Contruieşte relaţia pe care o doreşti

Dragi cititori, promiteam de ceva vreme câteva sugestii care ajută un cuplu să facă faţă timpului, tentaţiilor, vremurilor şi mai ales evoluţiei şi mă ţin de cuvânt redând câteva rânduri despre acest subiect.

Din ce în ce mai multe cupluri renunţă la căsătorie, la relaţia de cuplu, apelând la duereroasa despărţire sau divorţ, în locul unei relaţii şubrede sau a unei casnicii nefericite sau în stagnare. Este poate nevoie, mai mult ca niciodată, să vorbim despre: Ce poate face un cuplu sau o căsnicie să funcţioneze. Sociologii spun că « Lumea se află într-o perioadă a ”crizei cuplului, a crizei familei” », că individualismul a ajuns la un nivel atât de ridicat încât distruge cuplul şi familia.  

Este vizibil că astăzi oamenii caută relaţii diferite de alte vremuri, relaţii mult mai cuprinzătoare, profunde, care să-i facă să se simtă bine şi să-i ajute să evolueze, caută acel ”€mai mult”.

Desigur că uneori acel ”mai mult” este simplificat la ”sex mai mult şi mai bun” dar,după o perioadă, protagoniştii vor realiza că ”€mai mult” este de fapt nevoia de dragoste, de respect, de comunicare, de înţelegere, de egalitate în cuplu, de evoluţie împreună.

Cei care atrag atenţia asupra perioadei de criză la nivel modial spun că această etapă nu este decât o altă etapă a evoluţiei către familia/cuplul împlinită/împlinit, către o evoluţie a calităţii cuplurilor.

De cele mai multe ori atunci când ne căutăm „perechea” căutăm de fapt la cea/cel de lângă noi trăsături asemenatoare cu cele ale părinţilor, sau ale acelor persoane care ne-au crescut şi mai căutăm persoane care să ne ajute să recuperăm acele părţi din noi pe care le-am reprimat, acel sine pe care l-am pierdut pe undeva, acele sentimente, trăiri, comportamente pe care le-am reprimat pentru a ne putea adapta la viaţa de familie şi la cea socială. Căutăm, aşadar, persoane care să ne completeze.

Leibowitz şi colaboratorii săi au scris în ”Chimia iubirii” despre faptul că atunci când suntem îndrăgostiţi suntem litaralmente drogaţi cu hormoni naturali, cu substanţe chimice care ne inundă corpurile, dându-ne un sentiment de bunăstare, de fericire.

Dopamină şi norepinefrina sunt doi dintre neurotransmiţătorii din corpul nostru care ”ne urcă la cer” şi ne fac să vedem viaţă în roz. Se spune că atunci când iubim, când suntem îndrăgostiţi ne dorim să fim în fiecare moment cu cel drag iar creierul nostru îşi măreşte producţia de endorfine şi enkefaline, nişte narcotice naturale care măresc sentimentul de securitate şi confort.

Însă, oricât s-au străduit cercetătorii să afle ce anume din dragoste provoacă aceste reacţii se pare că nu au reuşit, aşa că nu ne rămâne decât să experimentam cât mai des acest stil de ”dopaj”. 

Mă gândeam acum că n-aş fi crezut că dragostea care poate fi fizică, emoţională, psihologică, simbolică, poate fi şi chimică, farmacologică. Dar cred că aş avea nevoie să-mi administrez astfel de tratamente cât mai des. 

Deşi de-abia ne-am întâlnit, simt că te cunosc de o viaţă

Fraza „deşi de-abia ne-am întâlnit, simt că te cunosc de o viaţă” pare a fi o banalitate, un truc cu care se agăţa un tip sau o tipă, însă, în realitate, este una care exprimă un mare adevăr. Aşa cum spuneam mai sus, căutăm în relaţiile noastre sentimente, trăiri, emoţii, comportamente pe care le-am întâlnit în copilăria noastră, în familia sau în mediul în care am crescut. Acesta este motivul pentru care cel sau cea pe care o alegem ne face să simţim că este cu noi dintodeauna. 

Nu mă mărit niciodată cu unul ca tata

Ceea ce este ciudat este faptul că, de cele mai multe ori, se pare că vom căuta inconştient trasaturle negative ale celor ce ne-au crescut, chiar dacă la nivel conştient căutăm trăsăturile pozitive. Să nu uităm că de multe ori oamenii spun: ”Nu mă mărit niciodată cu unul ca tata” sau ”Doamne fereşte să dau peste una ca mama”. 

Un simplu exerciţiu vă poate ajuta să va daţi seamă ce trăsături aţi căutat la partenerul vostru. Faceţi o listă cu asemănări şi deosebiri între acesta/aceasta şi persoanele care v-au îngrijit în copilărie. Atenţie mare însă la nevoia pe care de multe ori o avem, aceea de a proiecta trăsăturile negative ale părinţilor noştri asupra partenerilor noştri. Când veţi conştientiza că şi voi aveţi părţi negative, veţi reduce tendinţa de a proiecta pe celelalt toate relele părinţilor voştri. 

Când sunt cu tine mă simt întreagă/întreg, împlinită/împlinit

Însă, spre marele nostru noroc, căutăm şi mai puternic la cel de lângă noi lucruri complementare, ceva care să ne ajute să ne recuperăm sinele pierdut, reprimat, astfel încât dacă noi nu ne pricepem la muzică vom caută pe cineva care ştie şi care ne va ajuta să descoperim muzica din noi. Se spune că vom căuta partea care ne lipseşte şi care ne va face să fim un întreg. Aşa e că va vine să spuneţi ”Când sunt cu tine mă simt întreagă/întreg, împlinită/împlinit”?

Nu pot trăi fără tine

O altă etapă interesantă a unui cuplu este ”Nu pot trăi fără tine”. Şi oricât de banal ni s-ar părea, există o explicaţie, şi anume aceea că procesul reunificării, găsirea perechii (persoana complementară) te face să te simţi întreg, împlinit, iar lipsa ei te face să te simţi defect, să simţi că nu poţi continua fără jumătatea ta. 

Lumina din cuplu este o etapă în care vă clarificaţi sentimentele, situaţiile, însă este bine să nu uitaţi că fiecare are ”gradina lui secreta”.

Dacă vă apasă un secret care ar putea distruge cuplul pe viitor, este mai bine să-i spuneţi acum partenerului, e mai bine să afle de la voi decât de la alte persoane, chiar dacă veţi stârni aumite reacţii. Este nevoie să fiţi sinceri unul cu altul, astfel încât să puteţi împărtăşi evenimente importante din viaţă voastră. Nimeni nu ar trebui să fie respins şi judecat dacă a făcut una sau mai multe greşeli, căci nimeni nu este perfect. Vorbiţi cu partenerului vostru franc şi spuneţi-i atât cât puteţi şi credeţi că este util.

Fiecare are grădina lui secretă, sunt lucruri pe care nu le vom spune poate nimănui, depinde de noi ce şi când putem spune anumite lucruri. Uneori aceste secrete decid relaţia de cuplu, de aceea este mai bine să le discutaţi cu un psiholog sau cu un preot, în orice caz cu cineva care este pus în situaţia de a păstra confidenţialitatea, astfel încât să fiţi în siguranţă. 

Însă, referindu-ne la etapa de „luminare”, este bine să ştiţi că de cele mai multe ori secretele care se spun acum sunt cele pe care le aducem cu noi din copilărie. Acum povestim despre noi şi încercam să vindecăm cu ajutorul partenerului acele aspecte pe care nu am reuşit să le vindecăm din copilărie.

Este totuşi important să nu vă expuneţi prea tare. Aşa cum spuneam şi mai sus sinceritatea este importantă, însă aveţi nevoie şi de puţină intimitate. 

Vă vine să faceţi prea multe confidenţe? Ar fi bine să vă potoliţi. Nici dezgolirea completă, dar nici tăcerea exagerată nu ajută un cuplu. Povestiţi esenţialul, păstraţi o undă de mister, astfel veţi ţine mereu treaz interesul partenerului. Cel de lângă voi va învăţa să audă în timp ceea ce aveţi de spus şi veţi avea mirarea că şi după 5 ani de cuplu îl mai puteţi surprinde.

Este intutil de exemplu să încercaţi să-l faceţi gelos, să o faceţi geloasă cu fostele voastre exeperienţe de amor. Aceste informaţii nu va ajută deloc, mai mult la un moment dar ar putea să vă reproşeze anumite aspecte.

Periculos este şi să-l transformaţi pe cel de lângă dumneavoastră în confidet, terapeut sau frate. Asta ar duce la schimbarea rolului relaţiei şi ar transformă relaţia într-un cabinet de terapie sau într-o relaţie aproape incestuasa care ar afecta în primul rând sexualitatea cuplului şi relaţia în întregime. 

Înainte de a trece la socializarea cuplului, aş menţiona că este extrem de important să respectaţi nevoile partenerului tot atât de mult cât respectaţi propriile nevoi. Chiar dacă, de obicei, inconştient sau conştient vrem că cel de lângă noi să fie atent la nevoile noastre şi să ni le satisfacă, nu uitaţi să fiţi la fel de atenţi şi voi la nevoile parteneriului şi nu uitaţi să i le satisfaceţi. 

Chiar dacă afirmăm că nu putem trăi fără celălalt este important să ajungem să fim capabili de independenţă, de autonomie, însă la fel de important este să nu ne izolăm în  cuplu.

Păstraţi-va relaţiile cu ceilalţi: familia, prietenii, colegii etc. Este foarte important să aveţi o viaţă socială împreună, dar la fel de important este să continuaţi să vă întâlniţi singur/ă cu prietenii de altă dată.

Este bine să existaţi că o persoană într-un cuplu, dar la fel de important este să fiţi şi o persoană aparte, independentă, autonomă. Astfel veţi avea parte de acţiuni personale şi intimitatea voastră nu va fi complet invadată şi veţi evita frustrările. Şi, în plus, dacă nu aţi face aceste lucruri aţi înăbuşi unele dorinţe care vor reveni în viitor sub altă formă. Veţi avea ce poveşti partenerului şi asta va întări cuplu şi va păstra intersul viu al partenerului. 

O furtună la orizont? Este bine să calmaţi prima voastră ceartă/dispută şi să reacţionaţi corect. Dacă nu, următoarea ceartă, şi sigur va veni, va lăsa urme adânci în relaţia voastră. Fiecare dintre voi îşi poate exprima dorinţele, nevoile, sentimentele, nemulţumirile dar fără a-l acuza pe celălalt. Fără a face reproşuri şi a nu-i da ocazia celuilalt să se apare. Este esenţial să-l ascultăm pe cel de lângă noi şi să-i respectăm opinia. Fiecare dezacord, neclaritate, neconcordanţă ar trebui să vă ofere ocazia de a discuta, de a lămuri lucrurile, de facilita dialogul şi de a găsi soluţii împreună.

Voi reveni într-un articol viitor cu câteva informaţii referitoare la felul în care copilăria ne influenţează relaţia de cuplu, însă, până atunci vă propun un exerciţiu:

Gândiţi-vă cum aţi putea să vă surpindeţi plăcut partenerul în luna martie, lună specială pentru cei ce mai cred în Primăvară. Mergeţi chiar mai departe de la gând la faptă, adică încercaţi să-i faceţi cel puţin o surpriză frumoasă pe saptamana partenerului/partenerei şi vă veţi reîndrăgosti zilnic.

Fragment din articol apărut pe blogul www.desprealcool.ro.