Anul meu sabatic. Doar cu iubire

Când am primit propunerea de a mă implica în acest proiect mi-a luat ceva timp să mă decid ce să fac. Astăzi aşa de multă lume scrie încât am putea spune foarte uşor că la fotbal, femei, politică şi scris se pricepe toată lumea.

Totuşi, după o sănătoasă reflectare, iată-mă astăzi aici, la o pauză de cafea cu voi. Unii mă ştiţi deja, alţii mă veţi cunoaşte de acum încolo însă oricum ar fi, am încredere că şi experienţa aceasta va aduce în orizontul meu oameni senzaţionali pe care abia aştept să îi cunosc.

• Cum m-am hotărât să scriu?...Şi eu?

Adopţia Alexandrei si venirea ei în viaţa noastră ne-a schimbat priorităţile, percepţiile şi valorile în foarte mare parte. Cu toate acestea petreceam atat e puţin timp cu ea şi mă simţeam atât de vinovată că nu-i sunt alături aşa că am hotărât: îi datorez Alexandrei, mie şi familiei mele un an sabatic!

Anul trecut cam pe vremea asta, după 15 ani de ‘cariera’ am decis să fac altceva. Să ies din tipare şi să-mi văd de familie, de casă, de suflet, de mine. Am auzit de tot felul : ‘pe criza asta, cu copil mic, tu-ţi dai demisia?’ , ‘nu eşti pe treaba ta…cum poţi să faci aşa ceva?!’ şi altele din registrul acesta încurajator. Cum ieşirea din zona de confort este definiţia mea de bază şi cum libertatea este valoarea mea primară faţă de care nu pot exista ca fiinţă, restul a fost doar chestiune de a pune negru pe alb ce aveam în gând.

• Ce a urmat ?

Experienţa a început într-un ritm absolut nebun, eu fiind ca un burete care absorbea tot ce era nou. Parcă stătusem în secetă atâta timp şi acum fiinţa mea primea apă şi aer, în sfârşit! Am început să merg la tot felul de evenimente din oraşul meu şi nu numai, pe unde eram ca un copil care acum deschidea ochii şi descoperea lumea. Deşi am călătorit mult şi am mai participat la evenimente organizate de companiile pe la care am lucrat, acum era cu totul altceva! Îmi amintesc că primele mele constatări au fost legate de oamenii care mai participau la întâlnirile pe unde eram invitată. Marele meu şoc a fost să văd că toţi erau tineri! Mai tineri decât mine, mai exact. Dacă atunci când mi-am prezentat demisia aveam senzaţia că sunt printre puţinii ‘nebuni’ care iau lumea în piept, acum aveam senzaţia că mai aveam puţin şi pierdeam trenul dacă nu acţionam la timp.

Am fost încântată să descopăr oameni senzaţionali care erau lângă mine, dar despre care habar nu aveam că există. Odată ce m-au lăsat să pătrund în universul lor, s-a schimbat totul. E ca şi cum guşti dintr-o prăjitură şi nu te mai poţi opri.

Deşi ştiam intuitiv asta, anul meu sabatic mi-a mai arătat că pot face cu adevărat ceea ce-mi doresc! Că, desi cu resurse minime, dar cu dorinţa, perseverenţă şi dăruire poţi schimba ceva în bine. Aşa încât am continuat un vis mai vechi de-al meu şi am organizat tot felul de actiuni şi campanii cu asociaţia pe care o conduc  www.adorcopiii.com. Asta îmi umple sufletul şi timpul şi mă împlineşte într-un fel cum nu-mi imaginam vreodată.

• Back to basic

Anul meu sabatic mi-a mai arătat o altă perspectivă din care îmi pot creşte şi cunoaşte copilul. Practic mi-am redescoperit copilul şi am reînvăţat să îl cresc altfel, mai cald, mai calm, mai aproape, fără grilă, target şi ţinte rigide. Doar cu iubire. Avem timpul nostru şi doar al nostru şi asta face atât de mult diferenţa. ‘Back to basic’ nu e doar o vorbă-n vânt. O simt pe pielea mea, zi de zi, şi văd cum creşte prunca minune îmbrăţişată de iubirea noastră.

Ca să revin la întrebarea de mai sus – Cum m-am hotărât să scriu? – când am început anul sabatic şi am pornit în această nouă experienţă, am făcut o listă cu ce mi-ar plăcea să fac, cu dorinţele mele ascuse, nespuse, neîncercate, iar a scrie o carte este una dintre dorinţele de pe lista mea sabatică. Aşa că, propunerea de a mă implica în acest proiect s-a pliat perfect pe antrenamentul de care am nevoie pentru a scrie o carte. Mi-ar place să scriu despre lecţii de viaţă, despre copii, despre suflet şi armonie, despre oameni şi despre emoţii. Dacă voi avea înclinaţie către scris sau nu, vom vedea, vă las pe voi să decideţi după o vreme.

Până atunci, sunt recunoscătoare pentru această nouă ocazie pe care mi-o oferă viaţa şi, dacă măcar un cititor voi câştiga, înseamnă că experienţele prin care am trecut pot inspira pe cineva.