cincilea dosar îl reprezintă Pactul modial pe problemele migraţiei, atacat constant de Trump şi reprezentanţii SUA.

Al şaselea dosar care poate redeveni extrem de actual este cel privind Parteneriatul trans-pacific (TPP) negociat de Administraţia Obama şi din care Trump a retras SUA în prima sa zi de mandat. Biden a anunţat deja că vrea să începă discuţii cu partenerii rămaşi în TPP care funcţionează acum fără SUA dar în contextul în care toate marile economii din Asia de sud-est au încheiat deja acordul (RCEP) cu China de care vă vorbeam zilele trecut, adică cel mai mare Tratat de liber-schimb din lume în acest moment.

Relaţia cu europenii va fi, sperăm, cea mai uşor de readus în spaţiul unei normalităţi funcţionale, iar semnalul ar putea fi reluarea pre-negocierilor pentru Acordul de liber schimb devenit, din raţiuni evidente, teritoriu interzis în perioada administraţiei Trump. Sigur că reluarea unei relaţii normale va fi susţinută şi de rapiditatea cu care UE pe de o parte, NATO de cealaltă, vor începe să acţioneze fiecare în domeniile sale de competenţă, cu o viteză marcată de uşurarea enormă de a fi ieşi din Paranteza Trump şi de a putea discuta din nou despre priorităţile unor acţiuni comune în faţa provocărilor de mari dimensiuni cu care se confruntă întreg spaţiul occidental. Asta este marea speranţă pe care o aduce echipa Bident şi, din prisma primelor nominalizări, sprijinul vizibil acordat ideii unui multilateralism în acţiune, a acceptării impuse de diversitate sub toate aspectele sale. 

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

50 Comentarii

Iulian Arion
25.11.2020, 11:13:33

"Primul pe lista marilor urgenţe va fi Acordul de la Paris în privinţa luptei împotriva schimbărilor climatice, adoptat deja de cea mai mare parte a naţiunilor lumii şi - ceea ce este cu mult mai important - preluat în politici naţionale stab sun forma unor programe de guvernare cu relevanţă continentală (UE) şi globală susţinute în cadrul ONU." Romania este de asemenea in procedura de sanctionare/infringement pentru decizia de a defrisa din parcuri nationale, rezervatii, natura 2000. Haideti sa vedem barna din ochiul lui Orban si apoi paiul americanilor. Daca nu vor sa respecte directivele europene, inseamna ca liberalii sunt la fel de antieuropeni precum pesedistii lui Marcel.

-10 (16 voturi)
Iulian Arion
25.11.2020, 11:21:22

"Pactul modial pe problemele migraţiei, atacat constant de Trump şi reprezentanţii SUA." Problema migratiei se rezolva doar prin eliminarea cauzelor: 1. Guvernarea tiranica. Este guvernarea impotriva cetatenilor practicata in statele cu migratie masiva:Romania 2. Guvernarea in dispretul legii: desi incasarile la contributii de pensii au fost de 10,1 mild lei, iar guvernul platit doar 7,4 miliarde lei, marind cu 14% punctul de pensie, refuza marirea cu inca 23%, pentru a respecta legea care prevede cresterea cu 40% a punctului de pensie. Am intrat pe CNPP punct Ro si am descarcat indicatori statistici. Nr. pensionari in oct.2020: 4,677,428 persoane; Valoarea pensiilor platite in oct.2020: 7,426,259,569 lei Pensia medie luna oct.2020: 1,588 lei In luna august 2020, erau contributori la pilonul II: 7,574,466 persoane; Salariul mediu brut a fost 5337 lei. Contributia la pensie este de 25%, adica 1334,5 lei In multind cu numarul contributorilor la pilonul II, adica al salariatilor, pilonul II fiind obligatoriu pentru toti salariatii sub 58 de ani, rezulta ca guvernul a incasat 10 miliarde 104 milioane si a platit ca pensii 7 miliarde 426 milioane Ia ramas 2,6 miliarde de lei, incasati de la salariati pentru plata pensiilor, dar neplatiti celor in drept. Pe ce s-a bazat premierul cand a zis ca nu sunt bani? Dar Basescu?

-3 (7 voturi)
Ciprian Apetrei
25.11.2020, 13:00:19

China este membru al Tratatului de la Paris. Cu ce rezultate pentru nivelul poluarii ?

+5 (7 voturi)
Iulian Arion
25.11.2020, 13:14:18

China este cel mai mare poluator al lumii. Un teritoriu cat Dobrogea este poluat cu șlam de la electroliza obtinerii semiconductorilor pentru fabricarea celulelor fotovoltaice si a Neodyumului - supermagnetii generatoarelor eoliene. Sunt otravuri foarte toxice care nu se descompun natural ci ajung in Marea Chinei de sud, adica in Oceanul Planetar. Neodyumul si Semiconductoarele obtinute sunt exportate in Europa Occidentala unde sunt utilizati la obtinerea "energiei curate". Amprenta de carbon a centralelor eoliene si a celor fotovoltaice este mult mai mare decat beneficiile "energiei verzi" obtinute.

-10 (14 voturi)
LeShawn Zevescu
25.11.2020, 13:14:38

Oo, ce rautacios! Pai uighurii aia polua prea mult si, fidela Tratatului, China face ceva pe tema. In more than one way :)

-5 (13 voturi)

Vezi toate comentariile (50)

Modifică Setările