Domn, doresc cunoştinţă doamnă. Rog neseriozitate

Cele mai scumpe şi profitabile site-uri româneşti, la ora actuală, sunt cele de ”prietenii şi matrimoniale”. Deşi 99% din întâlniri sunt un dezastru, baza de date şi nădejdea continuă să crească.

Prima dată când am scotocit într-un asemenea site a fost după ce m-a chemat şeful meu de la un ziar, cu ani în urmă, şi mi-a poruncit să fac cercetări online, ca să văd care-i calitatea mărfii, în general. Am crezut că vrea să-i caut eu sufletul-pereche, fiindcă tocmai îl lăsase nevastă-sa. Evident, era un subiect despre care nimeni n-avea curaj să vorbească în redacţie. Când tocmai mă pregăteam să-l întreb, sfioasă, dacă vrea una cam ca fosta soaţă sau doreşte ceva cu totul diferit, a început să turuie şi mi-a stricat cheful. Voia de fapt să fac un reportaj pe tema asta, chiar să merg la nişte întâlniri cu unii ciudaţi de pe internet, ca să mă documentez mai bine.

Am căutat, pe mai multe site-uri, numai anunţuri cu poză, ca să-i evit pe cât posibil pe cei care arătau ca Hannibal Lecter. S-a dovedit, în scurt timp, că pozele de pe internet n-aveau aproape nicio legătură cu realitatea. Dacă s-ar fi dus cu ele la vamă, nu i-ar fi lăsat să iasă din ţară, că nu i-ar fi cunoscut nimeni. E drept, şi eu îmi declarasem 15 kile mai puţin decât aveam atunci, de teamă că altfel nu-mi găsesc destui subiecţi.

Prima mea iubire devastatoare de pe un site a fost Marius, un tâmpit care stătea prin Canada şi m-a vrut de nevastă după o zi jumate. Oricât m-ar fi măgulit asaltul lui, mi-am dat seama că are creierul scămoşat. Era deştept, dar ţicnit. Ameninţa că-şi ia bilet şi vine în România, să ne vedem, iar eu mă simţeam prost că dă omul 1000 de dolari pe avion ca să fac eu experimente pe el ca pe rozătoare. I-am zis să stea acolo, că-l anunţ eu când e cazul. Între timp, mă pomenesc cu un e-mail de la una care pretindea a fi fosta lui nevastă. Mi-a spus că Mariusică era un escroc sentimental, un profitor care prefera să mănânce dopuri de plută decât să muncească şi, prin urmare, vâna fraiere dispuse să-l întreţină. N-am crezut-o decât când am mai primit câteva e-mail-uri similare, de la alte victime – nici azi nu ştiu de unde-mi ştiau adresa. Cretinul avea impresia că, dacă sunt şef de secţie la un ziar, am bani de mă înec în ei. Ha, ha, ha! (Prietenii ziarişti ştiu de ce).

Cercetările mele de Columbo mic au relevat că, într-adevăr, Marius avea o reputaţie îngrozitoare printre românimea din Canada, de-aia trecuse la recrutarea din ţara-mamă. I-am trântit e-mail-ul în nas şi-am trecut la alt burlac.

Prost. James Prost

Cristi lucra la SIE. Era un ofiţeraş care învârtea hârtii pe-acolo, dar bineînţeles că, atunci când intraserăm în vorbă pe site-ul de matrimoniale, se grozăvea ca James Bond. Măcar de-ar fi avut şi costume ca ăla. Ca să nu mai spun că avea Oltcit.

Mă rog. Eu, proastă din fabricaţie, l-am crezut şi mi-a lăsat gura apă după o viaţă alături de un agent secret. Mamă, ce-or să crape de invidie toate prietenele care făceau mişto de mine că nu m-a luat nimeni de nevastă până la 32 de ani! Bineînţeles, la mintea mea de-atunci, nu m-am întrebat nicio clipită de ce un spion îşi căuta jumătatea pe sentimente.ro. Mi se părea absolut natural ca un erou al siguranţei patriei să fie foarte nefericit în dragoste şi să apeleze la un anunţ matrimonial, spre a se simţi împlinit.  

Pentru că am uitat să vă spun, dar am combinat obligatoriul cu plăcutul şi, deşi teoretic mă documentam pentru reportaj, făceam neoficial preselecţii pentru viaţa mea sentimentală – o pârloagă, la vremea aia. Ne trimiseserăm poze – eu, tot p-alea cu 15 kile mai slabă, el nişte tablouri de haiduc pozat de jos în sus, să pară mai falnic. La locul de întâlnire, ne-am căutat unul pe altul un sfert de oră, ca două curci chioare, deşi tropăiam pe aceiaşi zece metri pătraţi. El nu m-a recunoscut aşa durdulie, eu nu l-am recunoscut aşa slăbănog şi scund. Când m-am aşezat în dreptul lui, a tras un ţipăt, a crezut că e eclipsă de soare. Puteam să-l omor cu trei degete. Şi chiar îmi pare rău că n-am făcut-o, fiindcă întâlnirea a fost Operaţiunea Fiasco.

Mă coafasem ca un păun şi mă îmbrăcasem în galben turbat, să par cool. El avea blugi bufanţi, vestă cu rombuleţe şi cămaşă (oh, Doamne, ai milă) cu pătrăţele. Eram cuplul groazei, aveam doi metri distanţă între noi, în lateral, ne era ruşine unul cu altul. Răcneam ca să ne înţelegem, astfel încât toată strada a auzit când l-am întrebat la ce dosare secrete lucrează, iar el mi-a răspuns, mândru, ”la ăla cu Truţulescu”. Am aflat ulterior că sarcina lui în acel dosar era să verifice comunicatele pentru presă şi să târască virgulele la locul lor, deoarece ofiţerii serioşi, prea ocupaţi cu treburile urgente ale ţării, le trântiseră între subiect şi predicat. După o oră, ne-am despărţit cu o caldă strângere de mână şi multe urări de succes şi bunăstare. Du-te învârtindu-te.

Făt-Mincinos din Lacrimă

Prietena mea Corina era cât p-aci să se mărite cu o bovină achiziţionată de pe un site matrimonial. Arvuniseră localul, aveau naşi, eu deja îmi coseam paiete pe rochie, toată lumea tremura ca piftia, de emoţie. Cu o lună înainte de marele circ, dânsul îşi făcea plinul cu bere fără plumb şi ucidea cu sânge rece nişte seminţe, la televizor. Şi din vorbă-n vorbă, i-a spus viitoarei mirese că el de fapt nu e chiar divorţat-divorţat, ci e doar un pic divorţat, în sensul de separat. Ea a rămas într-o poziţie care cred că ar fi calificat-o pentru un mulaj celebru, arăta ca discobolul care cerşeşte Diazepam.

Poftim? A, dar lasă, scumpo, că divorţez săptămâna asta, înainte să depunem actele la primărie, stai liniştită. A ieşit un tărăboi care a scos din monotonie tura de noapte a poliţiştilor, mai ales că nici Solitaire nu mai e ce-a fost. Recrutul de pe internet n-a divorţat nici în ziua de azi, a considerat că nu mai este cazul, din moment ce marea lui dragoste, găsită pe un site de anunţuri, l-a părăsit cu atâta cruzime, chiar înainte de nuntă. Inadmisibil.

Cap, fund şi pajură

Carla şi-a pus anunţ pe un site, fiindcă în oraş nu găsea pe nimeni, toată lumea considera că are fundul cam... cum să zic eu... cam mare. Aşa că a afişat numai fotografii cu căpăţâni, că la ţeastă e frumoasă, ce-i drept. La scurt timp, a cunoscut un tip pe care, ca să nu-l descriu în trei rânduri, am să-l intitulez ”interesant”. Ionuţ, doctor, prezentabil, cu uşoare urme de umor, singur, prosper. Prea bun să fie adevărat şi burlac, dar soarta are grijă de toate, asta a fost mângâierea Carlei. După ce s-au iubit pătimaş pe site vreo lună, el s-a aburcat în tren şi-a venit din Deva la Bucureşti, să-şi vadă aleasa inimii şi, în curând, a sexului – spera el. Ea l-a aşteptat la aeroport, înţelesese greşit. Dacă ar fi ţinut în mână un balon cu heliu pe care scria Ionuţ, probabil tragedia s-ar fi putut amâna, găsea alt Ionuţ derutat şi soarta i-ar fi împerecheat. Dar s-a dus la Băneasa, după care el a sunat-o şi i-a zis că e la Gara de Nord, în fine, s-au întâlnit undeva pe la fântâna Mioriţa, între două taxiuri, era cât p-aci să-i prade unii. Era noapte şi gogonau ochii unul la altul – ea la mutra lui, el la fundul ei.

”Bună”, a fost prima lui lătrătură, după ce o lună de zile îi spusese ”unica şi nemuritoarea mea dragoste, acum şi-n vecii vecilor”. Chipurile fără ”amin”. Când vorbeşti până ieri ca Barbu Ştefănescu Delavrancea şi azi vorbeşti ca un băiete care împarte fluturaşi pe stradă, ceva nu-i în regulă. A pupat-o pe obraz, ţoc, exact ca pe mă-sa mare. Era tuflit ca Tândală, nu-i convenea deloc ce vedea. Ea admira luna care se reflecta superb în chelia lui, asta a ajutat-o să-l iubească instantaneu, în ciuda vicisitudinilor. Ce dracu, poza era mai păroasă. El a părăsit-o un ceas mai târziu, că avea tren înapoi. Ea s-a dus acasă, a plâns cu sughiţuri, apoi a luat un cuţit într-o mână şi un ştreang în alta, după care i-a venit o idee ceva mai bună decât cianura din buzunar: şi-a desfiinţat contul de pe site-ul de matrimoniale.

Râde ciob de oală grasă

Jumate de ţară e singură cuc, deşi avem zeci de site-uri de matrimoniale. Sentimente.ro, ispite.net, patimi.ro, singur.ro, prieteni.okay.ro, matrimoniale.ro, elmaz.ro, ro-mantik.ro, noi-2.ro, aman2.ro, tecaut.ro, iubire.com, romani-matrimoniale.ro, simpatie.ro, ecupidon.ro sunt doar o parte din stufărişul codoşelilor online. Pe fiecare dintre bărcile astea, se foiesc mii de mateloţi care-şi afişează profiluri gingaşe, cu poze trucate-n PhotoShop, descrieri tentante şi minciuni de colecţie.

Unii sunt oneşti şi spun clar că-şi caută parteneri pentru sex şi atât. Dar majoritatea, ştiind că francheţea erotică nu dă bine la un popor încă ipocrit, pozează în oameni care-şi caută sufletul şi puii-pereche. Mvaaai, ce singur şi nefericit am fost, acum sunt în al nouălea cer că te-am găsit pe tine, dragostea mea! Ia scoate-ţi chiloţeii, ca să-mi demonstrezi că ai încredere în mine!

Când mă pregăteam să emigrez în Canada, acum zece ani, am cunoscut pe un site matrimonial un tip de-acolo, român aclimatizat în Toronto, Michi. Ne-am iubit feroce timp de patru zile, apoi am ajuns la problema delicată a pozelor. El mi-a trimis fotografii pe e-mail, avea mutră de tocilar, nu era frumos deloc, dar era deştept şi îl iertasem. Eu mă îngrăşasem iar şi, ca să nu-l pierd, i-am trimis poze mai vechi, în care eram cu zece kile mai frumoasă.

La început, el a răcnit în scris ”iu-huuuu!”, nu-i venea să creadă că a pus mâna pe asemenea bunăciune. Numai că a mai vrut poze, insista să-i mai trimit, eu nu mai aveam de unde să scot şi l-a pocnit o bănuială. Ce credeţi că a făcut? I-a pus pe părinţii lui din Bucureşti să mă invite la masă, într-o duminică, să ne cunoaştem, sanchi. Am fugit o vreme ca de ciuma bubonică, dar n-am putut evita la infinit, Michi şi mă-sa au insistat prosteşte. M-am dus. Ai lui m-au plăcut, dar fiul lor le ceruse să facă poze cu mine şi să i le trimită în Canada. Evident, am ieşit ca dracu, grasă şi nasoală, ăia au trimis pozele şi odorul m-a părăsit, cu inima zdrobită. Şi dacă el ar fi fost vreun George Clooney, nu m-aş fi ofticat, dar reacţia mi s-a părut mitocănească, având în vedere fizicul lui cu risc seismic de gradul unu.