„El nu a făcut niciun pas până nu i-am spus eu”. Cum se poate ajunge la o relaţie sexuală cu psihologul

Ana are 40 de ani. La 35, era virgină şi a intrat într-o relaţie sexuală cu psihologul ei. Alegerea a fost a ei, mărturiseşte. Dar asta nu scuză faptul că psihologul, un bărbat mult mai în vârstă decât ea şi cu mulţi ani de profesat în spate, a acceptat să o ajute inclusiv din punct de vedere sexual.

Unde se poate ajunge din cauza unei traume în relaţia tată-fiică şi ce înseamnă să fii vulnerabil în faţa unui terapeut care face abuz de putere şi abstracţie de la normele profesionale? Află din lucrurile povestite de Ana şi decriptate, apoi, de Viki Dimitrache, psiholog clinician şi psihoterapeut.  

În breasla psihologilor este un lucru ştiut că un client poate ajunge să se simtă atras, din punct de vedere sexual, de terapeutul lui. Stai în cabinet, vorbeşti despre tine, cineva te ascultă fără să te judece, aşa că îţi imaginezi că e omul care te înţelege cel mai bine şi care te şi acceptă aşa cum eşti. Prin urmare, creşte posibilitatea să te îndrăgosteşti de terapeutul tău. Psihologul are o anumită influenţă asupra clientului său. Îl vezi pe terapeutul tău ca pe un om puternic, echilibrat şi care îţi oferă soluţii. Nu afli ce slăbiciuni şi probleme are în viaţa lui de zi cu zi. Îl vezi într-un cadru limitat şi nu poţi să îi descoperi defectele. În timp, poţi ajunge să-l consideri un fel de supraom, iar el ştie asta.

Tocmai pentru că terapeutul are puterea să intre adânc în psihicul tău, există o legislaţie care ar trebui să te protejeze de potenţialele intenţii negative ale psihologului. Una dintre aceste legi este că psihologului îi este interzis să aibă relaţii sexuale cu clientul său.

„Psihologii sunt conştienţi de felul în care intimitatea sau sexualitatea pot afecta relaţia dintre psiholog şi client. Psihologii nu se vor angaja în relaţii sexuale cu clienţii lor”, se arată în capitolul IV „Principiul integrităţii profesionale”, paragraful B.2. - Evitarea relaţiei multiple, punctul 107, din Codul deontologic al profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, în vigoare de la 22 februarie 2019.

Dar lucrurile pot deveni alunecoase, chiar şi atunci când există o lege pentru asta. Dacă nu-l plăteşti pe terapeut, se mai consideră că eşti clientul lui? Dacă tu eşti cel care iniţiază relaţia sexuală, cât de mare e vina psihologului? Dacă eşti atât de vulnerabil încât crezi că ţi-a făcut bine să faci sex cu terapeutul tău şi nu înţelegi că te-a abuzat, mai e la fel de greşit că aţi avut o relaţie în afara limitelor profesionale?

Am stat de vorbă cu Ana – nume fictiv, ales pentru a-i proteja identitatea – despre relaţia sexuală pe care a avut-o cu terapeutul ei vreme de trei ani. Ca să înţelegem mai bine ce s-a întâmplat acolo, am vorbit, mai apoi, şi cu psihologul Viki Dumitrache.

„Am avut parte de multă severitate din partea tatălui”

Ana are 40 de ani, locuieşte într-un oraş mic şi e educatoare într-un sat din împrejurimile Bucureştiului. S-a născut într-o familie cu şapte fraţi. Tatăl ei a avut mai multe soţii, cu care are mai mulţi copii. A fost sever, mai ales cu fetele. Când au ajuns la vârsta adolescenţei, nu le-a permis – cel puţin nu cu uşurinţă – să aibă iubiţi. Fetelor li s-a transmis, indirect, ideea că sexul este ceva murdar. Un păcat. Că băieţii vor doar să-şi bată joc de ele. În orice caz, că nimic bun n-are cum să iasă dintr-o relaţie sexuală, dacă ea nu are loc sub umbrela căsniciei.

Ana este a doua fiică din familie. De obicei, tatăl ei le certa pe sora ei mai mare şi pe cea născută după ea. Dar Ana, chiar dacă era mai cuminte şi mai timidă, băga la cap mesajul transmis de tată.

„Clar cel mai greu a fost în perioada adolescenţei, când vrei să ai prieten şi să fii iubită, atunci noi am avut parte de multă severitate din partea tatălui”, spune ea, după care se grăbeşte să precizeze că acum a făcut pace cu trecutul şi că şi-a iertat tatăl.

Ana e o fire introvertită. Îi e greu să se deschidă în faţa lumii în general, cu atât mai puţin în faţa bărbaţilor. Nu e de mirare că, până la 35 de ani, când a început să se vadă constant cu psihologul, a trecut prin tot felul de stări de tristeţe şi furtuni hormonale.   

Cum l-a cunoscut pe psiholog

În 2014, Ana a avut o perioadă mai depresivă şi a mers la psiholog. Unul recomandat de către un prieten şi care i-a câştigat imediat încrederea. Atunci, contactul cu psihologul a fost unul limitat, în sensul că au considerat problema rezolvată în decurs de trei şedinţe. Fiecare şi-a văzut de drum până în 2015, când Ana s-a întors la el.

Continuarea aici