Automobilul viitorului: un big smartphone universal cu şezlonguri înăuntru?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Maşinile noastre devin dintr-o dată, vrem, nu vrem, absolut electrice, de la propulsie, până la comenzi şi comunicare, aşa vor nenumăraţi experţi de toate felurile, politicieni înainte de alegeri, ziarişti în goană după senzaţii, apărători de diverse interese de tagma, dar şi foarte mulţi oameni normali bombardaţi, impacientaţi, intoxicaţi cu atâta high-tech greu de digerat.

Aşadar, automobilul viitorului va avea propulsia asigurată de motoare electrice, unul sau mai multe, se va conduce singur, în timp ce noi vom avea ochii pe tabletă, mobilul într-o mână, cafeaua în cealaltă şi partenera pe undeva, pe alături, cu tabletă, mobil şi cafea proprie, într-un univers propriu. 

Asemenea idealuri referitoare la propulsie, autonomie şi comunicare cu mediul înconjurător se canalizează inevitabil în universalitate, ca mai toate fenomenele adunabile într-o ecuaţie unică, universal valabilă, aşa cum şi-o doresc mulţi gânditori mai puţin flexibili în gândire. Adică, automobilul universal. Cum zice neamţul, scroafă cu lână merinos care face ouă şi dă lapte. 

Ce bine că mai există atâţia oameni sănătoşi la minte, care asudă pe ogor, la aer curat. Nea Gheorghe nu ştie ce e aia logică deterministă, ca filozofii cu tot felul de şcoli, nea Gheorghe e tobă de fenomenologie, învăţată de la natură, chiar dacă termenul îi este străin. Nea Gheorghe are legi specifice pentru diferite categorii de fenomene. Cum adică, să mă duc eu la piaţă, la oraş, peste şapte dealuri, pe drumul ăla prăfuit şi plin de gropi, cu lăzile de cartofi şi cu butoiul de varză acră, în spate, lângă soacră, tot acră, după ce am lăsat copiii la şcoală în satul vecin, cu o drăcovenie d´aia universală? Cu balonul ăla de săpun cu şezlonguri ca la Mamaia şi cu cabină de OZN? Da` Loganul meu pe motorină ce are? De ce vrea cuconita ministra, socioloaga să-mi trimită dieselul la fiare vechi? Pentru că emite nu ştiu ce gaz care se zice că ar irita plămânii? Duduia nu ştie cum irită Marlboro plămânii, şi cum irită cărbunii arşi în centrală de unde vine curentul pentru electronavetele alea şi plămânii şi toată atmosfera.

image

Automobilul viitorului - un big smartphone cu şezlonguri?
 

Buuun, pentru cuconita ministru, dar şi pentru atâtea milioane de oameni emancipaţi, nevrozaţi şi suprainformati care populează megaoraşele de azi, oameni care trebuie să-şi croiască zilnic drumul spre birou, şcoală sau supermarket cu un vehicul, printr-o vâltoare de alte vehicule, un mini OZN electric, mergând de capul lui ultra electronic în timp ce pasagerii se socializează foc prin aparatura de la bord, e un lucru bun. Pentru nea Gheorghe? El trebuie să gândească de capul lui cum ocoleşte groapa sau pisica, sau cum să nu intre în praful făcut de ăla din faţă. Iar de socializat, se socializează direct la bord, cu soacra. Şi unde mai pui că pentru un Logan ca al lui nu trebuie să facă rate la bancă pe zece ani, ca pentru un OZN din ăla. Şi motorină? Dacă nu mai e la modă, atunci umplem rezervorul cu ţuică din paie, coceni şi cartofi stricaţi. 

Şi hai să sărim puţin de la nea Gheorghe la Adelaide, nu, nu la nepoata lui de la oraş, ci la oraşul Adelaide, în sudul Australiei. De acolo până la Darwin, în nord, sunt 3000 de kilometri pe o fâşie cam îngustă de asfalt şi pe drumuri de nisip roşu, drumuri numite tablă ondulată, pentru profilul lor cu valuri măruntele, pe care trebuie să-ţi ţii gura bine strânsă ca să nu-ţi pierzi dintii. Doar că-ţi trebuie apă, multă apă, la 40 de grade în acel nesfârşit deşert. Din când în când îţi mai vine şi câte un road train din faţă, adică un tren stradal, mai pe şleau un camion cu două remorci, lung de 50 de metri, otova pe mijloc, căruia trebuie să-i faci loc, parcând scurt în şanţ, pentru că altfel te-ar spulbera. Am parcurs paisprezece mii de kilometri pe asemenea drumuri în Australia, cu un Jeep cam hârbuit, dar zdravăn, prăjind 2200 litri de motorină, alimentată la staţiile care apăreau cam la fiecare 600 de kilometri.

Hai să ne imaginăm un automobiluţ electric şi autonom, plin de informatică, între Adelaide şi Darwin. Nisipul ăla roşu, fin, care intră prin toate crăpăturile, prin fermoare, prin nasuri, gâturi şi urechi, nu ocoleşte nici găuricile senzorilor de toate felurile, pentru măsurarea temperaturilor, presiunilor sau a distanţelor, nici minicamerele, nici minilaserele, nici discurile sau centralele electronice la bord. Şi admiţând că toate astea ar mai funcţiona după o mie de kilometri prin deşert, cum ar reacţiona creierul electronic programat pentru deplasare autonomă în cazul în care un road train ar veni din faţă, în timp ce un cangur ar sări din stânga peste botul maşinii, situaţie pe care am trăit-o live. 

Un creier uman, pragmatic, analizează rapid categoriile fenomenologice formate prin experienţa vieţii şi ia o decizie, mai bună sau mai puţin bună. Un creier electronic reacţionează după o logică programată după metode în general deterministe, atunci când situaţia respectivă este stocată în memorie. Şi dacă mai este şi o piatră ascuţită ascunsă în nisipul de pe tabla ondulată, piatră care îţi sfârtecă pe loc un pneu? Să admitem că s-ar descurca, totuşi, acest creier minune. Am trecut şi de asta.

image

Automobil cu motor termic în spate şi motor electric în faţă

Următoarea întrebare, cum zice folclorul ministerial? De unde iau curent? Bine, am putea umple pustiul de panouri fotovoltaice, am putea trage fire pe lângă drumul de tablă ondulată, lung de 3000 de kilometri. Fantezii de domnişori smart suprasaturaţi de realităţile virtuale la care se holbează pe ecrane mai mari sau mai mici, de dimineaţă până seara. Păi mai întâi ar trebui să asfaltăm drumul ăla ca lumea, ar trebui să-l facem şi mai lat, ar trebui să astupăm şi găurile de pe drumul lui nea Gheorghe, mai întâi ar trebui să ne ocupăm de energia curată în lume, de hrană şi de sănătatea oamenilor, ar trebui să tragem conducte de 3000 de kilometri pentru a aduce apa atâtora sute de mii de oameni care nu o au. Până am rezolvat toate astea, un Jeep, chiar şi hârbuit, îşi poate vedea bine de drum între Adelaide şi Darwin. 

Şi dacă drumul nu duce de la Adelaide la Darwin, în Australia, ci de la San Francisco la Los Angeles, prin Monterey, cu un mic popas pe plajă de la Malibu? Cine ar fi atât de trăznit să se mai gândească la un Jeep rablagit pe Highway One, cu oceanul Pacific mirosind a sare pe dreapta şi cu păduri pline de miresme pe stânga? Sau la o capsulă ca un big smartphone cu şezlonguri şi hublouri care merge cum vrea ea, cât de repede vrea ea, pentru că aşa dictează traficul? Să fim serioşi, sau, mai degrabă, să fim oameni: izurile, miresmele, cerul albastru, briza sărată a mării au nevoie de un cabriolet mare şi american, trageţi coviltirul jos şi bucuraţi-vă de viaţă!

Automobilul universal rămâne o idee prea simplă pentru lumea noastră. O idee care nu este compatibilă cu condiţiile naturale, geografice, economice, tehnice, sociale şi culturale ale acestei lumi. Şi atunci? Vom ajunge la un haos de maşini de diferite forme şi modele, cu diferite sisteme de propulsie şi surse de energie, fără nici un fel de compatibilitate una cu alta, că prizele şi ştecherele din America, Italia, Germania, Anglia sau Japonia, dar de o complexitate mult mai mare? Nicidecum! Automobilele moderne sunt bazate pe componente şi tehnologii modularizate: pe o platformă unică, pe un acelaşi şasiu, cu un acelaşi sistem de climatizare se produc în prezent patru, cinci sau mai multe modele ale unei mărci cum ar fi Peugeot sau Mercedes. 

Pe de altă parte, diversificarea modelelor poate fi cuantificata după trei criterii clar definte:

  • Gabarit, putere, echipare şi preţ: automobile de lux, de clasa medie, compacte şi vehicule cu preţ scăzut, pentru multiplă folosinţă.  
  • Condiţii geografice, economice şi ecologice: de la PickUp în pădurile Amazoniei sau în Texas, până la automobilul electric de lux, compact şi autonom, fără emisii locale, pentru megametropole în ţările industrializate.  
  • Dorinţe obiective şi subiective ale clientului: Sport Utility Vehicle (SUV), coupé, cabriolet, limuzina, familială.
image

Sport Utility Vehicle (SUV)
 

Şi dacă tot am ajuns la dorinţe subiective: Sport Utility Vehicle? Ce are, doamne, una din astea, mai mică sau mai mare, dar cocoţată pe roţi, cu sportul? Aş vrea să văd măcar una pe tabla ondulată din Australia sau pe vreun drum forestier din creierii Carpaţilor. Şi cu utilitatea? Orice automobil e util în clasa lui, nu trebuie s-o mai scriem şi pe capotă. Dar vederea de sus e atotcuprinzătoare, dominarea străzii e atotliniştitoare, iar urcatul şi coborâtul menajează capul, şalele şi genunchii, ceea ce o carapace ultrasportivă plină de cai putere nu oferă niciodată. SUV urile au cucerit într-adevăr lumea, au cucerit toate mărcile şi toate modelele, mici sau mări: de la aproape 10% din automobilele vândute în lume în anul 2000, au ajuns 10 ani mai târziu la 13,5%. Pentru anul 2020 se preconizează o participare pe piaţa de 15%, ceea ce înseamnă o vânzare de 16 milioane de SUV-uri într-un singur an. Dar nici clasa de lux nu este mai prejos, cu 10% participare pe piaţă în aceeaşi perioadă. 

În pofida puternicei diversificări a modelelor, topologiile automobilelor moderne sunt clasificabile după criterii clare:

  • clase de automobile: minivehicule, automobile mici, clasa compactă, clasa medie, clasa de lux, van, SUV.  
  • tipuri de automobile: vehicule de teren, PickUp, limuzină, cabriolet, coupé, roadster.  
  • poziţia motorului în vehicul: faţă, spate, centru: longitudinal, transversal.  
  • puntea motrice: faţă, spate, ambele

Combinând elemente din aceste 4 categorii în moduri diferite se poate ajunge şi la soluţii deosebit de spectaculoase. Clientul nostru, stăpânul nostru: dacă vrea să se cocoşeze chinuindu-se să intre într-o cadă de baie cu un motor bubuindu-i în spate, dispus ca un rucsac, şezând pe rezervorul de benzină, sub care e o baterie, pentru motorul electric de pe puntea din faţă, treaba lui, banii lui!

- Nea Gheorghe, ce zici de toate astea, care ar fi pentru matale?
- Păi eu le-aş combina puţin, cum zicea neamţul ăla. Pe la noi pe aici ar fi chiar bună o scroafă cu lâna merinos care să facă ouă şi să dea lapte: deci, motor electric în fiecare roată, fără punţi în faţă şi în spate, curent de la un generator cuplat la un mic turbomotor la bord, care arde ţuica, că am cazan mare. 

- Măi, nea Gheorghe, matale citeşti romane ştiinţifico-fantastice.

- Nu, drăguţule, am citit „Creatori de Automoblie”.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite