SUA investesc milioane de dolari în producţia de vaccinuri antigripale din ouă: tehnologia nu se aplică pentru coronavirus

În ultimii 80 de ani o mare parte a lumii a folosit ouă de găină pentru producerea de vaccinuri antigripale, dar tehnologia nu e potrivită pentru noul coronavirus, relatează CNN.

Zilnic în SUA sute de mii de ouă de găină sunt transportate în depozite secrete şi protejate de sisteme de securitate de milioane de dolari.

SUA pot folosi 140 de milioane de ouă pentru un singur sezon gripal. Guvernul SUA a învestit zeci şi chiar sute de milioane de dolari în ultimii 15 ani în planurile de pregătire pentru sezoane de gripă sau posibile pandemii.

Însă cum coronavirusul este diferit de virusul gripal, metodele tradiţionale bazate pe ouă nu funcţionează pentru producerea unui vaccin, astfel că şi companii obişnuite să lucreze cu astfel de tehnologii, precum Sanofi Pasteur, sunt nevoite să se adapteze.

Oamenii de ştiinţă au început să folosească ouă în producţia de vaccinuri în anii 1930. Cercetătorii din Anglia au efectuat primele teste clinice pe soldaţi în 1937, la un an după ce SUA au descoperit că armata poate fi imunizată împotriva gripei. 

Un vaccin produs din ouă a fost disponibil pentru populaţia americană în anii 1940.

Astăzi, lucrurile funcţionează în felul următor: Centrele de control şi prevenţie a bolilor şi alte laboratoare lucrează în parteneriat cu Organizaţia Mondială a Sănătăţii pentru alegerea tulpinilor virale care vor fi trimise producătorilor privaţi de vaccinuri. Virusurile gripale suferă mutaţii şi tulpinile pot suferi anual modificări, astfel că noi vaccinuri sunt necesare în fiecare sezon de gripă.

Virusul selectat este injectat în ouă de găină unde se va replica după o perioadă de incubaţie de câteva zile - exact cum s-ar întâmpla într-o gazdă umană.

Apoi oamenii de ştiinţă cultivă virusul extras din ou, îl inactivează şi îl purifică: în final rămâne doar antigenul viral, elementul cel mai important, fiind cel care declanşează răspunsul imunitar care învaţă să reacţioneze la o infecţie reală.

Întreg procesul, de la transportul ouălor până la disponibilitatea pe piaţă a vaciinului durează cel puţin şase luni, potrivit CDC.

Companiile producătoare îşi procură ouăle de la ferme a căror locaţii sunt secrete. „Informaţiile sunt confidenţiale”, spune purtătorul de cuvânt al Sanofi Pasteur, cel mai mare producător de vaccinuri din SUA.

Ouăle nu sunt deloc ieftine: pentru a da un singur exemplu, Departamentul de Sănătate şi Servicii Umane (HHS) a plătit 42 de milioane de dolari pe un contract de trei ani unui furnizor de ouă de calitate, potrivit unui raport guvernamental din 2017.

Alţi producători şi ferme sunt contractaţi, ceea ce înseamnă alte zeci de milioane de dolari.

Contractul de 42 de milioane de dolari presupune ca producătorul de vaccinuri să aibă „atât un program de pază fizică, cât şi unul de biosecuritate care să protejeze în faţa ameninţărilor umane şi naturale”, potrivit raportului citat.

Sezonul gripal costă SUA peste miliarde de dolari anual pentru tratamente şi spitalizări, conform cifrelor CDC.

Ouăle pot fi folosite şi pentru alte vaccinuri contra altor boli, a spus Leo Poon, directorul laboratoarelor publice de sănătate ale Universităţii din Hong Kong - însă nu toate virusurile pot fi replicate cu ajutorul ouălor.

Metoda incubaţiei în ouă nu este potrivită însă pentru dezvoltarea unui vaccin pentru coronavirus.

Pandemia capătă proporţii în lume şi oamenii de ştiinţă şi guvernele au accelerat dezvoltarea unui vaccin - acesta însă nu poate fi produs cu ajutorul ouălor precum vaccinul gripal.

John Nicholls, profesor de patologie clinică  la Universitatea din Hong Kong, a explicat că noul coronavirus are alţi receptori şi alte caracteristici care îl fac incapabil să se multiplice în interiorul ouălor la fel de bine ca virusurile gripale.

În plus, producţia de ouă este vulnerabilă în faţa unei epidemii de gripă aviară: între 12 şi 18 luni sunt necesare pentru a atinge o producţie suficientă în cazul unei gripe sezoniere sau pandemii.

Peste 20 de vaccinuri de vaccinuri experimentale bazate pe alte tehnologii decât incubaţia în ouă sunt în curs de dezvoltare potrivit OMS.

Unele sunt vaccinuri mARN care determină celulele să producă proteine dirijându-le prin molecula ARN mesager - o moleculă vitală în funcţionarea celulară normală. Altele folosesc tehnologia ADN-ului recombinat care produce o corespondenţă genetică perfectă cu proteinele virusului şi astfel cantităţi mari de antigen sunt create rapid.

Un vaccin pentru coronavirus va deveni disponibil în cel puţin un an. Un vaccin se află deja în faza întâi a studiilor clinice începută pe 17 martie pe voluntari sănătoşi. Fiecare participant va primi două doze diferite de vaccin, la interval de o lună, pentru a fi monitorizate siguranţa şi răspunsul sistemului imunitar.

Sunt multe necunoscute în ceea ce priveşte noul coronavirus, spune Poon care salută şi recomandă o mare varietate de tehnologii de dezvoltare a unui vaccin.

„Nu putem şti care va funcţiona - e periculos să pui toate ouăle într-un singur coş”.