Cât de devreme să le citim copiilor?

FOTO Arhivă

Unul dintre lucrurile care m-au uimit la bibliotecile finlandeze aveam să-l descopăr într-o bibliotecă micuţă, de cartier, aflată la parterul unui bloc din Helsinki.

Acolo, o bibliotecară foarte tânără, de douăzeci şi ceva de ani, ne-a explicat nouă, celor câţiva vizitatori din România, că o parte din munca ei consta în a organiza orele de lectură pentru copiii sub 1 an. 

Deşi cărţile, lectura şi copiii – e drept, considerabil mai mari – făcuseră parte din munca mea de zi cu zi timp de aproape un deceniu, nu-mi pusesem până atunci problema că i-ai putea citi unui bebeluş. 

„Şi ce le citiţi”? am întrebat. „Versuri pentru copii”, a răspuns. 

Zona dedicată celor mai mici utilizatori în biblioteca oraşului Espoo, Finlanda. (2014) Fotografie din arhiva autoarei. 

Sigur că România nu e Finlanda din foarte multe puncte de vedere. Dar copiii sunt copii şi cresc peste tot la fel. Vor copia comportamentele pe care le văd şi le vor plăcea activităţile cu care sunt obişnuiţi de mici. 

Cât de devreme nu e prea devreme?

Unii părinţi le citesc copiilor dinainte de a se naşte. Totuşi, specialiştii converg spre ideea că de la patru luni încolo, există beneficii demonstrate în a le citi copiilor. E adevărat că „a citi” unor bebeluşi nu are întocmai înţelesul de a sta cu o carte în mână şi a citi turuind zeci de minute. Şi prima problemă care se pune este ce să le citeşti şi cum să-i familiarizezi cu cartea. 

Dacă în lanţurile de librării occidentale, precum Fnac, cărţile sunt categorisite începând cu 3-6 luni, în librăriile şi magazinele online româneşti găseşti în cel mai bun caz cărţi pentru copii începând cu 3-6 ani, iar în cel mai rău, nu există nicio clasificare după vârstă. Cărţile pentru copii de 5 ani şi cele pentru copii de 12 nu sunt tot una, de aceea categorisirea este esenţială… Editurile româneşti specializate în cartea pentru copii au însă o ofertă şi pentru cei mai mici: cărţi colorate, cu puţine cuvinte şi scris mare, din materiale rezistente la încercările la care le pot supune copiii - inclusiv la apă. 

Pe site-urile de parenting româneşti există şi cărţi textile colorate, importate şi de regulă în engleză, cu care copiii foarte mici pot începe pentru a se obişnui cu forma cărţii, cu imaginea imprimată, cu varietatea culorilor. Cărţile tactile sunt şi ele o opţiune bună, dat fiind că la vârstele foarte mici copiii îşi explorează simţurile, le place să pipăie, să molfăie lucruri, să guste. 

De ce să le citim copiilor de mici? 

Nu este rezonabil să ne aşteptăm de la un copil care n-a fost în contact cu cartea până la 6 ani să pornească precum o rachetă la şcoală şi să fie performer pe cont propriu. 

Dacă azi bombănim contra analfabetismului şi incompetenţei din jurul nostru şi vrem ca românii de mâine să fie altfel, una dintre soluţiile cele mai la îndemână este să le dăm o cât mai bună educaţie copiilor de azi, pentru că numai aşa vom avea cititorii de mâine. Iar această educaţie începe din familie şi trebuie să continue inclusiv în familie. 

„Eu am citit la vremea mea, acum e rândul lui să citească”, zic mulţi părinţi de la noi. Din păcate, nu merge aşa. Să predici valori şi comportamente nu echivalează niciodată cu a le practica, iar copiii, care sunt excelenţi observatori ai tuturor ipocriziilor noastre adulte, nu vor ezita să ne întoarcă-n faţă: „Dar nici tu nu citeşti, de ce mă obligi pe mine!?”

De aceea, exerciţiul lecturii părinte-copil de la vârsta cea mai mică până spre 9 ani are numeroase beneficii, nu doar pentru copil luat separat, ci chiar pentru relaţia părinte-copil. Cu cât copilul va auzi mai multe cuvinte, cu atât va învăţa mai uşor cuvinte noi. Cât va urmări mai mult chipul speriat al părintelui când îi citeşte despre lupul care o mănâncă pe bunică sau chipul bucuros când vânătorul o salvează, copilul îşi va dezvolta inteligenţa emoţională. Doar aceste două aspecte, consolidate pe parcursul copilăriei, îl vor ajuta considerabil să se descurce mai bine la şcoală şi între oameni. 

În plus, un lucru care interesează direct orice părinte, copiii funcţionează bine cu program fix şi ritualuri. Odată stabilit ritualul „seara citim o poveste şi apoi facem nani”, şansele ca cel mic să nu facă scene la culcare cresc vertiginos. 

Trei cărţi pentru trei vârste

0-3 ani: Omida mâncăcioasă, carte-jucărie de Eric Carle

Publicată de Editura Cartea Copiilor, Omida mâncăcioasă este una dintre cărţile-cult ale unui dintre marii autori de carte pentru copii, Eric Carle. Puternic colorate, adevărate cărţi grafice, volumele lui Eric Carle (publicate în serie la Cartea Copiilor) stârnesc imaginaţia copiilor. 

3-6 ani: Ce mi-a spus tata

Volumul publicat de Editura Gama îndeplineşte toate criteriile pentru o carte bună pentru copiii mici: are desene frumoase, personaje identificabile uşor de către copii, situaţii excepţionale şi replici memorabile. 

7-12 ani: Descoperim cu Apolodor, în Deltă, păsările-n zbor, de Florin Bican. 

Florin Bican îi dă o nouă viaţă personajului legendar creat de Gellu Naum, pinguinul Apolodor. Cu o reverenţă făcută maestrului, Florin Bican preia ritmul şi sonoritatea originală şi-l duce pe Apolodor în noi şi noi aventuri, de această dată, în Delta Dunării, pe care copiii vor avea ocazia să o descopere deodată cu simpaticul pinguin-tenor.