Bucătărie

articolul anterior articolul urmator

Restaurante noi în Bucureşti, deschise în pandemie

4
1 Dec 2021 10:08:54
George Butunoiu

Mulţi se aşteptau să se deschidă mai puţine restaurante noi în Bucureşti, în vremuri ca acestea. Însă nu a fost aşa, am numărat la fel de multe deschideri de restaurante noi ca înainte de pandemie, şi mici, dar şi mari. Arată la fel de bine, investiţiile sunt la fel de consistente.

Iată ce am găsit nou în Bucureşti (în ordine alfabetică), cu câteva cuvinte la fiecare. Descrierile detaliate şi evaluările sunt pe Restocracy, desigur…

Adamo by MRS Residence: au luat locul lui La Fattoria în Parcul Herăstrău, după o reamenajare consistentă, bine concepută şi realizată. Cele două terase, în special, sunt printre cele mai mari şi mai frumoase din zonă. Meniu preponderent italian, bucătăria clasică, bătătorită, cuminte, fără vreun puseu de originalitate. Mâncare destul de bună. Scumpă.

Amavi Garden: în locul lui Vivo, pe Calea Floreasca. Frumos amenajat, ambianţă optimistă, occidentală, citadină. Modern, urban, minimalist, tineresc, luminos, colorat – foarte potrivit pentru numeroşii corporatişti din zonă.

Amoom: restaurantul oriental contemporan pentru care fraţii Murad l-au luat pe Chef Sorin Miftode de la Relais et Chateaux Le Bistrot Francais. La parterul unui bloc nou pe Zăgazului, unde se taie cu Şoseaua Pipera şi cu Nicolae Caramfil. Cofeturile orientale, în special, trebuie şi ele semnalate.

Aubergine by Ronen Meri: al doilea Aubergine al chefului israelian, după cel de succes din Centrul Vechi. Acesta în Aviatorilor, în locul fostului restaurant Joseph by Joseph Hadad. Meniu oriental, nord-african şi est mediteranean, mâncare bună, frumos amenajat, chelneriţe dezinvolte, plăcute.

Cannoleria: micul bistrou italian ca din filme al lui Andrea di Russo şi al adorabilei lui femei, mutat acum în Piaţa Floreasca, într-o casă ca la ţară, cu curte. Pinsa romana, în special, este foarte bună la ei, dar şi toate celelalte Italian basicsn sunt bune, în egală măsură.

Caupona: un restaurant îndelung aşteptat, în Primăverii, unde au fost înainte La Estancia, La Rambla, Bocca. Mare, aristocratic, grădină de invidiat, mâncare italienească bună. Va ajunge cunoscut în scurt timp.

Chocolat Beller: revine în Beller după o lungă absenţă, pe locul lăsat liber de Corto Matlese. Frumos amenajat, foarte luminat şi luminos, mâncare destul de bună.

Cibo e Vino: al lui Cristi Petcana, pe Tudor Ştefan, bistrou cu pizza şi Italian basics, adică ce ştie el să facă cel mai bine.

Danielli Pizza: minusculă pizzerie la Piaţa Dorobanţilor, spate în spate cu Paul. Pizza bună. Se pare că e pe cale să închidă, nu ştiu de ce, părea să meargă bine.

Elephante: tapas, oyster & champagne bar în unul dintre cele patru turnuri One din Floreasca. Concept interesant şi original, şi la amenajarea luxuriantă, urban jungle, foarte bine făcută, dar mai ales la meniu: un meniu doar cu gustări / aperitive / antreuri (cei care văd mari diferenţe între aceşti termeni pot să şi-l aleagă pe cel preferat). Adică fără mâncăruri calde şi ceea ce intră, generic, în categoria felurilor principale.

Ever After: bistrou boem în Piaţa Amzei, la parterul unui bloc nou strecurat printre casele şi clădirile vechi din centru. Tineresc, citadin, contemporan, european.

Ferma Baciu: steakhouse cu carne proaspătă în Strip Mall din Voluntari; bine amenajat, mâncare destul de bună.

Fork Ana Tower: unul dintre cele mai spectaculoase restaurante din Bucuresti, şi nu doar pentru vederea panoramică de la mare înălţime asupra nordului oraşului, ci şi amenajării de mare clasă, făcută cu o investiţie consistentă. Mâncare foarte bună, pregătită de un tânăr chef foarte talentat, dar printre cei mai discreţi de pe piaţă.

Giradiko: fast-food grecesc pe Calea Floreasca, spre Spitalul de Urgenţă, cu shaorma despre care mulţi cred că e mai bună decât cea arăbească, date fiind legumele proaspete în loc de murături, şi, mai ales, pitei groase şi fierbinţi în locul lipiei subţiri, reci şi fără gust.

HARE: în locul fostului şi longevivului Quattro Stagioni din colţul Charles de Gaulle al Parcului Herăstrău. Cu alt nume acum, însă şi cu mâncare mai bună şi mai arătos decât cel de dinainte.

Hiro: pe ponton în Parcul Herăstrău, în locul lui Aperitivo. Foarte bine amenajat, stilul luxuriant, specific multicuisine, bucătărie contemporană.

Imperial Turkish Cuisine & Steakhouse: un adevărat restaurant turcesc, probabil cel mai bun în acest moment din Bucureşti. Pe Calderon, la intersecţia cu Batiştei, într-o casă impunătoare, unde a fost înainte Cucina Borghese.

La Boschetărie: care nu e deloc nou, de fapt, e etern-ciudatul restaurant ascuns al Parcului Herăstrău, pe care-l găseşti de fiecare dată cu alt nume: Patru Anotimpuri, Bel Mondo… Un restaurant foarte mare şi cu una dintre cele mai mari terase, dar care a fost tot timpul un fel de cantină a săracilor, din cine ştie ce motive. Patrimoniale, fără îndoială.

La Fattoria: s-au mutat de la intrarea dinspre Şoseaua Nordului spre mijlocul parcului, lângă Isoletta, unde a fost înainte restaurantul turcesc Harem. Amenajarea mult mai bine făcută decât era în fosta locaţie, mâncarea şi serviciile cam la fel.

Le Bab: alt Le Bab din „serie”, la Piaţa Charles de Gaulle acesta; un restaurant minimalist cu specific oriental modern, concept hipster adus de la Londra, unde are mare succes.

Liberte: cafenea şi cofetărie la Piaţa Romană, pe Calea Dorobanţilor, în locul lui Funky Resto-Bar.

Maison des Crepes: pe Tudor Ştefan, unde era Hiro Sushi înainte, apoi S Point Cafe, pentru scurt timp. Ceea ce-i spune numele, desigur.

Marmorosch Autograph Collection (The Blank): integrat în conceptul despre care se tot vorbeşte de când au deschis, desigur. Haute Cuisine în declaraţii şi intenţii, dar încă în testări şi experimente când am ajuns noi acolo, la puţin timp de la deschidere. Se pare că acum s-au stabilizat, mai ales de când a venit un chef cu care se mândresc. O să revenim în curând să-l vedem şi pe el.

Meat 2 Eat Steakhouse: la parterul unuia dintre turnurile One Floreasca. Steakhouse cu carne românească proaspătă; cuminte, conservator, de mainstream, parcă se teme să iasă în evidenţă cu ceva.

MOKI: numele vine de la „modern kitchen”. La parterul unui turn Globalworth din Pipera. Restaurant corporatist, de proximitate, bine conceput şi făcut.

More Sushi & Seafood: mic restaurant de sushi şi mâncare japoneză în locul lui EMTE, tot în Calea Floreasca. De notat aici gustul mai deosebit al mâncării faţă de multele alte restaurante japoneze din Bucureşti. Greu de spus dacă mai bun sau mai prost – doar puţin diferit, şi cred că mai apropiat de gustul celor din Japonia, mai puţin europenizată mâncarea.

Noma: în curs de a-şi schimba numele până la sfârşitul anului. Pe Şoseaua Nordului, vizavi de Adamo by MRS Residence. Foarte bine făcut, frumos amenajat, stilul urban jungle. Mâncare foarte bună, muncită mult în bucătărie de un chef tânăr, talentat şi extrem de muncitor.

O’grada: la Arcul de Triumf, în locul lui Il Corso. Concept median, clasic, conservator şi la amenajare şi la meniu. Cam defensiv, cuminte, dacă e să-l comparăm cu modele vremurilor.

Officina 29: în Pipera, pe Iancu Nicolae, la parterul unui bloc nou. Concept de bistrou urban, contemporan, de proximitate.

Oliveto by Caelia: bistrou italian în Pipera, pe Iancu Nicolae şi el, lângă Officina 29. Pare de succes, am auzit că e adesea plin.

Pokeful: bistrou fast-food tradiţional hawaiian în Piaţa Dorobanţilor, în locul lui Mesange Fromagerie. Cu peşte, fructe şi legume crude. Sigur, după o jumătate de ceas de mâncat la ei ieşi mai sănătos decât intri, totuşi…

RAWZ: bistrou vegan în zona Dorobanţilor, pe Tudor Ştefan.

Rekolta: boema hipster liniştită pe Calea Floreasca, chiar vizavi de E3 by Entourage din Agora. Bistrou cu gustări, vin, dar mai ales cafea.

Samsara: restaurant vegetarian, fără carne şi peşte dar cu ouă (cred) şi cu multe brânzeturi. La parterul turnului cu birouri One din Floreasca. Bine făcut şi amenajat, occidental, pereţi de sticlă. Mâncare bună, versiunea bucătărie vegetariană spre fină, servicii bune.

Tehran: în Pipera, restaurant persan, desigur, dar a nu se confunda cu vechiul şi cunoscutul Teheran din Tei. Livrează mult, şi cred că se miră şi ei când se opreşte cineva să mănânce acolo în stil fast-food, cu veselă de unică folosinţă.

The Saint 139: un cocktail-bistrou interesant şi de succes încă de la deschidere, în clădirea H Victoriei 139, în care mâncarea e „food pairing” la cocktailuri, şi nu invers, cum e peste tot… 

Trattoria Il Calcio Magheru: în locul lui Taupe Bistro Caffe, lângă Lido. Restaurant turistic, aşa cum sunt aproape toate acolo, de pasaj, nu de destinaţie.

Tuya: cea mai aşteptată şi mai spectaculoasă deschidere din acest an în Bucureşti, într-un stil surprinzător opulent, neeuropean. Mâncare foarte bună, deşi nu e fine diningul pe care îl aştepta toată lumea. Herăstrău, unde a fost Aqua.

ZenSushi Pipera: în Strip Mall Voluntari, acum se extind luând spaţiul restaurantului de alături, pentru că au succes foarte mare. Şi pe bună dreptate, pentru că sunt aceleaşi sushi, sashimi şi mâncare japoneză foarte bune, pe care le ştim de la celelalte restaurante ale lor.

Mai sunt şi multe altele, la care încă nu am ajuns sau care deschid chiar în aceste zile:

Avocadoo, bistrou cu avocado pe Clucerului, chiar la Piaţa 1 Mai, la parterul unei clădiri mari de birouri,

Bistro Mangerie, în locul lui Le Vivier, pe Puţul lui Zamfir, despre care nu ştie nimeni încă dacă este deschis sau nu,

Bogdania, bistrou balcanic cu plăcinte şi bragă pe lângă Foişorul de Foc,

Casa Espagna, pe Căderea Bastiliei, unde era Sangria, se anunţă a fi un mare restaurant, mai ales că a fost preluat de către Sorin Barbu, care a făcut din AlioliLa FincaLa Pescaderia unele dintre cele mai bune restaurante ale Bucureştiului.

Edessa, fratele mai de centru, pe Barbu Văcărescu, al cunoscutului restaurant turcesc din Colentina,

Grai al lui Daniel Pălici, abia deschis, dar greu de aflat unde, pentru că nu lasă nicăieri nicio adresă, ci doar un număr de telefon. Probabil că face parte din concept.

Guri-Guri, un restaurant coreean corporatist în Pipera, pe Fabrica de Glucoză,

La Maison du Gout, cafenea şi snack-bistro în Calea Victoriei, din nou,

Le Petit Paris, despre care Samuel le Torriellec ne tot spune că se va deschide foarte curând…

La Maimuca, pe Edgar Quinet, al unui cunoscut chef rebel şi nonconformist. Un bistrou boem hipster care şi-a făcut deja o faimă printre corporatiştii emancipaţi.

Mint & Ivy, bistro urban, tot în Calea Victoriei, în gang, unde era Edo Sushi pe vremuri,

Naive, roof top restaurant pe legendarul Magazinul Bucureşti din Centrul Vechi,

Osteria Primăverii, chiar în cercul de la Charles de Gaulle, între Calea Dorobanţilor şi Primăverii, la demisolul unui bloc,

Rowa Garden în Parcul Herăstrău,

Soro Lume, pe la Mătăsari, în locul lui Blid. Pe Internet arată bine şi inedit.

Treevi, bistro fast-food de pizza şi ciorbe în Calea Victoriei,

Vă rugăm să ne semnalaţi şi alte restaurante noi în Bucureşti, pentru a merge şi a scrie despre ele. Vă mulţumim dinainte! (George Butunoiu – noiembrie 2021)

 

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

4 Comentarii

Alexe Radu
1.12.2021, 19:54:32

Foarte interesant , numai restaurante pt. clasa muncitoare ati enumerat !... Sorry , dar ati cazut in penibil , tara arde si baba se piaptana ... la restaurante de fițe .

0 (2 voturi)
Vladescu Adrian
5.12.2021, 13:12:19

Gigelule, tu la care restaurant canti? Ca sa viu sa-ti lipesc o centa pi frunte!

+2 (2 voturi)
Maica Smara educatoarea natiunii
8.12.2021, 15:17:13

Vladescu Adrian Gigelu nu stie sa cante decat "Am iubit doi ochi albastri"

-11 (15 voturi)
Utilizator Adevărul
13.12.2021, 05:28:04

Comentariu considerat abuziv.

Modifică Setările