John Gray, autorul „Bărbaţii sunt de pe Marte şi Femeile sunt de pe Venus“, despre bărbaţii tot mai feminini şi femeile tot mai masculine

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Pasiune, iubire, relaţie, familie, copii, viaţă, deziluzie, depresie, suferinţă, bucurie – nu, nu e o simplă înşiruire de termini aleatorii, ci însăşi existenţa noastră, aşa cum se scurge ea în fiecare zi. Sămânţa de viaţă care o mână mai departe: iubirea, atracţia femeie-bărbat şi rezultatele ei, deşi la fel de potrivit ar fi să spunem: consecinţele ei.

Am stat de vorbă cu John Gray, autorul celebrelor: Bărbaţii sunt de pe Marte şi Femeile sunt de pe Venus şi am vrut să aflu cine şi ce mai suntem noi astăzi în relaţiile noastre cu sexul opus, ce am devenit şi încotro.

Surpriza vine dintr-un paradox oarecum etern, dar exprimat acum mai violent ca niciodată: am devenit mai conştienţi de noi înşine, totuşi această conştienţă asupra sinelui nu ne face defel mai fericiţi, cum ne-am aştepta, ci tocmai asta ne face mai confuzi ca niciodată. Nu mai ştim cine suntem şi cum ar trebui să fim, nu mai ştim ce vrem, rolurile se inversează, suntem mai nefericiţi şi mai fără speranţă ca niciodată în istoria omenirii. Să fie mai fericite vremurile inocenţei, ale neştiinţei, acele vremuri în care biologia rezolva simplu şi hormonal ceea ce cultural, societatea noastră imbecilizează prin uniformizare: „suntem toţi la fel, deci la ce diferenţe să privim“?

  • Nu, nu suntem toţi la fel, spune John Gray. Tocmai asta ne creează o sumedenie de probleme. Femeile  şi bărbaţii sunt diferiţi, chiar dacă bărbaţii au în ei şi latura feminină, iar femeile au şi ele acces la latura lor masculină.

Şi de aici încep necazurile noastre.  

  • Acest tip de construcţie ideatică făcută de societate e doar un nonsens. Universităţile adeseori ne învaţă că bărbaţii şi femeile sunt toţi la fel şi că diferenţele dintre aceştia sunt inventate de către societate. Sigur! Regulile care coordonează viaţa genurilor (a femeilor şi a bărbaţilor - n.m.) sunt invenţia societăţii, dar biologia este despre gen, biologia este despre atracţia femeie-bărbat şi dacă nu respectăm biologia ne pierdem abilitatea de a exersa şi practica polaritatea de gen, polaritatea femeie-bărbat cea care naşte atracţia între cei doi. Fără această polaritate nu există relaţii: pasiunea se stinge, interesul pentru celălalt dispare, bărbaţii devin mai feminini, iar femeile îşi exersează mult prea mult latura masculină, spune John Gray.

Consecinţele anulării sau a atenuării acestei atracţii sunt vecine cu dezastrul vieţii emoţionale şi relaţionale a oamenilor: partenerii vor avea tot mai multe certuri, se vor distanţa tot mai mult şi vor fi tot mai deconectaţi, neînţelegerile vor fi la ordinea zilei. Pe cale de consecinţă, cei doi se vor simţi tot mai neîmpliniţi şi se vor separa.

Lipsa modelelor, blestemul generaţiei Y

Confuzia adulţilor, blestemul copiilor, ar spune John Gray dacă ar fi să-l parafrazez. Nimic nou sub soare, ar spune înţelepciune antică şi ar completa tot ea: „părinţii au mâncat aguridă şi copiilor li se strepezesc dinţii”.  Consecinţa haosului relaţional şi social, în care femeia devine tot mai masculină şi în care bărbaţii devin tot mai feminini şi efeminaţi  în comportament este rebeliunea generaţiei Y, a adolescenţilor de azi, în confuzia lor şi mai accentuată, în lipsa lor de modele şi de resurse. Ca atare, vedem tot mai mulţi tineri şi bărbaţi cărora le lipseşte determinarea, sunt prea orientaţi spre a obţine plăcerea, aşteaptă ca ceilalţi să facă ceva pentru ei, devin leneşi şi dependenţi iar în final mânioşi şi frustraţi. Mai mult, îşi pierd interesul pentru a forma o familie şi se aruncă în cealaltă extremă devenind dominanţi -  toate acestea sunt doar exprimări ale laturii feminine din bărbaţi, spune John Gray.

  • Să fii dependent (de alcool, sex - n.m.) ori dominant în relaţiile tale nu înseamnă să fii bărbat, ci înseamnă doar că eşti femeie în corp de bărbat, completează John Gray. Bărbaţii devin mânioşi, speriaţi ori pasivi, - aceasta este partea întunecată a exprimării laturii lor feminine, atunci când pierd controlul asupra emoţiilor lor.

La polul opus, femeile nu mai au încredere în bărbaţi, îşi asumă viaţa trăită pentru a atinge scopuri tipice rolului masculin, iar asta le face tot mai puţin atractive. Consecinţa? Femeile devin reci, rămân singure, relaţiile lor au de suferit, femeia nu mai e capabilă să întreţină iubirea şi pasiunea în relaţia cu partenerul ei tocmai pentru că şi-a pierdut propriul echilibru, iar nivelul ei de stres creşte proporţional.

  • Ca preţ al progresului făcut, noi toţi avem un nou set de probleme cu care ne confruntăm: femeile sunt nefericite, divorţurile sunt la ordinea zilei, implicarea părinţilor e tot mai mică la nivelul educării reale a copiilor. Reversul acestui fapt este acela că atunci când bărbaţii se simt ameninţaţi şi simt că nu pot reuşi, ei nu mai găsesc oportunitatea de a reuşi,  dar nu mai au nici modele masculine în jur care să le arate ce înseamnă să fie bărbaţi, care să-i înveţe cine sunt. Un bărbat devine bărbat privind la un bărbat, nu la mama lui. Un bărbat are nevoie de influenţa unui alt bărbat pentru a se forma. Fără ea, masculinitatea lui se atenuează, iar ca rezultat el se va orienta mai mult spre latura feminină din interiorul lui, va accesa energiile sale feminine mai mult. Vezi tu, ca bărbat, cea mai mare resursă de fericire pentru mine este să ofer protecţie, suport altora. Este o vorbă în popor: „Dacă mama e fericită, toată casa e fericită”. Asta se întâmplă atunci când un bărbat face fericită o femeie. Aceasta este cea mai mare realizare a unui bărbat, cea pe care o caută neîncetat. Abia apoi, vine succesul  social al unui bărbat: atingerea  ţelurilor profesionale, de a-şi susţine financiar familia, de a fi un bărbat bun. Dar ce se întâmplă când un bărbat nu are pe cine ajuta? Acest act de sacrificiu de sine, ca să zic aşa, ceea ce fac pentru mine însumi, dar şi pentru ceilalţi, asta e energia masculină.

Când băbaţii  îşi vor căuta fericirea în latura lor feminină, vor căuta aventura sexuală în loc să-şi găsească plăcerea în a-şi satisface partenera, vor pierde controlul asupra consumului de alcool ori pornografie, „şi toate astea doar pentru că nu te mai simţi minunat în a fi bărbat, pentru că de fapt, nu te mai simţi bărbat”, spune John Gray.

De cealaltă parte, un bărbat pasiv, efeminat va determina femeia să-şi asume tot mai mult din poziţia lui.

  • Femeile vor tinde să facă ele toată treaba, să ducă lucrurile la bun sfârşit şi se vor întreba deseori  de ce nu se mai simt atrase de bărbaţi şi ajung să-şi nege feminitatea. Când o femeie îşi neagă feminitatea nu mai există nicio şansă pentru ea să-şi împlinească exact această latură a ei, să o conştientizeze, să o hrănească şi nici nu mai poate apela la partenerul ei să-i împlinească această nevoie, pentru că acest lucru se întâmplă în interiorul unei relaţii. Fericirea femeii vine din interiorul ei, din feminitatea ei, succesul ei vine din latura ei masculină. Şi dacă nu ştie cum să-şi împlinească această nevoie, sau cum să ceară să-i fie împlinită această nevoie, ea va deveni tot mai masculină, şi pentru că că latura ei feminină e neîmplinită, nimic din ce face un bărbat pe lumea asta nu va fi suficient de bine. Ca atare tot ce va dori va fi să plece mai departe.
Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite