Ce înseamnă compromisul într-o relaţie?

Noţiunea de compromis în relaţie este perceput ca având sens negativ, mai ales astăzi când majoritatea oamenilor apreciază şi pun mare accent pe independenţă şi libertate. Femeile sunt în mai mare măsură dispuse către compromis de dragul relaţiei, al stabilităţii, al familiei. Bărbaţii însă percep ideea de compromis ca un atac direct la propria independenţă.

Cu cât o femeie face mai multe compromisuri de dragul unei relaţii sau al unui bărbat, cu atât mai ameninţat se simte acesta, se retrage sau fuge de-a dreptul dintr-o relaţie chiar si atunci când are sentimente puternice faţă de partenera sa.

Există însă două tipuri de compromis în relaţia de iubire: constructiv şi distructiv. Mai jos voi da exemple din ambele categorii ca să ştim exact la ce se referă fiecare.

Ce tipuri de compromis nu sunt de dorit într-o relaţie :

·        Renunţăm la visul nostru, la planurile pe care le avem, la ceea ce ne place să facem, pentru o relaţie.
·        Acceptăm manipularea, uneori chiar abuzul emoţional şi controlul excesiv din partea partenerului de teama singurătăţii.
·        Acceptam relaţii sau situaţii care contravin valorilor şi principiilor noastre de viaţă.
·        Ne schimbăm atitudinea doar pentru a-i face pe plac partenerului.
·        Ne implicăm şi dăruim mai mult decât o face partenerul nostru în speranţa că efortul nostru va fi răsplătit.
·        Ne punem fericirea proprie în mâinile partenerului.
·        Ne punem bariere în creşterea şi dezvoltarea personală de teamă că partenerul se va simţi inferior sau complexat.

Cum arată compromisul corect, constructiv :

·        Fiecare partener cunoaşte, acceptă şi încurajează preocupările şi pasiunile celuilalt. Partenerii se sprijină reciproc în drumul lor individual.
·        Fiecare partener îşi cunoaşte nevoile şi dorinţele personale, dar şi pe ale partenerului său.
·        Oferim şi cerem la rândul nostru dreptul la intimitate, spaţiu de respiro în relaţie, timp pentru încărcarea bateriilor.
·        Acceptăm şi respectăm preferinţele celuilalt.
·        Acceptăm critica constructivă şi părerile oneste ale partenerului.
·        Comunicarea are ca scop informarea şi creşterea celuilalt, şi nu devine lupta pentru dreptate.

Calea corectă şi eficientă de a ne feri de compromisuri nedorite în relaţie este să ne cunoaştem foarte bine pe noi înşine. Să ştim şi să acceptăm care ne sunt punctele forte şi defectele şi să le asumăm în egală măsură. Să ştim ce căutăm într-o relaţie şi cum ne completează un partener.

De asemenea este extrem de important să ne stabilim valori şi limite clare faţă de modul în care ne trăim viaţa şi felul în care dorim să interacţionăm cu alte persoane, indiferent de tipul de relaţionare.

Dacă stilul nostru de viaţă sau de manifestare este asumat în totalitate, atunci suntem mereu în zona de echilibru şi armonie. Compromisul de dragul aprecierii celorlalţi nu va face altceva decât să adâncească conflictul interior şi lipsa de încredere în propria persoană.

Aud atât de des în orele de consiliere : ”nu mai sunt eu de când sunt împreună cu partenerul meu”, ”merg ca pe ace în preajma lui/ei”, ”nici nu mai ştiu cine sunt şi ce vreau”, ”nimic din ce spun sau fac nu îi place”. Toate aceste momente crează mici traume, neîncrederi şi astfel apare teama de relaţii şi de iubire până la urmă.

Compromisul suprem este să îţi concentrezi eforturile şi timpul pentru a le face pe plac celorlalţi, de obicei unor oameni care doar folosesc disponibilitatea ta şi nu apreciază niciun milimetru din ceea ce eşti cu adevărat.

De aceea o relaţie sănătoasă începe înainte de toate cu respectul, cunoaşterea şi asumarea de sine. Apoi vei putea alege relaţii care te împlinesc şi completează armonios.

Iubeşte din inimă şi cu minte,

Violeta Moisă