Noroc, frate!...
0
— Da, fratele meu, sînt ofticat rău de tot. Dai şi tu o bere? Stai să-ţi zic. Ştii că io n-am avut noroc în viaţă, doar mă ştii. Nici cu babaroasele, nici la gagici. Cel mai mult la viaţa mea, am găsit pe jos un portofel, acu’ vo cinşpe ani. Erau în el cam vo sută de «coco», bani buni, nu zic că nu.
Ba nu, am mai găsit prin generală, în bancă, un penar burduşit cu de toate; stilouri chinezeşti, carioci, trusă de aia chinezească de mate’... Abia m-am uitat puţin la ele şi l-am băgat sub haină, c-a apărut la moment ăla care l-a uitat acolea şi mi l-a şutit, po’ să crezi? Pfuai! Băi, Ursus ăştia parcă făceau berea mai bună, ce dracu’? De cînd s-a închis la Cluj şi fac numa’ la Buzău e de doi lei, parcă-i pişat de babă. Aşa… cum ziceam, şi de-atuncea, nimic, fratele meu, ni-mic! Zero tăiat în paişpe. Ba nu, mă, mint; am luat o dată doişpe meciuri la Pronosport, da’ erau de-alea din „B”, am fost cinşpe mii de cîştigători ş-am luat vo şase lei. Cît era pe-atuncea o bere la sticlă. Ia uite, bă, pîn’ la urmă merge şi berea asta, mai dai una?... Şi înc-o dată douăj’de lei la loto, cu patru numere. Şi gata, atîta, punct, arivederci! Da’ ia fii antenă acuma: aud io de loteria asta cu bonurile a lu’ Ponta. Asta de s-a tras de Paşte. Şi mă apuc s-adun ca nebunu’ toate bonurile. Ba mai luam şi de pe jos, de-am făcut o sacoşă d-aia mare, de Bilă. Vine tragerea, iese număru’ şaptesute douăştrei şi m-apuc să caut prin ele. Ţin-te bine şi ascult-acia; dai şi tu berea aia?, acuma cît îmi trag sufletul. Băi, nene, da’ chiar nu-i rea, cre’ că «Ursus» ăştia-s singurii care mai face bere bună, mie-mi plăcea şi Bergănbir, da’ s-a dus dracului! Şi-acuma ia-n fii antenă… Iau io la mînă bonurile astea şi verific, multe bă nene, multe rău, cre’ că vo cîteva sute, ţi-am zis că mai luam şi de pe jos, mai mergeam şi pe la Oşanu’ ăla ş-adunam. Da, băi, ş-am cîştigat. Am stat la o parte cîteva zile, să văd cîţi mai sînt, dac-a mai cîştigat careva, cu cîţi împart milionu’. A trecut o săptămînă, două, o lună, n-a mai dus nimeni şi mîine-i ultima zi-n care se depune. Cum de ce nu m-am dus?! Stai aşa să-ţi zic bomba bombelor: ştii ce s-a luat cu bonu’ ăla? Nu ghiceşti o su-de ani. O gonflabilă!... Da, bă, o Hotgărl de-aia, şi neagră pe deasupra.... Nu mai rîde bă, ca grebla, că nu-i de rîs. E din alea adunate după jos. Ştii că-n Oşan e ş-un din ăla de Sexşop. Cum s-o iau, băi, pentru mine, nu eşti normal la bibilică, am eu banii ăştia? Îţi dai, băi, seama, o să apară toate teveurile, ce-o să le zic io cînd o să mă-întrebe ăia? Abia am aburit-o pe Maricica să mă ia-n în garsonieră, unde mai găsesc io aşa ceva; coafeză cu vechime, servici bun, îmi face musaca. Da’ i-auzi, fratele meu... M-am gîndit io că tu eşti mai... mai aşa... şi m-am gîndit să te întreb: n-o vrei tu pă Hotgărl aia? Nu-mi dai mult, zece mii de euroi, merge şi-n rate, facem cu acte… Mă-n-auzi, facem la notar..
*
Cezar Pârlog este autorul volumului de proză scurtă „Flori, fete, fiţe sau băieţi”, apărut la Editura Tracus Arte în anul 2014, care a obţinut Premiul Naţional „Vasile Voiculescu” la secţiunea proză, ediţia XXVI, 2015.
Se încarcă comentariile...
