Guest post. Back-up-ul în amor: Ori suntem campioane, ori nu mai suntem!

„Un partener nou ne poate bucura pentru o vreme, dar, adeseori, patul pare gol după ce a plecat şi sufletul asemenea.”

Mai nesigure decât bărbaţii, femeile (vremea lor pare să treacă mai repede) simt parcă mai aprig nevoia de back-up în amor. Decât singură, mai bine „la dublu” în epoca unde infidelitatea  ajunge să dea măsura emancipării.

Sfiala şi loialitatea femeii par să fi apus o dată cu emanciparea ei. Mai dezinhibate ca oricând, femeile se fălesc astăzi că-şi înşeală partenerii mai ceva decât o fac bărbaţii după şapte beri, un vin şi un cognac. Infidelitatea a ajuns o virtute aşadar, inclusiv pentru puştoaicele care „calcă strâmb” înainte de a învăţa să calce drept. La nici 15 ani, cu nonşalanţă, două fete dialogau zilele trecute în văzul şi la urechile lumii (eram în autobuz), pe marginea amorurilor trăite la dublu de una dintre ele: „Cum e viaţa asta, fatăăăăă.... mă culc cu Bogdan, dar îl iubesc pe Marian...” „Nu te înţeleg fatăăăăă... Marian e în limbă după tine! De ce nu eşti cu el?!”, o întreabă, cum altfel, cealaltă. „Din principiu. Îl înşel eu mai bine înainte, că el oricum o s-o facă mai târziu!”. Wow... ăsta da raţionament productiv! Perspectiva „călcatului strâmb” întunecă minţile unora, de vreme ce ajung să se „răzbune” pentru un rău închipuit/nefăcut. Astfel, studiul care anunţa încă din 2009 supremaţia femeilor în ceea ce priveşte infidelitatea devine verosimil. Ne dă cu plus dacă punem la socoteală şi numărul femeilor care fac sex cu alţi parteneri după ce află că au fost înşelate, pe cel al femeilor plictisite în relaţia monogamă şi pe cel al femeilor care se îmbată şi găsesc tentant amorul pe sub mese... Nişte mese, orice mese... că doar ne-am emancipat şi, când nu putem să ne fălim cu partidele fără număr la televizor, s-o facem atunci unde există oarece audienţă, zic.

Părerea specialistului: Cum a ajuns infidelitatea o virtute?

Imaginea pe care o avem despre infidelitate se defineşte, de multe ori, pe baza unor presiuni din exterior pe care ajungem să le purtăm, zi de zi, cu noi. Pe de o parte, le avem pe cele care ne impun monogamia, dinspre familie, religia în cadrul căreia am crescut sau, mai ales pentru populaţia feminină, segmentul conservator al societăţii; pe de alta, multe modele prezente în mass-media, prietenii care au respins idealurile celor de mai sus sau industriile care nu-şi vând produsele dacă nu ne conving că ne vor face mai atractivi ne pot presa să fim mai activi sexual decât ne-am dori uneori, chiar pe mai multe ,,fronturi’’. Cu acestea avem de-a face cu mult înainte de a ne fi definit propria identitate.

Luând aceste aspecte în calcul, ar putea fi mai uşor să vedem motive pentru care infidelitatea poate ajunge preferabilă: unele modele pot fi respinse din cauza rigidităţii lor, iar cu celelalte este practic imposibil să nu ne întâlnim la un moment dat. Acestea fiind spuse, însă, voi avea în vedere un aspect pe care l-am întâlnit frecvent în practică: de multe ori, infidelitatea apare atunci când nevoile unui partener nu sunt satisfăcute suficient de către celălalt. Dincolo de importanţa vitală a comunicării, un lucru e clar: este foarte greu să-i spunem partenerului ce ne dorim atunci când nici pentru noi nu este foarte clar. Am putea începe să aflăm mai mult despre propriile nevoi prin a le scrie într-o listă cu două coloane: în stânga le plasăm pe cele de care avem noi înşine grijă, iar în dreapta pe cele de care vrem să se ocupe partenerul de viaţă.

Aţi scris-o şi voi? Priviţi, atunci, la cele două coloane. Dacă ,,dreapta” este vizibil mai lungă decât ,,stânga”, de exemplu, ne putem întreba dacă nu există anumite lucruri pe care nu ni le poate oferi nici un partener până când începem să ni le dăruim chiar noi. În cele din urmă, sunt de părere că nimeni în afara noastră nu poate suplini tandreţea şi pasiunea pe care ni le dorim atunci când nu suntem pregătiţi să le oferim şi să le acceptăm.

Un partener nou ne poate bucura pentru o vreme, dar, adeseori, patul pare gol după ce a plecat şi sufletul asemenea. Sunt anumite momente care pot zgudui o relaţie din temelii, pe care, dacă încă ne mai dorim să le evităm, le-am putea discuta, împreună cu partenerul, în cadrul terapiei de cuplu, mai ales dacă ni se pare dificil să le explorăm între patru ochi. În cele din urmă, nu cred că fidelitatea sau infidelitatea sunt virtuţi, ci a şti ce ne dorim şi cum să cerem.

- Radu Bălăuţă, psiholog clinician.