Părinţi

articolul anterior articolul urmator

Stela Giurgeanu: De ce nu mai citesc copiii?

4
6 Mar 2015 18:38:37
Dilema Veche
„Ţin minte, tot din copilărie, că bunicul avea tabietul său fix. De la 
ora 3 după amiaza îşi făcea un ceai, se aşeza în fotoliul verde de lîngă
 bibliotecă, şi începea să citească.”
„Ţin minte, tot din copilărie, că bunicul avea tabietul său fix. De la ora 3 după amiaza îşi făcea un ceai, se aşeza în fotoliul verde de lîngă bibliotecă, şi începea să citească.”

Bunicul începea să-mi povestească o carte, dar doar pînă în punctul în care lucrurile deveneau cu adevărat interesante. Atunci se oprea şi, mucalit, se prefăcea că a uitat continuarea, că se străduieşte din răsputeri să-şi aducă aminte, dar bineînţeles, de fiecare dată, începea să se plîngă că el e bătrîn şi că, oricît s-ar strădui, nu mai ştie absolut nimic.

Dar mă ruga pe mine să citesc cartea respectivă şi să-i povestesc mai apoi tot ceea ce el uitase. Aşa m-a "păcălit" de mai multe ori. Pînă a reuşit să-mi formeze, nu numai deprinderea de a citi, dar acel drag enorm de a te retrage din cotidian, în universul literaturii.

Astăzi aud din ce în ce mai mult sintagma „copiii nu mai citesc”. Părinţii se plîng că odraslele lor preferă jocul cu tableta sau TV-ul, cititului. Se fac sondaje, se vorbeşte, se dă din cap, se oftează, toate acestea ajungînd la aceeaşi concluzie: „tinerii de azi...”.

Există deja un consens general: din cauză că azi există mai multe distracţii decît aveam „noi” pe vremuri, cititul a rămas undeva la capitolul opţional şi, mai grav, că pare, copiilor, desuet.

Cum refuz să cred în generalizări şi cum nu pot accepta ideea că „tinerii de azi” sînt o cu totul altă specie, o specie din care s-a extirpat dorinţa lecturii, de cîte ori prind cîte un prichindel, sau de cîte ori vorbesc cu părinţi, strecor întrebarea: cum staţi cu cititul?

Din păcate, mi se cam confirmă generalizarea. Cititul nu mai e ceva dorit, ci, mai degrabă, etichetat şi plasat la capitolul „trebuie”. Un trebuie care omoară din start ideea plăcerii. „Ştiu că trebuie, dar...” - cam aşa îşi încep majoritatea părinţilor „scuza” pentru lipsa de lectură din viaţa copiilor. Cei mai mulţi „se roagă” de copii să citească, sau alţii îi obligă. Sînt foarte puţini cei conştienţi că trebuie să le insulfe dorinţa voluntară de a citi.

Ţin minte, tot din copilărie, că bunicul avea tabietul său fix. De la ora 3 după amiaza îşi făcea un ceai, se aşeza în fotoliul verde de lîngă bibliotecă, şi începea să citească. Pentru mine era, în primul rînd, o imagine de linişte şi siguranţă: orice s-ar fi întîmplat, aceea era ora cînd, zilnic, se petrecea acelaşi lucru. Dar mai era ceva: imaginea lui, în fotoliu, cu ceai şi carte, îmi provoca o curiozitate enormă. Îmi doream să ştiu să citesc pentru că atunci cînd citea, bunicul părea că intră într-un alt univers. Îl priveam cu coada ochiului şi-l observam. Pe cînd dădea paginile, surîdea sau se încrunta, părînd că între coperţile cărţii se petrece o altă realitate, la care care nu aveam încă acces, dar pe care vroiam să o cunosc cît mai repede (ca să văd cu cine „vorbeşte” bunicul).

Pe scurt, era vorba despre puterea exemplului. Citeam pentru că îl vedeam pe el citind, pentru că vroiam să am parte, şi eu, de aceeaşi bucurie şi linişte, de acelaşi mister care se petrecea în cartea lui, iar mai apoi, pentru că vroiam să-i povestesc ceea ce el pretindea că uitase, fapt ce mă făcea să mă simt un partener real de discuţii (deşi aveam 7 ani). Mă asculta fascinat, punea întrebări, făcîndu-mă astfel să judec, să cunosc cuvinte noi, să povestesc şi toate celelalte minunăţii care derivau din citit şi povestit.

Citiţi continuarea articolului semnat de Stela Giurgeanu pe dilemaveche.ro.

 

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

4 Comentarii

Radu Mircea
6.03.2015, 23:51:44

Noroc ca exista metrou . In metrou mai vad oameni citind CARTI , desigur linga cei multi care butoneaza telefoanele .

Utilizator Adevărul
7.03.2015, 07:42:38

Comentariu considerat abuziv.

dorin valeriu domuta
7.03.2015, 10:26:50

Impresiile personale n-ar trebui sa ne duca la concluzii generalizatoare ! Cand citeau copiii mai mult ? Poate ca atunci cand vre-o 80% dintre romani erau analfabeti ? In lipsa unor studii statistice serioase doar cu parerile nu ajungem departe. Toti copiii si nepotii mei citesc, motiv pantru care nu ma simt indreptatit sa afirm ca in Romania toata lumea citeste. Asa ca ...

Ara Brandiana
9.03.2015, 01:50:36

Aveti perfecta dreptate. Copiii citesc din ce in ce mai putin literatura, unii chiar deloc. Datorita internetului si rapiditatii cu care putem obtine orice informatie suntem si devenim din ce in ce mai informati dar, in acelasi timp, devenim din ce in ce mai depersonalizati, mai dezumanizati. Informatia, cunoasterea este cea care ne formeaza capacitatea de gandire, caracterul si ne determina actiunile, dar tot atat de importante - daca nu chiar mai importante - sunt si personajele care transmit informatiile precum si modalitatea de transmisie. Lectura unei carti il implica pe cititor in actiune, relationeaza cu personajele, le descifreaza caracterele si le urmareste reactiile. Trecand in revista actiunea, personajele si caracterele dintr-o, urmarind cum relationeaza ele ca si reactiile pe care le au in fata evenimentelor descrise in carte , ne determina si pe noi, cititorii, sa ne comportam uman, sa percepem nu numai informatia ci si faptul ca suntem oameni iar in jurul nostru se gasesc tot oameni. Ne obliga sa ne reanalizam pe noi insine, sa ne ajustam sau sa ne corectam reactiile atunci cand sunt gresite. Intr-o lume tehnologizata, rezumandu-ne doar la informatii culese rapid si venite din toate partile, ne depersonalizam, ne comportam ca niste roboti, devenim complet indiferenti la caracterul si comportamentul altuia, putem deveni insensibili sau chiar imuni la sentimente de dragoste, mila, afectiune, perfizi, imorali, si, treptat se atrofiaza orice urma de umanitate. Nu doar in Romania exista acest fenomen, ci peste tot in lume, copiii nu mai citesc sau nu mai citesc cum citeau odata. Parintii sunt cei care ar trebui sa constientizeze acest pericol sau aceasta transformare a caracterelor pe care o produce avansul tehnologic, daca este bine sau este rau. Acest aspect l-am discutat si eu cu fii mei care sunt maturi si care au la randul lor copii - dealtfel foarte inteligenti, foarte dotati si cu multiple activitati, dar, in ceea ce priveste cititul, intampinam cu ei greutati.

Modifică Setările