Sfatul psihologului: „ Nu forţaţi copilul să-şi înfrunte fricile“

Pe măsură ce cresc şi devin atenţi la tot mai multe dintre lucrurile care se petrec în jurul lor, copiii capăta tot felul de frici. Fie că este vorba despre monstrul care se ascunde sub pat sau despre o ameninţare reală, sfatul psihologului este ca părinţii să nu ignore aceste manifestări.

Despre fricile copiiilor, dar şi despre cum ar trebui să procedeze părinţii atunci când cei mici se tem de lucruri reale sau imaginare, ne-a vorbit Daniela Gheorghe, psiholog specializat în psihologia copilului, care a susţinut zilele trecute, la Timişoara, o conferinţă intitulată  „Părinţi sănătoşi, copiii cu proprii gânduri“, în cadrul căreia le-a vorbit părinţilor prezenţi despre importanţa esenţială a gândirii şi educaţiei sănătoase a cuplurilor care decid să aducă pe lume un copil.

„Ce fac părinţii când copilul lor are un coşmar, când acesta se trezeşte din somn şi ţipă? Unii părinţi se vor comporta ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, gândind că a fost un vis şi că îi va trece, că este prea mic să-şi dea seama ce s-a întâmplat. Alţii se vor speria şi se vor teme că puiul lor are probleme mari“, spune psihologul Daniela Gheorghe.

Fricile copilului sunt manifestări normale până la un anumit punct, explică psihologul. Frica de întuneric, de fantome, de animale, de insecte, de înălţime, de separarea de adult, de poduri, de scări, sunt frici care uneori apar şi dispar de la sine. Unele însă persistă şi chiar se accentuează transformându-se în fobii.

De ce se tem copiii

Bineînţeles, temerile, fricile, fobiile pe care le dezvoltă copiii apar în funcţie de vârsta acestora (foto dreapta Shutterstock). Astfel, psihologul identifică mai multe etape.
Până la şase luni, bebeluşii se tem că vor cădea, dar sunt speriaţi şi de zgomotele puternice. De la şase luni şi până când împlinesc vârsta de un an, feţele necunoscute şi obiectele ce      apar brusc în câmpul vizual reprezintă „duşmani“ de temut. Până la doi ani, cei mici sunt speriaţi atunci când sunt separaţi de părinţi, se pot teme de baie sau de feţele necunoscute.

De la vârsta de doi ani, copiii se sperie de zgomotele puternice (aspirator, sirene şi alarme, maşini etc), animale, întuneric, separarea de părinţi sau de obiectele foarte mari. Iar la trei ani pot avea reacţii necontrolate la vederea măştilor, claunilor, dar şi când sunt lăsaţi în întuneric, întâlnesc un animal sau chiar alţi copii de care se sperie.

Greşelile părinţilor

Daniela Gheorghe atrage atenţia asupra unei greşeli pe care părinţii o fac în mod frecvent în aceste situaţii: minimalizează fricile copilului. Sfatul ei este să nu forţaţi copilul să-şi înfrunte fricile, în niciun caz să i le alimentaţi, să evitaţi reacţiile excesive atunci când copilul se sperie foarte tare şi să încercaţi să-l pregătiţi pentru experienţe noi.

Părintele ar trebui să reacţioneze în concordanţă cu nevoile copilului, atunci când observă manifestări necontrolate ale acestuia. Astfel, psihologul spune că trebuie găsită o cale de mijloc între a nu ajunge să-l hiper-protejăm sau, din contră, a-i ironiza frica. Contraindicat este să vă enervaţi atunci când copilul insistă cu temerile sale, care dumneavoastră vi se pot părea nefondate.

Tehnici de liniştire

Iată şi câteva tehnici, recomandate de psiholog, pe care le puteţi folosi pentru a calma sau diminua starea de teamă: exerciţii de relaxare, cum este masajul, exerciţii de respiraţie sau de mimică, încurajări verbale, distragerea atenţiei prin folosirea unor imagini, fie ca acestea reprezintă poze, desene sau filme amuzante. De asemenea, puteţi să inventaţi poveşti cu mesaje pozitive despre obiectul fricii copilului sau să vă jucaţi cu tot felul de jucării care simbolizează obiectul fricii, un fel de teatru de păpuşi cu un cîine sau o insectă de care se teme cel mic, de exemplu. În timp, este foarte posibil să-i schimbaţi opinia despre lucrul care-l înspăimântă.

Magia, în ajutorul adultului

Ajutaţi copilul să dea piept cu obiectul fricii: cu insecta, cu animalul, în realitate. Dar, atenţie, momentul confuntării trebuie să fie pregătit cu grijă. De asemenea, folosiţi-vă imaginaţia pentru a crea tot felul de obiecte care să-i ofere siguranţă şi să-i inspire curaj copilului, cum ar fi o plasă de prinşi monştri, spray anti-lup, sau praf de alungat (sau de transformat) insectele sau pişcătura lor, o cutie pentru coşmaruri, un talisman care să-l ocrotească şi investiţi aceste obiecte cu puteri magice. Copiii cred în magie la vârste mici, aşa că este un avantaj care nu trebuie pierdut din vedere de către părinţi. Un exemplu avansat de Daniela Gheorghe este folosirea „bomboanei magice“, un remediu fermecat menit să-l ajute pe copilul care udă aşternuturile atunci când se sperie. Nu în ultimul rând, eficient în combaterea fricilor copiilor este şi prietenul imaginar.