Sexul şi iubirea – de ce nu mai facem la fel de mult sex ca la început?

Tudor şi Roxana sunt căsătoriţi de 10 ani. Ambii au cariere împlinite, dar foarte solicitante. Roxana călătoreşte mult cu serviciul, iar Tudor este deseori nevoit să muncească şi în weekend. De multe ori ajung la ore diferite acasă, în unele seri nici nu mai au timp să îşi povestească ce au făcut peste zi şi, chiar şi atunci când se întâlnesc, sunt prea extenuaţi, iar dormitorul a devenit locul în care dorm şi… atât.

De ceva vreme, pe Tudor îl frământă faptul că fac dragoste din ce în ce mai rar. Nu întelege exact de ce se întamplă asta şi nu îşi aminteşte nici când au început exact să se distanţeze la acest capitol, dar realizează că a fost ceva ce s-a întâmplat în timp. Îşi doreşte soţia în continuare şi totusi, pe măsură ce activitatea lor sexuală s-a rărit, parcă are din ce în ce mai puţin curaj să se apropie de aceasta. Îi este ruşine să vorbească, iar temerea lui cea mai mare este că soţia sa ar putea să nu îl mai considere atrăgător. Îi este dor de anii de la început, când erau nedezlipiţi unul de celălalt, iar pasiunea împărtăşită îi făcea să îşi petreacă o mare parte din timp în dormitor (şi nu numai).

Ceea ce Tudor nu ştie este că şi Roxana are aceleaşi întrebări şi frici.

Sexul şi iubirea

În primele luni, experimentăm, de obicei, o atracţie extraordinară faţă de persoana care intră în viaţa noastră. Procesul îndrăgostirii eliberează un întreg arsenal de hormoni care ne ameţesc, pur şi simplu, estompând parcă barierele raţiunii.

Avem senzaţia că timpul se dilată, problemele parcă nu mai sunt aşa importante, mari sau serioase… şi, dacă avem noroc, pentru celălalt lucrurile stau exact la fel. Următorul pas firesc este decizia de a intra într-o relaţie.

Şi iată-ne mutaţi împreună, încercând să ne acomodăm cu diferitul celuilalt. Ceea ce iniţial era o pasiune care ne lua (puţin) minţile se transformă în ceva mai aşezat, mai casnic. Începem să ne facem planuri împreună, pe termen scurt, mediu şi lung.

Uşor, uşor începem să ne cunoaştem cu adevărat, să ne ascultăm şi să ne susţinem reciproc. Lucrurile capătă o notă mai pragmatică: planificăm excursii, împărţim diferite sarcini şi responsabilităţi, ba chiar începem să facem investiţii în comun.

Pe lângă acestea, se adaugă şi aspectele mai monotone: spălatul vaselor şi al rufelor, cumpărăturile, serile de Netflix etc. Pe scurt, construim relaţia. Concomitent, începem să ne şi iubim.

Deşi avem tendinţa să confundăm sexul şi iubirea, cele două nu sunt unul şi acelaşi lucru.

Iubirea implică mult mai mult, şi, în primul rând, nu putem vorbi despre iubire în absenţa cunoaşterii celuilalt.

Putem spune că sexul este un barometru al unei relaţii de iubire, dar trebuie să înţelegem această afirmaţie cu precauţie. Asta deoarece fiecare cuplu este diferit şi acest lucru se reflectă şi în sfera intimităţii fizice. Ceea ce e prea mult, prea puţin sau „anormal“ pentru un cuplu este normalitatea altuia.

Cheia de a înţelege, în acest caz, este părerea partenerilor şi stabilirea pragului lor de satisfacţie.

Pe măsură ce sistemul relaţional evoluează, e firesc să survină şi schimbări. Relaţia este, ca şi noi, un organism viu. Este normal să existe perioade în care prioritizăm viaţa sexuală, precum şi momente când ne concentrăm atenţia asupra altor lucruri importante din viaţa noastră, cum ar fi cariera, copiii, hobby-urile sau familia extinsă.

Continuare articolului, aici.