FOTO Modele ciudate de încălţăminte

Chopines, un model de încălţăminte rar întâlnit şi în muzeele occidentale. FOTO: listverse

Primele tipuri de încălţăminte cunoscute au apărut acum aproape 6.000 de ani, iar de-a lungul mileniilor au fost utilizate sute de stiluri şi materiale pentru crearea unor produse care să asigure protecţia picioarelor, dar mai ales pentru a evidenţia un anumită categorie socială.

De-a lungul timpului numeroase modele de încălţăminte au ieşit din tiparul comodităţii şi al protecţiei pentru a intra un registru al recunoaşterii apartenenţei purtătorilor la un anumit grup sau categorie socială.

„Clamorly” propune mai multe modele de încălţăminte care şochează prin modul în care au fost realizate.

1. Pantofii Lotus – China - din secolul al X-lea până în 2009

Tradiţia lansată de cei din dinastia Han care susţinea ca femeile să aibă picioarele la fel de mici precum un boboc de lotus a durat aproape o mie de ani. De-a lungul timpului acest tip de încălţăminte a cunoscut modificări semnificative mai ales în secolele XIX şi XX, înălţimea fiind din ce în ce mai mare. Partea superioară a pantofilor era fabricată din bumbac negru sau mătase.

2. Pantofi de mireasă din lemn

Acest tip de pantofi a fost purtat începând cu sfârşitul secolului al XIX-lea în Franţa. Zona Ariege este cea care a promovat acest tip de pantofi din lemn de nuc. Localnicii din satele care puneau să poarte miresele acest tip de pantofi considerau că partea superioară a pantofului trebuie să fie aţintită cât mai mult în sus pentru că simbolizează dragostea dintre miri.

3. Padukas

Sandalele ceremoniale Padukas sunt cel mai vechi tip de încălţăminte specific Indiei, atestarea lor fiind făcută în jurul anului 1700. De obicei, partea centrala a Padukas era făcută din argint, lemn, fier sau fildeş, în funcţie de evenimentele la care erau purtate în urm cu câteva secole. În prezent Padukas sunt purtate de indienii hinduişti Sadhus.

4. Pantofi înalţi fără toc

Pantofii înalţi fără toc purtaţi de femei au fost realizaţi pentru prima dată de Antonio Berardi în 2007, dar recunoaşterea lor a avut loc mai ales după ce Victoria Beckham a decis să apară cu un asemenea model. Chiar dacă aspectul nenatural şi inconfortabil nu pare să îi recomande, designerul lor consideră că sunt acest tip de încălţăminte este comodă. Cu toate acestea, experţii medicali pun la îndoială faptul că pantofii înalţi fără toc nu afectează sănătatea celor care îi poartă.

5. Chopines

În perioada contemporană un număr redus de muzee au modele de chopines originale expuse. Debutul acestui tip de încălţăminte a avut loc în timpul Renaşterii, dar apogeul a fost atins în perioada 1540-1620. Ca şi Okobo-urile purtate de tinerele din Japonia, chopines-urile nu erau practice, dar erau purtate pentru a evidenţia posesoarea acestora. Înălţimea de bază a încălţărilor chopines era de 18 centimetri. Erau făcuţi din lemn şi de cele mai multe ori erau acoperiţi cu mătase fină şi catifea, la care puteau fi adăugaţi şi ciucuri.

6.Încălţăminte din coajă de mesteacăn

Acest tip de încălţăminte a fost purtat pe teritoriul Finlandei la jumătatea secolului XX. Femeile erau cele care purtau acest tip de încălţăminte folosite pentru a acoperi pantofii de piele de calitate. Diferite variante ale acestora au folosit şi ţări precum Norvegia, Suedia şi Rusia. „Durata de viaţă” a unor asemenea a acestui tip de încălţăminte era de aproximativ o săptămână.

7. Kabkab

Acest tip de încălţăminte a fost practic pentru femeile din Orientul Mijlociu din secolele XIV-XVII pentru a se proteja de mizerie şi disconfortul de pe străzile cu noroi. Cele purtate de persoanele bogate erau încrustate cu sidef. Numele de kabkab provine de la sunetul pe care acestea îl producea când atingeau suprafeţe de marmură. În momentele în care aveau loc ceremonii încălţările kabkab erau încrustate cu argint.

8. Pantofii bărbăteşti cu toc din secolele XVII-XVIII

Pantofii cu toc şi ciorapii au devenit accesorii foarte importante pentru bărbaţii „cu sânge albastru” din Europa, în preajma anului 1700, atunci când pantalonii au fost scurtaţi iar accentul a fost pus pe partea inferioară a corpului. Astfel, picioarele bine proporţionate trebuiau scoase în evidenţă, iar pantofii purtau acest rol. Ludovic al XIV-lea a fost unul din adepţii tipului de încălţăminte cu tocuri înalte, talpa acestora fiind aproape mereu roşie. Cel mai probabil unul din motivele sale era reprezentat de statura sa. Cizmele au fost lăsate deoparte pentru acest tip de încălţăminte decorate cu panglici şi catarame.

9. Okobo

Cu mult înainte de anii 70 şi de pantofii platformă, ucenicele aspirante la titlul de gheişă – maiko -  purtau sandale sau saboţii Okobo. Motivul pentru purtarea acestui tip de încălţăminte nu a fost numai moda, dar, de asemenea, din motive practice. Asociat cu portul kimono-ului care de foarte multe ori este lung, Okobo asigură faptul că acest kimono nu va fi murdărit. Okobo sunt făcuţi dintr-o singură bucată de lemn. Înălţimea acestui tip de încălţăminte este de centimetri. Culoarea pânzei depinde de nivelul Maiko. O fată care este la începutul învăţăturii va purta roşu, în timp ce una este aproape de final va purta galben.