Trump iese la luptă cu toate armele: atacă fundamentele politicii americane actuale, interne şi externe
0
Uimitoare a a fost prestaţia lui Donald Trump la Conservative Political Action Conference din Texas, doritor să demonstreze că poate şi are cu ce argumente să revină în prim planul politicii americane şi, ca atare, să fie desemnat drept candidatul republicanilor în 2024 pe care, de altfel, este absolut convins că le va câştiga.
Iar argumentele pe care le aduce nu sunt deloc unele oarecare, ci adevărate bombe politice care anunţă că, odată revenit la cârma destinelor Americii, va efectua schimbări masive, structurale, de mare profunzime, reorientând şi rebalansând relaţiile internaţionale ale ţării sale.
Atac la plezneală, testând reacţiile adversarilor sau readucând, exprimat în termeni potriviţi crizelor care vor veni, vechiul scenariu tradiţional imaginat pentru o Americă la punctul de echilibru între lumi, jucând mereu la limită cu adversari/prieteni/competitori ? Cu atât mai interesant este răspunsul lui Trump în ce priveşte ţările care declară că America este primul inamic pe lista ameninţărilor de securitate sau ţări cu care există relaţii tensionate (sau extrem de tensionate şi chiar adversative) pe subiecte strategice. Trump atacă acum „la rupere” şi dărâmă baraje şi ignoră consemnele diplomatice în favoarea unei super-ofensive care poate transmite mesajul că , în cazul în care va redeveni preşedinte, SUA îşi vor regândi fundamental modul de a face politica internă şi externă.
Fără îndoială, nu există candidat la prezidenţiale care să nu se lanseze în
asemenea discursuri mobilizatoare care, după ce arată cu claritate imbecilitatea, impotenţa şi lipsa de voinţă politică a predecesorului, să aducă în faţa asistenţei orizontul trandafiriu al victoriei după ce, fireşte, duşmanul va fi învins, călcat în picioare, scalpat ritual şi lăsat să putrezească în piaţa publică a istoriei, ca lecţie pentru cine vrea să înveţe şi avertisment că asemenea acţiuni punitive care fac deliciul asistenţei sunt oricând repetabile.
Trump face acum inventarul temelor din viitorul său scenariu de campanie. Prima indicaţie a fost cu o săptămână în urmă în privinţa Ucrainei, subiect care cu siguranţă va reveni foarte rapid şi deosebit de intens (poate într-un mod mai contondent ca până acum), deschizând un posibil canal de renegociere atunci când reia o temă dragă lui Putin: n-ar fi existat „operaţiune militară specială” dacă ucrainenii ar fi acceptat să renunţe definitiv şi necondiţionat la Crimeea, dar şi la ambiţia lor de a intra în NATO.
De data asta, la conferinţa republicanilor desfăşurată ieri în Texas, Trump aduce o critică extrem de dură, acuzând-o pe Nancy Pelosi, Preşedinta Camerei Deputaţilor, cel de-al treilea personaj politic ca importanţă în ierarhia politică americană în acest moment: spune că Pelosi doar a jucat cărţile în favoarea Chinei prin vizita ei atât de mediatizată în Taiwan. „Ce face ea? Tot ce atinge se transformă în... A eşuat. Este o femeie care aduce haos”, adăugând că a dat Chinei ocazia să-şi poată arăta muşchii. „A jucat pe cărţile lor deoarece au acum o scuză să facă ceea ce fac acum...Şi vă spun că asta nu s-ar fi întâmplat niciodată într-un milion de ani sub preşedinţia lui Trump. Vă asigur de acest lucru”. Pe fond, acuzaţia este dintre cele mai grave: nu este vorba numai despre un atac la presupusa incompetenţă politică demonstrată de Nancy Pelosi. Acuzaţia reală este că vizita respectivă ar fi fost atât de prost concepută şi organizată încât a dat prilejul Chinei să desfăşoare o retorică ofensivă şi să înceapă o demonstraţie tip paradă militară de demonstrare a forţei sale reale în Pacific.
Trump a mers extrem de departe, acuzându-i pe „democraţii radicali de stânga” de a fi socialişti sau fascişti şi, înspre deliciul admiratorilor săi de pretutindeni, inclusiv din ţări îndepărtate, a spus că America „este acum distrusă mai mult din interior decât din exterior. America este pe marginea prăpastiei şi mişcarea noastră (a republicanilor n.n) este singura forţă de pe pământ care să o salveze”. Plus că SUA ar fi „permis Rusiei” să devasteze Ucraina.
Foto EPA EFE
Polarizarea socială şi politică se măreşte aproape la cote insuportabile deoarece, prin cercuri concentrice vizibile, începe să se întindă şi să influenţeze diverse pieţe de putere, în Europa organizând forţa de creştere (poate şi de atracţie) a lui Viktor Orban, personajul în care Trump investeşte pentru viitorul canal de legătură deja confirmat activ cu ultra-conservatorii extremei drepte, cu nucleul Vişegrad dar şi, înainte de orice, cu prietenul Putin. Poate reuşi să polarizeze exact în aceleaşi dimensiuni şi o parte a audienţei politice din Europa?
Răspunsul se va auzi rapid deoarece toate aceste discuţii se poartă pe fondul crizei care va veni şi cu argumente specifice supravieţuirilor naţionale. Asta dacă Uniunea Europeană nu va putea aduce, în această toamnă şi iarnă, contra-argumentele bunăstării, aşa cum auziţi în discursurile rostite o cosmică şi monumentală siguranţă de generalul care ne este desemnat Conductor, doctor în ştiinţe şi garant al succeselor ce vor veni cu siguranţă pe toate fronturile încă nedeschise.
Dar şi când s-or deschide...atunci s-ar putea să revedem cumva la lucru această triadă a puterii care se află la galaxii-lumină de noi se va vedea care dintre triadele de putere va decide destinul umanităţii.
Aceasta de acum:
Sau aceasta...
Sau, de ce nu, poza va fi definitiv modificată de istoria viitoare şi în spaţiul alb se va insera un alt personaj, aşa cum sugerează un montaj genial imaginat de cei de la New York Times?
Se încarcă comentariile...
