Moment poetic
0
Pe-un picior de plai, într-o parcare cu alai, chiar în faţa blocului 38B, scara A, Mioriţa Calomfirescu, Mio, cum a descoperit că-i place să fie alintată, de profesie domnişoară, şi-a aflat în Ilie Moromete, brusc, într-o zi, pe la doişpe fără un sfert şi la nici 48 de ani, prima iubire.
E adevărat, el ştia doar de 37, aşa scria şi pe profilul ei de pe Sentimente.ro, şi nu-i vina lui, Mio chiar se ţinea bine. Meteoroloagă la INMH, undeva pe la Băneasa, profă de geologie după program, la Universitate, în clădirea aia verde din spatele Teatrului Naţional, stătea cu coana-mare, octogenară, şi cu o pisică pe care o vedea ca pe copilul ei, la ultimul etaj al unui bloc-turn din Militari. Fără stres, copii, ţigări fără filtru sau nopţi pierdute. E adevărat, mai avea şi o relaţie personală cu Dumnezeu, cu care se întîlnea de cîteva ori zilnic. Şi săptămînal, la slujbă, duminica, fix patru ore la Biserica Sfîntul Anton. Ăl de Sus, i-a ascultat atent rugăminţile, a notat în agendă, apoi, cu competenţa recunoscută i-a luat toate măsurile necesare şi a deghizat-o rapid în mireasă.
Totul mergea conform planificării socrului mare, care ţinea bine-n frîu evenimentul şi rezolva pe loc orice problemă, de parc-avea nu două, ci chiar trei perechi de mîini. Încă puţin şi va fi „doamnă”, visul ei de cînd avea opt ani, era premiantă şi îşi cosea singură ciorapii. Nuntaşii erau fericiţi şi relaxaţi. În maşini, cu geamurile coborîte - era un început cald de februarie, şi n-avea rost să consume curentu’ -, aşteptau semnalul pentru încolonare. Urmau să plece în cîteva minute.
Ilie a trîntit fericit uşa, a băgăt cheia în contact şi a vrut să aprindă farurile: „Aşa să cade, bre, să vadă toată lumea dupe stradă ievenimentul”. Dar nu se ştie cum, deşi îşi cunoştea bine maşina, de nouăsprezece ani, de cînd o luase de nouă, din fabrică, se dusese chiar el cu RATA la Piteşti, n-a apăsat pe butonul roşu de la lumini, ci a claxonat. Un sunet gros, ca de vapor; şi toată lumea a încremenit.
După cîteva secunde de derută, Mio se loveşte cu palma de frunte şi strigă din toţi bojocii:
— Anvelopele! N-avem anvelope de iarnă!...
*
*
Cezar Pârlog este autorul volumului de proză scurtă „Flori, fete, fiţe sau băieţi”, apărut la Editura Tracus Arte în anul 2014, care a obţinut Premiul Naţional „Vasile Voiculescu” la secţiunea proză, ediţia XXVI, 2015.
Se încarcă comentariile...
