Român de la Harvard despre masacrul din Connecticut: „În şase ani de universităţi de top am învăţat că cel mai greu e să-i scapi pe oameni de ei înşişi“
0
După masacrul de la Newtown multă lume a reacţionat şi a încercat să-şi explice cauzele acestui dezastru. Am purtat un scurt dialog cu Cristinel Stoica Popa, un masterand în ştiinţe politice la Harvard şi absolvent de Stanford.
Cristinel Stoica Popa s-a născut la Brăila şi acum studiază ştiinţe politice la Harvard, după ce a trecut şi pe la Stanford. După cum el însuşi povesteşte, activitatea lui a început la 16 ani, în cadrul unui ONG din Brăila prin diferite campanii sociale. De asemenea, a fost implicat şi în Partidul Naţional Liberal, iar la 18 ani şi-a înfiinţat propriul ONG, Euroteens.
La finalul liceului a fost acceptat cu bursă la mai multe universităţi din Statele Unite ale Americii şi a ales Stanford, fiind singurul student internaţional acceptat în guvernul studenţilor. După absolvirea cu onoruri în ştiinţe politice, a fost acceptat la Oxford şi Harvard, alegând-o pe ultima. Pe parcursul masterului, tânărul a participat inclusiv la cercetare în domeniul nonproliferării nucleare. Planurile lui? Să se întoarcă în România ca profesor universitar, după un doctorat în ştiinţe politice în SUA sau Canada.
L-am invitat pe Cristinel Stoica Popa la un scurt dialog despre atacul sângeros de la Newtown, Connecticut pentru a afla părerea unui român din mediul academic american despre acest fenomen care se transformă în tipar, cel al masacrelor cu mulţi morţi în universităţi sau locuri publice.
Adevărul: Care au fost primele tale reacţii după ce ai aflat de atacul de la Newtown?
Cristinel Stoica Popa: Am aflat de pe Facebook când m-am întors de la cursuri. Nu am fost nici trist, nici nu am reacţionat cu milă, ci am simţit furie şi indignare. O furie împotriva societăţii americane care permite să se întâmple astfel de atacuri şi care le consideră un preţ rezonabil de plătit pentru „privilegiul“ de a putea purta arme de foc. Dar primul lucru pe care trebuie să-l înţeleagă cititorul român despre recentul atentat e că ele sunt ca scandalurile de corupţie în România: tragice, dar se întâmplă des.
Pe mine m-a şocat sincer o poză în care un tată îşi ţine fetiţa în braţe şi zâmbeşte. Imaginea respectivă mi-a intrat până la os. E reprezentativă pentru atitudinea pe care mulţi în lumea asta o au când vine vorba de tragediile altora: „dacă nu mă deranjează pe mine, să fie sănătoşi“. Această atitudine e exagerată în SUA, unde individualismul e rege.
În afara de reacţia ta, care sunt impresiile în mediul academic, printre colegii şi profesorii tăi?
Majoritatea celor care lucrează în domeniul academic american consideră evenimente de acest gen barbare. Analiza unui astfel de eveniment nu ar trebui însă să fie influenţat de părerile personale. Trebuie să ne uităm la numere pentru a înţelege fenomenul.
Problema se pune şi din punctul de vedere al controlului armelor, dezbatere repornită acum în Statele Unite…
Din punct de vedere analitic, problema este simplă. Nu există o majoritate a populaţiei americane care să fie clar împotriva regimului actual de arme şi muniţii. Câteva procente dintre americani sunt pentru abolirea completă a armelor, alte câteva pentru restricţionarea vânzării lor, iar la polul opus, câteva procente pentru liberalizarea şi mai mare a comercializării lor. Marea majoritate sunt undeva la mijloc: şi-ar dori să nu mai fie atâtea arme disponibile pentru populaţie, dar asta nu este în niciun caz una dintre priorităţile lor sau unul dintre criteriile importante atunci când decid pe cine să aleagă pentru funcţii politice. Mai importante sunt situaţia economică a ţării, deficitul bugetar sau asistenţa medicală.
De asemenea, un grup foarte important în SUA este National Rifle Association, care luptă în mediul politic pentru protejarea dreptului de a deţine arme. Avem de-a face cu o problemă clasică de costuri concentrate şi beneficii difuze. Fiecare cetăţean american ar beneficia de pe urma restricţionării armelor, dar foarte puţin, aproape neglijabil. Pe de altă parte, un grup restrâns ar pierde foarte mult, din punctul lor de vedere, dacă armele le-ar fi luate sau uzul şi portul lor ar fi restricţionat. Din acest motiv, foarte puţini politicieni au avut curajul până acum să propună schimbări radicale.
Impactul unor astfel de atacuri asupra mortalităţii este limitat. SUA are una dintre cele mai mari speranţe de viaţă din lume, 78,6 ani, în schimb România are 72,18 ani. SUA ar putea să-şi crească speranţa de viaţă prin eliminarea consumului de droguri sau a alcoolismului, decât prin schimbarea legilor cu privire la portul armelor. Nu ar fi un efect dramatic, dar reglementarea ar duce la evitarea unor astfel de evenimente absurde.
Dar tu ce crezi privind filosofia americanilor asupra armelor? Crezi că va evolua ea în următoarele luni?
Marea schimbare pe care a produs-o Obama în mediul politic a fost reînceperea reformei medicale. Deoarece necesita colaborarea cu Republicanii pentru a rezolva probleme mai importante pentru SUA în momentul de faţă, în special reglementarea sistemului bugetar, de care depinde soarta lumii. Astfel, este puţin probabil că va propune ceva drastic faţă de regimul armelor. Realistic vorbind, mai mulţi americani ar fi salvaţi dacă s-ar reforma sistemul medical. Abia după 2014, cu o majoritate consolidată, dacă lui Obama îi iese reforma medicală şi salvarea economiei naţionale, Democraţii ar putea să abordeze cu succes şi alte subiecte, de tipul restricţionării armelor. Asta se va întâmpla numai dacă americanii nu uită până atunci de acest atac, ceea ce probabil se va întâmpla …
În Europa, evenimentul este pus în lumină şi din prisma acestei probleme a armelor. Dar în SUA, care este unghiul de abordare?
Cultura unui grup este cel mai greu de schimbat. Cum nu vei putea convinge românii să nu mai voteze persoane cu cazier, la fel nu vei convinge americanii că actualul regim al armelor pune în pericol siguranţa lor. În şase ani de ştiinţe politice la cele mai bune universităţi ale lumii, mi-am dat seama că cel mai greu e să-i salvezi pe oameni de ei înşişi. Poţi avea zeci de studii ştiinţifice prin care să arăţi de ce un comportament e rău şi tot nu va fi destul. Mulţi nu-şi vor putea controla tendinţa de automutilare, iar pe alţii pur şi simplu nu-i va interesa.
Progresul şi regresul speciei umane este întotdeauna dependent de natura umană şi ambivalenţele ei. Ţara în care s-a întâmplat macabrul atac asupra unor copii nevinovaţi e aceeaşi ţară care deţine 13 dintre primele 15 universităţi. Am auzit diverse argumente excentrice pro-arme la americani. „SUA trebuie să fie pregătită pentru o invazie a teritoriului său. Orice armată străină ar putea fi respinsă de zecile de milioane de civili înarmaţi pe care îi are America“. A fost cel mai excentric argument pe care l-am auzit până acum. Acestea mergeau în timpul războiului de independenţă sau în cele mai tensionate momente ale războiului Rece, dar astăzi ele sunt absurdităţi.
Se încarcă comentariile...
