„Spălaţi toalete, nu plângeţi, nu vă atingeţi!“ Viaţa în centrele de detenţie pentru copiii separaţi de părinţi după ce au trecut ilegal graniţa în SUA

0
Publicat:
Ultima actualizare:
O fetiţă de doi ani plânge în timp ce mama sa este reţinută la graniţa SUA cu Mexic FOTO Getty Images
O fetiţă de doi ani plânge în timp ce mama sa este reţinută la graniţa SUA cu Mexic FOTO Getty Images

Nu vă purtaţi urât! Nu staţi pe jos! Nu împărţiţi mâncarea! Nu folosiţi porecle! Ah, şi e de preferat să nu plângeţi! Altfel, s-ar putea să vă afecteze situaţia.

Acestea sunt doar câteva dintre regulile care trebuie urmate cu literă de lege de peste 2.000 de copii care au fost separaţi de părinţii lor la graniţa Statelor Unite, între 19 aprilie şi 31 mai.

Regulile 

Luminile sunt stinse la orele 21.00 şi se aprind în zori, când fiecare copil îşi face patul conform instrucţiunilor lipite pe perete. Urmează curăţenia în băi: chiuvetele şi toaletele sunt frecate, abia apoi se încolonează pentru a merge la micul dejun.  

„Trebuia să aştepţi la rând pentru orice“, povesteşte Leticia jurnaliştilor de la New York Times. Micuţă, cu părul tăciune, Leticia are 12 ani, este din Guatemala şi a fost separată de mama ei după ce au trecut ilegal frontiera în SUA, la sfârşitul lunii mai. 

Ea a fost trimisă, alături de fratele în vârstă de 10 ani, într-un adăpost din Texas, în unul dintre cele peste 100 de centre de detenţie din întreaga ţară, în care guvernul american i-a trimis pe copiii migranţi. Centrele reprezintă o combinaţie între un internat, un centru de zi şi o facilitate de securitate medie. 

Pe lista de activităţi interzise în centru se găseşte şi îndemnul: „Nu atingeţi un alt copil, chiar dacă este vorba de frăţiorul sau surioara voastră!“ 

Leticia sperase să îi ofere fratelui său o îmbrăţişare reconfortantă. „Dar mi-au spus că nu-l pot atinge“, îşi aminteşte ea. 

Ca reacţie la indignarea internaţională, preşedintele Trump a semnat recent un ordin executiv pentru a pune capăt separării forţate a copiilor de părinţii care au intrat ilegal în ţară. Din luna mai, când a intrat în vigoare politica administraţiei Trump de „toleranţă zero“ faţă de imigranţi, mii de copii au fost trimişi în astfel de centre aflate, uneori, la sute sau mii de kilometri de locul în care părinţii lor erau reţinuţi. 

Protestatarii au încercat să blocheze un autobuz care transporta copiii migranţilor spre un centru de detenţie din Texas FOTO Getty Images

Protestatarii au încercat să blocheze un autobuz care transporta copiii migranţilor spre un centru de detenţie din Texas FOTO Getty Images 

Săptămâna trecută, jumătate dintre cei 103 copii cu vârste sub 5 ani au fost reuniţi cu familiile lor. 

Dar peste 2.800 de copii - unii dintre ei separaţi de părinţi, alţii înregistraţi la frontieră drept „minori neînsoţiţi" - rămân în aceste spaţii austere, fie pentru că sunt descurajaţi să plece, fie pentru că nu dau de urma părinţilor. 

Repartizarea

În funcţie de mai multe variabile, un copil ar putea fi trimis la un adăpost pentru tineri, care oferă mese de picnic, terenuri de sport şi chiar o piscină în aer liber. „Ca o tabără de vară“, a declarat Eliot Engel, un democrat din New York care a vizitat recent campusul.

Sau copilul ar putea ajunge la un motel, unde recreerea are loc într-un complex fără iarbă, iar piscina deteriorată a fost acoperită.

Indiferent de condiţiile şi de locul în care sunt amplasate, centrele de detenţie au ceva în comun: regulile. O mulţime de reguli. Apelurile de stingere şi de trezire. Câteva ore de şcolarizare în fiecare zi, care ar putea include istoria şi legile americane, deşi nu neapărat cele care au dus la încarcerarea lor.

Familii de migranti separate la vama FOTO AFP PHOTO / US CUSTOMS AND BORDER PROTECTION

Familii de migranţi reţinute la vamă FOTO AFP PHOTO / US CUSTOMS AND BORDER PROTECTION

Mai presus de toate, aceste facilităţi sunt unite de un sentiment colectiv de incertitudine dureroasă - zeci de copii adunaţi sub acelaşi acoperiş nu au nicio idee când îşi vor revedea părinţii.

Leticia a scris, din adăpostul din Texas, scrisori mamei sale care se află în Arizona, pentru a-i spune cât de mult îi lipseşte. Le-a scris în grabă, după ce şi-a terminat temele la matematică, pentru a nu încălca o altă regulă: Nu scrieţi în dormitor. A păstrat scrisorile pentru ziua în care îşi va revedea mama. 

O altă fetiţă i-a cerut avocatului ei să-i trimită o scrisoare mamei de care nu ştie nimic de trei sătpămâni: „Mami, te iubesc, te ador şi-mi lipseşti atât de mult! Te rog, mama, scrie-mi. Te rog. Sper că eşti în regulă şi că ştii că eşti cel mai bun lucru din viaţa mea“. 

„Nu vă atingeţi, nu alergaţi“

Diego a petrecut 43 de zile într-o unitate din Chicago după ce a fost separat de mama sa când a trecut graniţa ilegal din Brazilia. Nu a plâns, aşa cum i-a făgăduit când s-au despărţit. Este mândru de asta. Şi are doar 10 ani.  

A petrecut prima noapte pe podeaua unui centru de procesare, alături de alţi copii, iar a doua zi a fost urcat într-un avion. „Credeam că mă duc să-mi văd mama“, a spus el. Dar s-a înşelat. 

Corturi intr-o tabara improvizata în Texas unde sunt tinuti copiii separati de parinti migranti FOTO Getty Images

Corturi într-o tabără improvizată în Texas, unde sunt ţinuţi copiii separaţi de părinţi FOTO Getty Images 

Odată ajuns la Chicago, i-au fost înmânate haine noi pe care le-a comparat cu o uniformă: cămăşi, două perechi de pantaloni scurţi, un trening, boxeri şi câteva articole pentru igienă. Apoi a fost repartizat într-o cameră cu alţi trei băieţi de-o seamă cu el.

Şi aici existau reguli: Nu ai voie să-i atingi pe alţii. Nu ai voie să alergi. La 6.30, personalul dădea deşteptarea. Şi nu oricum, ci zgomotos, până când toţi copiii erau în picioare.  

Centrul de detenţie din Tornillo

„Trebuia să curăţăm băile, să scoatem sacii plini cu hârie igienică folosită. Toţi am făcut asta“. 

În afară de incertitudinea revederii cu mama sa, Diego spune că nu i-a fost teamă, pentru că era cuminte. A văzut ce a păţit un băiat care nu respecta regulile: „I-au făcut injecţii pentru că era foarte agitat. Distrugea lucrurile. A fost injectat în mijlocul clasei şi a adormit“, îşi aminteşte Diego, care săptămâna trecută s-a reunit cu familia sa. 

Angajaţii de la Casa Padre, un adăpost amenajat într-un fost magazin Walmart în care stau 1.500 de băieţi migranţi sunt suprasolicitaţi de responsabilităţi şi extenuaţi de turele de 12 ore. Recent, un băiat de 15 ani a evadat escaladând gardul, în timpul unei perioade de recreere în aer liber. Membrii personalului numără regulat copiii pe parcursul zilei, uneori la intervale de 15 minute. În timpul zilei, un angajat are în grijă opt copii. Dacă un băiat dintr-o clasă are nevoie la toaletă, trebuie să aştepte până se găsesc alţi şapte copii care vor să folosească baia. 

Unii dintre băieţii de la Casa Padre au fost despărţiţi de părinţi la graniţă, dar cei mai mulţi dintre ei au fost prinşi fără însoţitor.

„Dacă se întristează, se cufundă în tăcere. Îi poţi vedea stând pe jos, cu braţele încolăcite în jurul lor“, povesteşte un angajat. 

SUA



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite