Trăsăturile părinţilor care cresc copii independenţi şi de succes: de ce gândirea evolutivă este mai importantă decât cea fixă

O relaţie familială bună îi ajută pe copiii să reuşească în viaţa de adult. FOTO Arhivă Adevărul

Orice părinte îşi doreşte tot ce este mai bun pentru copilul lui, să se descurce bine la şcoală şi reuşească în viaţa de adult. Deşi nu există o reţetă exactă pentru creşterea celor mici, psihologii explică ce ar trebui să facă părinţii pentru independenţa şi succesul copiilor.

Părinţii sunt principalele modele din viaţa copiilor şi cei care le ghidează paşii celor mici spre o viaţă frumoasă şi plină de reuşite. Responsabilitatea de pe umerii lor este uriaşă, dar iată ce pot face, potrivit psihologilor, pentru ai ajuta pe prichindei să devină adulţi de bună credinţă:

1. Să le dea sarcini gospodăreşti

„Dacă cei mici nu spală vasele, înseamnă că altă persoană face asta pentru ei. Astfel sunt absolviţi de muncă, dar şi de capacitatea de a învăţa că munca trebuie de fapt depusă şi că fiecare dintre noi trebuie să contribuie la îmbunătăţirea mediului în care trăieşte. Aşa înţeleg că munca este o parte din viaţă”, este de părere Julie Lythcott-Haims, din Statele Unite, autoarea cărţii „Cum să creşti un adult”.

Lythcott-Haims consideră că acei copii care primesc sarcini gospodăreşti se transformă în adulţi care colaborează mult mai bine cu colegii de muncă şi sunt mai empatici. Autoarea îşi bazează concluziile pe un studiu desfăşurat la Universitatea Harvard.

2. Să îi înveţe pe copii cum să se comporte şi cum să vorbească adecvat

Cercetătorii de la Universitatea de Stat din Pennsylvania şi de la Universitatea Duke, din Statele Unite, au evaluat peste 700 de copii de la grădiniţă până la vârsta de 25 de ani, şi au descoperit o conexiune clară între abilităţile lor sociale din perioada copilăriei şi succesul din viaţa de adult.

Studiul, întins pe parcursul a 20 de ani, a dovedit că micuţii competenţi, care cooperează cu ceilalţi fără să protesteze, care îşi ajută colegii, îşi înţeleg propriile sentimente şi pe alte altora, şi cei care se descurcă să iasă singuri din probleme, au şanse mai mari să termine o facultate şi să aibă un loc de muncă stabil până la vârsta de 25 de ani. 

3. Să aibă aşteptări mari de la copil

Analizând datele unui sondaj la care au participat 6.600 de copii născuţi în 2001, profesorul american Neal Halfon şi colegii săi au descoperit că aşteptările pe care le au părinţii de la copiii lor au efecte majore asupra reuşitei acestora.

„Părinţii care au văzut de la început în viitorul copilului studiile superioare îşi direcţionează copilul spre acea aspiraţie indiferent de posibilităţile financiare”, a declarat Halfon. 

4. Să aibă o căsnicie echilibrată

Copiii care fac parte din familii dezbinate sau în care părinţii se ceartă frecvent au o viaţă mult mai nefericită decât cei care au crescut în familii în care părinţii se înţeleg, conform rezultatelor unui studiu realizat la Universitatea din Illinois.

Robert Hughes Jr., profesorul care a coordonat cercetarea, a observat că şi copiii din familiile monoparentale non-conflictuale sunt mai fericiţi decât cei crescuţi de doi părinţi care au o relaţie cu probleme. Conflictele au un impact negativ asupra micuţilor.

5. Să îi înveţe matematică de la vârste fragede

O analiză realizată în 2007 pe 35.000 de copiii a scos la iveală faptul că abilităţile matematice dobândite devreme sunt un mare avantaj pentru copii mai târziu în viaţă.

„Stăpânirea noţiunilor elementare de matematică, precum cunoaşterea numelor, ordinea acestora şi a operaţiilor matematice simple, prezic şi o anume iscusinţă la citit”, spune coautorul studiului, cercetătorul american Greg Duncan.

6. Să aibă o relaţie bună cu copiii

Un studiu desfăşurat în 2014 pe 243 de persoane care s-au născut în familii sărace a dezvăluit că cei care au primit o îngrijire emoţioanală corespunzătoare în primii trei ani de viaţă au avut rezultate academice mai bune şi relaţii adulte mai sănătoase. Îngrijirea emoţională corespunzătoare presupune receptivitate la semnalele şi dorinţele copilului, cât şi asigurarea sentimentului de siguranţă. 

7. Să aprecieze efortul şi să nu insiste pe eşec

De-a lungul timpului, psihologul Carol Dweck de la Universitatea Stanford a observat că adulţii şi copiii interpretează succesul în două feluri: prin prisma „gândirii fixe” şi a „gândirii evolutive”. În „gândirea fixă”, se presupune că inteligenţa, caracterul şi creativitatea sunt statice, nu evoluează, şi că succesul este rezultatul inteligenţei moştenite. În acest caz, dorinţa de a reuşi cu orice preţ şi de a evita eşecul devine o modalitate de a menţine, pur şi simplu, ideea de inteligenţă sau iscusinţă.

Pe de altă parte, în „gândirea evolutivă”, eşecul şi provocările de care ne lovim în timpul vieţii sunt văzute drept mijloace de evoluţie şi de dezvoltare a diverselor abilităţi. Astfel, dacă copiilor li se spune că vor reuşi cu siguranţă să obţină rezultate bune la un test, aceştia dobândesc o gândire fixă, iar dacă li se spune că trebuie să depună eforturi pentru rezultate excepţionale, micuţii dezvoltă o gândire evolutivă.

8. Copiii mamelor care muncesc au de câştigat

Potrivit unui studiu făcut la Universitatea Harvard, copiii ale căror mame lucrează în afara casei au mai multe beneficii decât cei ale căror mame sunt casnice. Cercetarea a demonstrat că fiicele femeilor care lucrează sunt mai silitoare la şcoală, au şanse mai mari când vine vorba de obţinerea unui loc de muncă şi de obţinerea unui post de conducere, şi câştigă mai mulţi bani în viaţa de adult. În plus, băieţii ale căror mame lucrează sunt obişnuiţi să se descurce singuri în gospodărie şi să preia sarcinile casnice şi sunt, de asemenea, taţi mai implicaţi atunci când ajung la maturitate.