Pandemia solitudinii şi distanţarea de sine

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Credit foto: Alexander Lam
Credit foto: Alexander Lam

Când închidem fereastra care ne desparte de lumea pe care toţi o experimentăm, trăim realitatea, emoţiile şi îngrijorările alături de fiinţele care astăzi capătă o cu totul altă însemnătate în viaţa noastră: partenerul de viaţă şi/sau copiii şi nu în ultimul rând NOI.


Constat o explozie de îndrumători, sfătuitori, care în aceste zile împart în mediul online sfaturi despre ce ar trebui să faci tu, cel care stai panicat şi înfricoşat acasă.

Cum să comunici mai mult, cum să te organizezi mai bine, cum să faci activităţi extra, ceva ce n-ai făcut până acum, ce să faci cu copiii, cum să te protejezi, de unde să cumperi, cum să ajuţi.

Toate aceste îndemnuri sunt corecte în fond. Însă foarte puţini oameni ştiu şi au resursele necesare pentru a face lucruri noi sau diferit. Ei vor face tot ceea ce au mai făcut şi poate chiar mai exacerbat.

În vremuri de criză se formează două stereotipuri: ”victimele” şi ”magicienii”. Victimele sunt cele care vor folosi momentul de criză să se plângă mult timp sau pentru tot restul vieţii de ceea ce i-a lovit şi au scuza perfectă de a nu face nimic. Magicienii sunt cei care învaţă din aceste momente, care se reinventează, care metamorfozează trauma în ceva superior.

Perioada pe care o traversăm acum va avea repercusiuni pe mai multe planuri. În special pe cel relaţional care, până la urmă, este esenţial. Dacă o relaţie are fisuri sau un fundament greşit, acum se va vedea până la temelie. Însă acum nu reparăm, acum evaluăm. Putem folosi acest timp pentru introspecţie, reflectare, întrebări profunde şi deschiderea de a primi răspunsurile.

De ce spun asta? Pentru că am costatat un fenomen esenţial: oamenii cu care lucrez în mod obişnuit şi cei pe care îi observ în jurul meu şi-au schimbat major atitudinea în aceste ultime săptămâni.

O parte dintre ei s-au întors de la planul de dezvoltare şi creştere către o reacţie automată dată de teamă, luând decizii pe care acum o lună le-ar fi negat vehement: fac compromisuri, concesii, reiau obiceiuri nesănătoase şi cheamă în viaţa lor persoane toxice care nu mai au ce căuta acolo. Din teama de singurătate, de eşec, de inutilitate, de invizibiliate.

Ei sunt ”victimele”.

Acum, mai ales acum, oamenii de tip victimă nu se schimbă ci devin ce sunt ei înşişi mult mai evident şi pronunţat.

În disperare de cauză, oamenii încearcă să comunice mai mult şi mai eficient cu partenerul sau copiii. Însă cum poţi să comunici acum eficient ­­­când comunicarea este o aptitudine pe care o dezvolţi în timp? În această perioadă concentrarea atenţiei se mută de la creştere şi dezvoltare către nevoia de siguranţă. Astfel că modul în care comunică este cel mult un răspuns instinctiv la teamă, o peroraţie a  zgomotului din interior care nu a fost decantat în ani de zile.

În situaţii de criză alegem ce este mai sigur pentru noi. Ne întoarcem la o zonă de confort aparentă al cărui neajuns îl vom constata mai târziu.

O altă parte dintre oamenii care experimentează aceeaşi criză decid însă că, în ciuda tuturor problemelor evidente în viaţa şi relaţiile lor există un câştig subtil, semnificativ, profund. Ei folosesc acest timp pentru a-şi schimba perspectiva, îşi reanalizează valorile, îşi pun întrebări profunde şi incisive, iau decizii substanţiale pentru viaţa lor. Renunţă la parteneri toxici şi la relaţii superficiale, acordă timp misiunii lor, identifică un sens al utilităţii, reconfigurează trasee de viaţă, caută să se înţeleagă.

Pentru mine, aceştia sunt ”magicienii”.

Ştiu această stare din proprie experienţă. Cel mai puternic proces de transformare din viaţa mea a venit în urma unei crize personale usturătoare.

Iar din această criză, pe care o experimentăm cu toţii, am învăţat până acum că:

  • Veştile foarte bune şi cele exagerat de alarmiste se iau cu un ”dram de sare”, cum spun englezii.
  • Nu produc schimbare ţipând şi blamând, ci prin a găsi ceva concret şi util de făcut.
  • A rămâne calm şi liniştit nu este ignoranţă, aroganţă sau nepăsare, ci singura stare din care pot lua decizii corecte.
  • Mâine nu mai este în controlul meu, dar ziua de azi, da.
  • Acum nu se rezolvă lucruri băgate sub preş de ani de zile, acum se evaluează şi se asumă starea în care mă aflu.
  • Îmi dau voie să simt ceea ce simt, dar pot alege în ce fel exprim starea mea în exterior.

Aşadar, în loc de comunicare şi acţiune excesivă şi alarmistă, recomand în această perioadă ascultarea şi introspecţia. Ascultarea a ceea ce este în interiorul tău în primul rând. Ascultă-ţi emoţiile, gândurile, dorinţele şi apoi aşterne-le pe foaie. Scrie! Scrie-ţi! Fă pace cu tot ce este în interiorul tău, ascultă-ţi temerile, acceptă-le. Înţelege de unde vin. Comunică mai puţin cu ceilalţi şi doar ce este relevant.

Deşi experimentăm cu toţii emoţii comune cu restul lumii, fiecare persoană internalizează, simte, procesează şi manifestă emoţiile diferit. Înainte să vrei să te înţealeagă oamenii din jurul tău este important să te înţelegi tu.

Toţi vom ieşi schimbaţi din această perioadă şi vom învăţa pe măsură ce o traversăm. Oamenii spun ”o să trecem şi peste asta”. Cred că mai util ar fi să trecem ”prin situaţia asta”. Să o experimentăm cu tot ce aduce ea ca stare, emoţii, transformare, acţiune. Şi apoi vom lua decizii de viaţă. Altfel decât am făcut-o până acum.

Iubeşte din inimă şi cu minte,

Violeta Moisă

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite