Ziua 2 – Romanian Roads – Spre cetatea de scaun a Moldovei
0
De la Brăila la Suceava, un traseu nu atât de romantic precum cel din prima zi, condiment de oraşul Bacău în care cineva trebuie să facă ceva destul de repede pentru a se putea circula prin el.
Am plecat din Brăila uşor crispaţi, înaintea noastră se desenau coduri portocalii de vreme severă. Ne-am intersectat cu ceva reprize de ploaie, unele mai aprige, altele mai lejere. Am şi driblat câteva averse, iar toate acestea asociate cu rularea pentru o bună perioadă pe E85... cum spuneam, nu a generat multă emoţie. Cu alte cuvinte, faptul că am spălat maşinile la plecarea din Brăila a fost un gest inutil, după 10 kilometri erau mai murdare decât la intrarea în spălătorie. O aventură în care nu facem inventarul unor kilometri de drum, degustăm România cu tot ce are ea... iar în Moldova ne-am intersectat cu bucate senzaţionale. Începuse să-mi fie teamă că în ţara noastră se pot comanda doar pizza, paste şi eventul salate cu rucola.
În a doua zi am făcut echipă cu Eduardo Lausin, jurnalist din Spania, la bordul unui Renault Megane RS Trophy. Preţ de vreo 370 km am descoperit că avem aceleaşi probleme, fie că este vorba de România sau Spania, corupţia, incompetenţa politicienilor, compromisurile clasei politice...
Nu am putut aluneca într-o stare de depresie, nu poţi fi deprimat la volanul unui Megane RS Trophy.
Estetic, dacă ar lipsi inscripţia Trophy de pe aripa F1 integrată în spoilerul faţă, doar două detalii ar trăda faptul că ai în faţă un Trophy şi nu versiunea CUP – etrierele Brembo roşi şi o uşoară redesenare a finalei duble a evacuării, dar acest detaliu este mai greu de observat.
Ce este diferit dar nu se vede. La nivelul şasiului bifăm amortizoare mai tari cu 25% pe faţă comparativ cu versiunea Sport, arcuri mai tari cu 30% faţă de versiunea de bază, bară antiruliu întărită cu 10%, diferenţial mecanic cu alunecare limitată Torsen care este disponibil şi pe şasiul CUP.
Un Trophy mai poate fi recunoscut şi după discurile de frână. Chiar dacă şi versiunea CUP beneficiază de discuri bi-material(disc fontă – butuc aluminiu), Trophy vine cu discuri de frână bi-material striate pe faţă de 355 mm, pe spate având discuri normale de 290 mm. Discurile faţă sunt mai uşoare cu 1,8 kg decât cele de pe versiunea Sport.
Versiunea testată era echipată cu jantele opţionale Fuji Light de 19 inch încălţate cu pneurile Bridgestone Potenza S007, pneuri şi ele opţionale pentru versiunea Trophy. Vorbim despre anvelope care au în ”fişa tehnică” şi evoluţia pe circuit. Mai bifăm o reducere cu 2 kg a masei de la jante.
Aceste ”mici” optimizări, de reduceri de masă la diferite componente au în final un rol decisiv în optimizarea manevrabilităţii.
La interior notăm o poziţionare a scaunelor Recaro cu 20 mm mai jos şi faptul că volanul şi scaunele sunt îmbrăcate în Alcantara.
La nivelul propulsorului, bifăm un plus de 20 CP şi 10 Nm, nimic senzaţional la prima vedere. Pentru că avem alte curbe de putere, Renault Sport a revizuit puţin şi legătura cu unitatea manuală cu 6 rapoarte. La 1.000 rpm, versiunea Sport în treapta întâi are o viteză de 9,2 km/h, în timp ce versiunea Trophy înregistrează 9,3 km/h. În treapta a şasea vorbim de 41,9 km/h vs. 42,4 km/h.
Puntea faţă este sensibil mai agilă, mai riguroasă pe înscriere, diferenţialul lucrează şi ajută la menţinerea trasei, iar pneurile se ocupă de restul. Odată puse gradele care trebuie în anvelope, aderenţa este impresionantă. Continuăm cu sistemul 4Control care implică o mică perioadă de acomodare cu modul în care răspunde, această perioadă fiind necesară pentru a ajunge la nivelul în care poţi şti ce vrei să-i ceri maşinii. Să stoarcă ultimul gram de aderenţă din pneuri sau să câştigi puncte la impresia artistică cu supravirări.
Frânele sunt magistrale. Am abuzat de ele fără nicio urmă de compasiune, nu au dat niciun semn de oboseală. Şi timoneria cutiei manuale a câştigat puţin în precizie. Suspensia este evident mai rigidă, dar încă se înscrie în categoria celor care nu m-ar deranja în viaţa de zi cu zi, ceea ce este impresionat. Dar categoric nu va fi pe placul multora. Trophy este relativ civilizat în modul normal... modurile Sport şi Race sunt scandal pur. Să nu treceţi pe lângă vreo unitate antitero cu Megane RS Trophy cu unul din cele două moduri selectate... riscaţi enorm.
Din punctul meu de vedere, un pedalier ceva mai prietenos pentru heel and toe şi un grad mai mare de egoism... adică o caroserie în trei uşi, şi versiune Trophy ar fi rege fără niciun drept de apel.
Traseul de astăzi: Suceava – Tg. Mureş. Partenerul de drum – Skoda Kodiaq vRS
Se încarcă comentariile...
