Cei mai buni mititei preparaţi fără bicarbonat, aşa cum se făceau în Ardealul şi Muntenia secolului al XIX-lea
0
Reţeta originală de mititei nu conţinea bicarbonat, iar în birturile din Ardeal şi Muntenia se miza pe un alt ingredient, graţie căruia micii creşteau pufoşi, dar mai ales aveau un gust delicios.
Micii erau la fel de savuraţi şi pe vremea în care bicarbonatul de sodiu încă nu era amestecat cu felurile de carne tocate mărunt, alături de condimente, pentru a-i face suculenţi şi afânaţi. Regretatul Radu Anton Roman, dar şi gurmandul Constantin Bacalbaşa regăsiseră povestea mititeilor fără „prafuri“, ci cu smântână nefermentată, pentru aceia care încă mai au timpul, pofta şi răbdarea de a se desfăta cu gusturi de odinioară.
Ingrediente: smântâna nefermentată face mititelul să crească
1 kilogram carne de vită (de la gât, coadă şi antricot)
500 grame carne de porc (pulpă)
1 vârf de cuţit de chimen pisat
1 linguriţă de boia
1 linguriţă de cimbru uscat
1 căpăţână de usturoi
1 vârf de cuţit de ienibahar
sare
piper
4 linguri de supă de carne
2 linguri de smântână nefermentată (frişcă lichidă, nebătută)
Mod de preparare: carne tocată mărunt şi odihnită îndelung
Carnea se dă de mai multe ori prin maşina de tocat, de 3 sau 4 ori, apoi se sărează şi se lasă la frigider timp de 5 ore. Restul ingredientelor, cu excepţia smântânii nefermentate, se amestecă şi compoziţia se mai trece o dată prin maşina de tocat. Odată omogenizate, se mai lasă la odihnit pentru o noapte, tot la rece, pentru ca aromele să se întrepătrundă cât mai bine. Şi pentru că vorbeam de răbdare, ultimul pas presupune frecarea compoziţiei cu sâmântâna nefermentată, pe îndelete, ca să se umfle, şi păstrarea pentru o ultimă noapte la răcoare. Abia după acest proces migălos, mititeii pot fi formaţi şi puşi să sfârâie pe un foc de lemne, mai rumeniţi sau mai zemoşi, după preferinţă. Se servesc calzi, cu sos de hrean sau cu muştar, şi cu pâine aburindă. Poftă bună!
Se încarcă comentariile...
