Cântec pentru mame nemuritoare
0Mă pregăteam să scriu despre altceva când am primit năucitoarea veste că una dintre mămicile pe care le cunosc, pe care o admir foarte mult şi care m-au marcat în mod special, şi-a luat zborul către stele.
Ieri şi-a serbat copilul cel mic şi a suflat împreună cum el şi cu surioara lui în lumânărica tortului dedicat celor 3 anişori abia împliniţi. Vestea m-a pus jos şi aproape că m-a făcut să plec după micuţa mea să o aduc în grabă acasă.
Ştiţi foarte bine că sunt oameni în viaţa noastră care te marchează atât de tare, încât atunci când trec în altă dimensiune pur şi simplu nu poţi concepe că n-ai să-i mai vezi, n-ai să-i mai auzi sau că n-ai să-i mai citeşti. Dintre ei, astăzi, cântecul meu este doar pentru mame. Pentru mamele nemuritoare care, deşi fizic nu mai sunt, le poţi simţi spiritul atât de aproape, atât de viu, încât atunci când stai într-o încăpere ştii că în loc de doi oameni, de exemplu, sunt trei.
Într-o ţară în care informaţiile medicale şi resursele unui pacient care face apel la sistemul sanitar românesc şi care se luptă cu o formă rară de boală (oricare ar fi ea) sunt atât de puţine, într-o ţară în care bolnavii de boli rare sunt cel mai adesea autodidacţi şi găsesc căi alternative să se trateze şi să-i informeze şi pe ceilalţi despre şansele pe care le au ca să se salveze, într-o astfel de ţară lupta unei mame de a se salva şi de a rămâne alături de copiii ei nu poate trece neobservată.
Monica, mamica nemuritoare de azi, a avut o forţă incredibilă de a-i ghida pe mulţi care-şi căutau vindecarea, în timp ce ea însăşi se lupta să iasă la lumină. Să faci asta presupune un efort uriaş şi un altruism incredibil. Am văzut asta. Să te ridici ameţit de cap şi cu picioarele tremurânde să-ţi faci notiţe despre reacţiile la ‘X’ sau ‘Y’ trial şi să împărtăşeşti asta şi altora, care caută cu speranţă lumina, pentru mine este o dovadă de sacrificiu uriaş.
Am recitit cum a început totul … câtă luptă şi câtă speranţă ! Mamica nemuritoare de azi a vrut să se salveze pe sine şi pe alţii, iar pentru asta eu una îi rămân recunoscatoare pentru totdeauna !
Revăzând lupta asta mi-am amintit de alt caiet cu amintiri… Unele mame scriu cu tastatura, altele cu creionul tocit, pe caietul îngălbenit de trecerea timpului bolnav dar şi de adierea speranţelor de însănătoşire. Am mers la cutia cu amintiri, am deschis-o şi am mângâiat caietul plin de notiţe şi de observaţii medicale lăsat în urmă de mama mea nemuritoare, într-o altă luptă.
Astăzi, deci, cântecul meu este pentru mamele nemuritoare care trăiesc for ever în sufletul nostru, care sunt lângă noi deşi nu le vedem, care ne îndrumă atunci când noi, copiii lor, rătăcim şi care ne mângâie atunci când avem mai tare nevoie.
Se încarcă comentariile...
