Începând de astăzi, şi până la
Sfintele Paşti, vă voi oferi, spre
exemplificare mai multe reţete de produse tradiţionale româneşti, toatea
acestea avându-le moştenire de la bunica mea. Cred că a venit timpul să ne întoarcem
la tot ceea ce avem noi, în zestrea culinară naţională, mai sănătos, mai gustos,
mai uşor de realizat şi mai cred că atunci când le vom prepara şi le vom
consuma alături de cei dragi nouă, vom aprecia mai bine identitatea noastră
naţională, românească.
Astăzi vă voi prezenta reţetă intitulată „Pâinea Golgotei”, o specialitate de
pâine pe care bunica mea, care nu se mai află printre noi, o pregătea în
fiecare an, în Săptămâna Mare, în Vinerea Patimilor, după apusul Soarelui.
Potrivit tradiţiei, în Vinerea Patimilor, creştinii care doreau să ţină postul
negru (Vinerea Patimilor este, de altfel, singura zi din an în care în Biserica
Ortodoxă Română nu se slujeşte Sfânta Liturghie ) nu aveau voie să facă nimic şi
să mănânce nimic în ziua de Vineri până nu apunea Soarele. Apusul Soarelui
semnifica punerea în Sfântul Mormânt a Mântuitorului Iisus Hristos.
După ce vă voi prezenta această reţetă, veţi avea ocazia
să vedeţi de ce acest sortiment de pâine se numeşte „Pâinea Golgotei”.
Pentru a prepara „Pâinea Golgotei” aveţi nevoie de
următoarele ingrediente: 600 de grame de făină albă obţinută din grâul măcinat
în mod obişnuit la morile săteşti; 50 de grame de mălai (în prezent, puteţi
folosi mălai „grişat”); o linguriţă cu sare (de mărimea unei linguriţe pentru
cafea); 14 grame de drojdie uscată (aproximativ 2 pliculeţe de drojdie uscată,
cumpărată din comerţ); 60 ml ulei de floarea soarelui, 400 ml de apă călduţă (numită
popular „apă de pâine”).
Atât pentru ornamentare, cât şi pentu gust, avem nevoie
de: 30 ml ulei de floarea soarelui; 20
ml de bulion de roşii; 6-8 prune uscate (în funcţie de mărimea lor), cărora li
se scot sâmburii şi care vor fi tăiate în două jumătăţi egale; o jumătate de
ardei gogoşar marinat în bulion de roşii şi tăiat sub formă de cubuleţe; 5-6
crenguţe de cimbru de pe care culegem frunzuliţele, circa 30 de sâmburi din
seminţe de dovleac, un fir de usturoi verde tocat sub formă de rondele; piper
negru măcinat (cât putem cuprinde în cele trei degete atunci când îl presărăm
pe pâine). Când nu avea piper, bunica mea presăra boia de ardei iute.
Modul de preparare este următorul: într-un vas curat în
care nu am gătit niciodată „de dulce”, amestecăm făina cu mălaiul, sarea (cu
excepţia unui sfert de linguriţă, pe care îl păstrăm pentru a fi presărat în
tavă) şi drojdia. Separat, într-un alt vas, punem cantitatea de apă călduţă (400 ml) şi
adăugăm cantitatea de ulei (60 ml). În
vasul în care am amestecat făina, mălaiul, sarea şi drojdia, facem o gropiţă în
mijlocul amestecului şi turnăm treptat
apa călduţă cu ulei, amestecând uşor cu mâna sau cu ajutorul unei linguri. După ce am adăugat tot lichidul (apa şi uleiul),
vom obţine un aluat moale şi pufos. Punem aluatul pe un suport din lemn curat (popular
se numeşte „tocător”) unde pudrăm uşor făină şi mai frământăm aluatul
aproximativ 20 de minute până când nu se mai lipeşte. Când aluatul a ajuns să
aibă o textură uniformă, îl aşezăm într-un vas, acoperim vasul cu un prosop
curat şi îl lăsăm la dospit într-o încăpere călduţă până ajunge să îşi dubleze
volumul. De regulă, dospirea aluatului durează 1 oră şi 30 minute.
După ce aluatul s-a dospit, îl scoatem din bol, pe blatul
de lucru (pe tocător), unde îl mai frământăm circa 5 minute, dându-i o formă
ovală. Luăm apoi o tavă curată (în care nu am pregătit nimic „de dulce”),
presărăm sfertul de linguriţă de sare rămas, iar 20 ml de ulei (10 ml ulei îi
păstrăm pentru a unge aluatul după ce îl aşezăm în tavă) îi încălzim şi punem
uleiul încins în tavă.
Aşezăm
apoi aluatul în tavă şi îl apăsăm uşor cu palmele din loc în loc pentru a-l putea
întinde uniform, îl ungem cu cei 10 ml ulei rămaşi, apăsând aluatul cu degetele
şi făcând gropiţe.
În momentul în care avem aluatul în tavă, cu latul
palmei, la mijlocul pâinii facem forma unei cruci, care simbolizează Sfânta Cruce pe care a fost
răstignit Mântuitorul, pe dealul numit Golgota.
Ungem apoi pâinea cu bulionul de roşii, având grijă să nu
stricăm forma Crucii, punem jumătăţile de prune uscate în mod uniform, adăugăm
cubuleţele de gogoşar marinat, presărăm frunzuliţele de cimbru şi rondelele de
usturoi verde, sâmburii de seminţe de dovleac, apoi adăugăm piperul negru măcinat.
Facem semnul crucii de trei ori asupra tăvii şi
introducem tava în cuptorul preîncălzit la 180°C timp de 40 de minute.
După ce au trecut cele 40 de minute, cu un prosop curat scoatem tava şi apoi punem pâinea coaptă pe
un prosop alb curatşi o lăsăm să stea timp de 15 minute. Astfel, am pregătit o
pâine foarte aromată, cu miez pufos şi coajă uşor crocantă care ne va desfăta
papilele gustative.
Dragi cititori, vă doresc poftă bună, atunci când veţi
degusta această pâine după ce o veţi fi pregătit conform reţetei pe care v-am
prezentat-o. Bunica mea ne oferea întotdeauna această pâine să o mâncăm în
Vinerea Mare, după ce se lăsa întunericul, alături de un sos din gogoşari
marinaţi în bulion de roşii şi alături de o cană de pământ cu apă de izvor. Voi
adăuga şi fotografia acestei pâini pe care am preparat-o astăzi ca să vă pot
oferi reţeta, pe care Dumneavoastră o veţi putea prepara în Vinerea Mare (Vinerea
Patimilor), seara după apusul Soarelui.
Adauga Comentariu
Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos
Varianta 1
Autentificare cu contul adevarul.ro
Varianta 2
Autentificare cu contul de Facebook
23 Comentarii
Sortare: Cronologic · Dupa popularitate
Trebuie incercata.
"Facem semnul crucii de trei ori asupra tăvii" -- sa nu uiti de asta, ca altfel nu iese painea.
Secolul 21 oameni buni, unii trimit sonde spatiale prin tot sistemul solar, iar noi facem "painea Golgotei" dupa retetele unor babe de la tara.
Și de ce nu te duci să comentezi pe site-urile specializate pe sonde spațiale? Scrie acolo accesul interzis? Scria cumva în limba română? Lasă-ne pe noi cu tradițiile noastre....
Domnule Adrian Foangă, îmi pare rău că nu ați înțeles nimic nici din acest articol și nici ce reprezintă această pâine pentru toți creștinii. Din punctul meu de vedere, trebuie să aveți o anumită capacitate și o anumită sensibilitare ca să înțelegeți tradițiile românești și vă spun,așa pe românește, nimeni și nimic nu vă dreptul să-mi jigniți bunica, numind-o „babă de la țară”! Cel puțin, bunica mea a reușit să lase urmașilor ei ceva în viață, inclusiv multe rețete din gastronomia tradițională românească, în afară de învățăminte și sfaturi, printre care și unul de bun simț, acela de a nu jigni persoanele pe care nu le cunoști și care nu te-au supărat cu nimic. Aș vrea să vă spun noapte bună! dar nu știu cât veți înțelege această urare, dacă nu respectați tradițiile bunilor și străbunilor noștri creștini care deși nu au lansat navete spațiale, ne-au lăsat moștenire o țară cu legi, cu tradiții,cu omenie și, mai presus de toate cu bun simț!
Vezi toate comentariile (23)