Schimbare tectonică la Casa Albă: Donald Trump, Preşedinte

Şi ceea ce nimeni nu credea că se întâmplă e pe cale să se petreacă: după Brexit, Donald Trump a ajuns Preşedintele SUA. Schimbarea de la Casa Albă se anunţă tectonică şi arată cum este de fapt America, ne semnalează faptul că lumea s-a schimbat profund şi că trebuie să realizăm acest adevăr. Ne-am culcat cu Clinton sigur preşedinte şi ne-am trezit cu procentele inversate dramatic la nivelul opus, cu Trump Preşedinte.

America si-a dorit schimbare, şi va avea parte de schimbare. Dar dincolo de un nou eşec al instrumentelor sociologice care ne stau la dispoziţie, schimbarea de o asemenea magnitudine ne arată că instrumentarul tradiţional nu mai e posibil, că spirala tăcerii – acei votanţi care nu declară votul pentru populişti, opţiuni nepopulare mediatic şi la nivelul leadership-ului – afectează fundamental voturile şi opţiunile finale pe orice temă  şi va trebui să ne obişnuim cu acest fenomen din ce în ce mai mult.

Politica pleacă din miezul corectitudinii politice şi a trendurilor cunoscute spre zona turbulenţelor majore într-o democratizare accelerată care aduce în prim plan votanţi din constituenţe din ce în ce mai profunde, care vin cu voturile şi scutură fundamental regulile jocului la nivel global. Nivelul schimbării este major, că vrem sau nu să admitem, şi chiar formula clasică ce spune că un stat democratic serios nu-şi schimbă politica externă, de securitate şi apărare şi nu se retrage din angajamente poate fi pusă sub semnul întrebării. Ceea ce putem să spunem astăzi este că intrăm într-o eră a unei profunde incertitudini.

Într-adevăr, astăzi toţi analiştii preiau istoria discursurilor şi angajamentelor lui Donald Trump ca şi listele de posibili înalţi oficiali şi consilieri ai săi, gândesc măsura în care va lăsa politica externă vicepreşedintelui său pentru a şti ce urmează. Pentru că e vorba despre un enorm mecanism administrativ al Americii care poate modera schimbările politice, viteza şi amplitudinea lor, dar nu poate limita energia şi voluntarismul lui Donald Trump, poate înregistra reveniri şi nuanţări de politici, dar nu poate nega voinţa şi opţiunile preşedintelui său ales.

Ţara noastră va rămâne tot mai izolată între cele unde se mai manifestă interese şi capete de pod americane.

Cred că principalele elemente pe care le putem înregistra astăzi ca perspective în acţiunea Americii de mâine sunt întoarcerea Americii spre sine, spre nevoile şi aşteptările americanului de rând, răsturnarea şi reformarea sistemului politic şi a establishment-ului, zgâlţâirea fundamentală a regulilor corectitudinii politice, dar poate şi a bunului simţ şi a decenţei, polarizarea Americii şi confruntarea internă pentru drumul de viitor. Al doilea element major va fi o limitare a rolului global pe seama preocupării crescute pentru America. SUA vor fi prea preocupate de reaşezările interne pentru a plusa sau juca la nivelul nevoii de leadership global, iar absenţa liderului lumii libere când e mai mare nevoie de el va permite umplerea golului de către cei mai dispuşi să se implice şi să-şi proiecteze puterea global.

Pentru România, o anumită succesiune la acorduri va exista. În această parte a lumii, însă, ţara noastră va rămâne tot mai izolată între cele unde se mai manifestă interese şi capete de pod americane, ceea ce împinge, natural, către un sentiment de izolare sau înconjurare. Preocuparea internă americană ne vor împinge tot mai mult spre situaţia rezolvării tot mai singuri a problemelor interne, sprijinul american fiind mai degrabă secvenţial, într-o Europă clătinându-se şi reaşezându-se şi ea cu voturi cruciale în Franţa şi Germania anul viitor. După Marea Britanie, şi SUA, principalul partener al României, are nevoie de timp să-şi reaşeze şi să-şi recalibreze realităţile de acasă. Iar tumultul global nu aşteaptă!

Dar poate cel mai preocupant este faptul că Donald Trump ajunge la Casa Albă cu un discurs împăciuitor cu Moscova sau, dacă vrem, cu o apetenţă spre a testa (din nou) dialogul şi negocierile la masa verde cu Vladimir Putin, tranşarea păcii prin cedări şi tranzacţii pe seama zonelor de „interese vitale” ale marilor actori, într-o deschidere fără precedent a târgurilor bilaterale. Acest lucru poate însemna şi depărtarea celor două maluri ale Atlanticului, şi o prăbuşire a euro-atlanticismului tradiţional, o reaşezare a raportului de forţe cu o amprentă majoră pe rebalansarea investiţiilor în securitate şi apărare spre Europa şi aliaţi individuali şi a reaşezării avantajelor şi beneficiilor americane în asemenea investiţii peste hotare. O perspectivă deloc încurajatoare pentru eşafodajul de putere şi angajament la nivel global.

Primul discurs al lui Donald Trump după victoria la alegerile prezidenţiale din SUA