Anxietatea la copii: tipuri, simptome şi soluţii, explicate de psihoterapeutul Gáspár György

0
Publicat:
Ultima actualizare:
anxietate copii

Anxietatea la copii este o problemă de sănătate obişnuită şi comună care, dacă nu este tratată în mod corespunzător, poate să persiste şi la vârsta adultă, putând duce la dependenţa de substanţe, depresie sau chiar la tentative de suicid.

Tulburările de anxietate din perioada copilăriei au consecinţe negative, dificil de perceput imediat asupra stării de bine a copilului şi asupra funcţionării lui de zi cu zi. 

Pentru a reduce starea de anxietate copilul sau adolescentul recurge la comportamente de evitare (retragere sau reasigurare) care conferă o stare de siguranţă pe moment. Pe termenul lung însă, anxietatea la copii devine din ce în ce mai intensă. Putem spune că anxietatea creşte prin fiecare evitare, scrie psihoterapeutul Gáspár György (foto jos) pe paginadepsihologie.ro.

Tipurile de anxietate la copii şi simptomele specifice

Anxietatea de separare (frica de a fi abandonat şi frica de a dormi singur) este cea mai frecventă tulburare de anxietate întâlnită în rândul copiilor. Este foarte comună în rândul preşcolarilor şi al şcolarilor mici, fiind caracterizată prin elemente repetitive, nerealiste şi solicitante cu privire la frica de separare faţă de părinte. Anxietatea se manifestă cel mai frecvent pe timpul nopţii sau în momentele în care copilul urmează să meargă la şcoală/grădiniţă sau să fie separat de părinte. În astfel de situaţii, sunt frecvente refuzurile de a rămâne singur în cameră sau de a dormi singur. Adesea copiii au coşmaruri (vise intruzive) cu monştri sau pericole la care pot fi expuşi ei sau familiile lor. Simptomele specifice anxietăţii de separare sunt: îngrijorările excesive, coşmaruri, simptome somatice (durerile de cap, stările de vomă, durerile abdominale) şi comportamentele de evitare.

Tulburarea de anxietate generalizată (îngrijorările excesive) se manifestă prin stări afective negative şi tensiune în raport cu mai multe evenimente sau situaţii percepute ca fiind negative. Aceste stări sunt însoţite de reacţii somatice şi plângeri non-specifice despre disconfort în general. Copiii şi adolescenţii au nevoie de încurajări repetitive cu privire la performanţele lor din trecut, prezent sau viitor. Cele mai frecvente simptome sunt: neliniştea şi tensiunea, starea de oboseală, dificultăţile de concentrare, iritabilitatea, tensiunea musculară, tulburările de somn.

Anxietatea la copii poate fi provocată şi de o fobie socială

Anxietatea socială (refuzul şcolar şi mutismul selectiv). Fobia socială este conceptualizată ca o teamă pronunţată şi persistentă faţă de situaţii care implică interacţiune socială sau evaluare socială. Copiii cu elemente de anxietate socială manifestă o teamă persistentă faţă de interacţiunea cu persoanele străine, manifestând comportamente de plâns intens, crize sau blocaje. Anxietatea socială adesea este asociată cu atacuri de panică şi puternice reacţii somatice. Este mai frecventă în copilăria târzie şi adolescenţa timpurie. Tabloul simptomatologic include: acuze somatice, elemente de depresie şi gânduri de suicid, probleme de externalizare comportamentală, abandon şcolar, consum de substanţe, mutism selectiv.

Fobiile specifice (frica de animale, frica de dentist, frica de medici). Copiii şi adolescenţii pot resimţi stări puternice de anxietate faţă de o serie de obiecte, animale sau situaţii. Acest tip de anxietate pare să fie mai frecventă în rândul fetelor şi poate să se manifeste în diferite perioade de vârstă.

Tulburarea obsesiv-compulsivă. Ritualurile, gândirea magică şi atingerile repetitive sunt manifestări considerate normale în perioada copilăriei, iar gândurile obsesive sunt parte a mecanismelor de socializare în adolescenţă. Obsesiile sunt gânduri recurente şi intruzive care determină stări de disconfort şi anxietate, fiind diferite de îngrijorările de zi cu zi. Compulsiile reprezintă comportamente sau acte mentale pe care copilul le efectuează pentru a reduce anxietatea. În timp, simptomele tulburării obsesiv compulsive se pot schimba. Principalele obsesii sau gânduri nedorite şi deranjante care apar în minte şi declanşează un grad mare de anxietate sunt: frica de contaminare, frica de a se răni pe el sau pe alţii, frica de a răni pe alţii în mod intenţionat, obsesiile pentru simetrie şi exactitate. Cele mai frecvente compulsii sunt: spălatul compulsiv, cumpulsia curăţeniei, compulsii de verificare, numărarea sau atingerea, compulsii de ordonare şi aranjare, nevoia de a spune sau a se confesa.

Imagine indisponibilă

Tulburarea de panică. Atacurile de panică reprezintă cel mai puţin recunoscut diagnostic în cadrul copiilor şi al adolescenţilor. În rândul copiilor acestea sunt determinate de: îngrijorări, teroare (frică acută), ameninţări percepute despre viitor. Odată diagnosticată, aceasta poate fi redusă sau eliminată complet în 70-90% din cazuri.

Tulburarea de stres post traumatic (PTSD) poate apărea în urma unei traume majore. Copiii şi adolescenţii cu PTSD pot avea o mulţime de simptome ce se poat încadra în trei categorii: retrăirea traumei, încercări de a evita orice poate reaminti evenimentul traumatic, anxietate excesivă. Riscul de a dezvolta PTSD este determinat de severitatea evenimentului traumatic. Simptomele specifice acestui tip de tulburare sunt: amintiri supărătoare despre traumă, coşmaruri despre traumă, evitarea amintirilor despre traumă, pierderea interesului pentru activităţile care înainte îi făceau plăcere copilului, detaşarea şi aplatizarea afectivă, dificultăţi de somn, accese de furie, dificultăţi de concentrare şi hipervigilenţă.

Instrumentele utilizate pentru a evalua anxietatea la copii

Principalele instrumente utilizate în evaluarea tulburărilor de anxietate sunt: interviuri structurate şi semi-structurate (de exemplu K-SADS-PL), chestionare de autoevaluare pentru copii sau adolescenţi (de exemplu SCARED, versiunea pentru copii şi adolescenţi), proceduri de automonitorizare, instrumente de evaluare fiziologică şi cognitivă, testele de evaluare comportamentală, strategii de evaluare funcţională, scale de evaluare pentru părinţi şi profesori, instrumentele de evaluare a familiei.

Viață de cuplu



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite